• Tweet

Curtea Constituțională a amânat din nou, de data aceasta pe 11 februarie, pronunțarea hotărârii asupra excepției de neconstituționalitate la legea privind pensiile magistraților, de care depinde scaunul și capul premierului Ilie Bolojan. Șeful Guvernului a pregătit în ultimele zile o mare reformă a justiției, care cică ar cuprinde circa 1.000 de pagini. Ultima reformă a făcut-o secundul său Cătălin Predoiu și se vede unde și ce a ajuns justiția autohtonă. UM-urile mediatice ale sistemului (Recorder, Freedome House, Press One, G4Media), toate cu sorginte bolșevică și cu finanțare sorosistă (voi reveni cu un articol documentat pe această temă) au pus tunurile de câteva săptămâni pe noul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Lia Savonea, și, mai nou, și pe ministrul pesedist de justiție, Radu Marinescu. Marea miză este acapararea și controlarea justiției de către clica liberalo-useristo-bruxelleză, prin numirea unor șefi aserviți la Parchetul General (PÎCCJ), DNA și DIICOT și prin îndepărtarea proaspetei, profesionistei, nealiniatei și neagreatei președintă a Înaltei Curți.

Masonului Bolojan i s-a pus pata și pe casa lui Dumnezeu!

Faptul că Ilie Bolojan nu are niciun Dumnezeu și că el, mason consacrat de peste trei decenii, este zeul justiției bihorene reiese cu prisosință și din modul în care urmărește, împreună cu clica sa de la Primăria Municipiului Oradea (primarul Florin Birta, secretarul general Eugenia Borbely, directoarea și consilierii de la Direcția Juridică), să ocupe samavolnic, încălcând normele de drept intern și de drept european, precum și pe cele cunoscute și recunoscute de drept canonic, casa lui Dumnezeu din orașul în care a fost 12 ani primar și pe care-l conduce în continuare din umbră.

Primăria Municipiului Oradea a înregistrat în vara anului trecut la judecătoria locală o cerere de evacuare a prepozitului prelat al Ordinului Canonic Premonstratens, abatele Rudolf Anzelm Fejes, din lăcașurile sacre (mănăstire și biserică) deținute de acest ordin papal de sute de ani în centrul orașului (pe strada Roman Ciorogariu nr. 14-16). Biserica cu hramul ,,Maica Îndurerată" și mănăstirea cu hramul ,,Sfântul Ștefan, Primul Martir" au fost construite de ordin în secolul XII. În 1802, Ordinul Premonstratens a dobândit recunoașterea proprietății asupra lăcașurilor sacre printr-o donație regală semnată de împăratul Francisc II-lea al Austriei, care era și regele Ungariei. Toate aceste bunuri au fost întabulate de Ordinul Premostratens în anul 1887 și au fost reîntabulate în 1941, dar în 1948 au fost naționalizate de  regimul comunist. Ordinul a plătit însă in continuare taxe pe clădiri pentru biserică și mănăstire, iar comuniștii nu și-au permis sacrilegiul să-l evacueze din acestea.

Așadar, nici măcar regimul comunist nu a atentat la lăcașurile sacre ale Ordinului Premostratens,respectiv la evacuarea lor. Printr-un certificat înregistrat sub nr. 28515/1948 la Ministerul Cultelor, Direcția Cultului Catolic, din Republica Populară Română, Ordinul Premonstratens este recunoscut ca persoană juridică de drept public, figurând în registrul persoanelor publice de la acest minister sub nr. 51. În certificat este consfințit că, fiind un așezământ mănăstiresc, acest ordin se bucură de aceleași drepturi de care se bucură așezămintele mănăstirești ale Cultului Ortodox. Personalitatea juridică și drepturile aferente ale Ordinului Premonstratens primesc o nouă confirmare în regimul postcomunist de la Secretariatul de Stat pentru Culte. Prin adresa înregistrată sub nr. 623/GFA din 15 septembrie 1997 se precizează explicit că mănăstirea din Oradea, str. Roman Ciorogariu nr. 16, are personalitate juridică, conform art. 28 din Decretul nr. 177/1948. În plus, mănăstirea este reconfirmată ca bun sacru prin atestarea emisă de Nunțiatura Apostolică de la București sub nr. N.4010/XII-P/25.06.2020.

Nici guvernările postdecembriste și edilii anteriori ai municipiului Oradea nu au comis un astfel de abuz, până la Bolojan și marionetele sale. După ce Ilie Bolojan a devenit primar, începând din anul 2009, Primăria Oradea a realizat mai multe operațiuni insidioase și frauduloase de dezmembrare și de alipire și a solicitat înscrierea acestora în Cartea Funciară, cu municipiul Oradea proprietar, realizând astfel spolierea patrimoniului și prejudicierea ordinului papal prin radierea nelegală a dreptului acestuia de proprietate.Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OJCPI) Bihor a înscris aceste acte fictive în Cartea Funciară, dar aceste transferuri de proprietate au fost realizate administrativ, fără temei legal și fără un act  autentic translativ de proprietate.

O hoție în toată regula, cu complicitățile de rigoare de la Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OJCPI) Bihor și din justiția orădeană, pe care Ilie Bolojan o controlează și o comandă în mare parte. Prevalându-se de aceste acte frauduloase, primăria a întocmit un proiect de modernizare imobiliară în zonă, respectiv reabilitarea Colegiului Național Mihai Eminescu, pentru care a accesat fonduri europene în valoare de 26,5 milioane de euro. Colegiul Eminescu este amplasat pe strada Roman Ciorogariu nr. 18, dar Bolojan și clica sa au inclus în proiect și mănăstirea și biserica Premonstratens, care sunt situate la numerele 14 și 16. Și clădirea în care se află Colegiul Eminescu a fost construită de Ordinul Premonstratens, în aceasta funcționând din secolul XVIII un gimnaziu și o academie de drept, în care s-a studiat și în limba română începând din 1851

Pentru acest proiect se pregătește o licitație publică, tindem să credem cu dedicație pentru afaceriștii apropiați și favorizați de Ilie Bolojan. În pole position se află prietenul miliardar Ștefan Kopanyi, patronul holdingului de construcții PRIMA Group, care a devenit number one în Oradea și s-a implantat puternic și în București. Principala piedică o constituie prepozitul prelat al Ordinului Premonstratens, abatele papal Rudolf Anzelm Frijes, pe care primăria orădeană vrea să-l evacueze acum din mănăstire invocând proprietatea sa și asupra acesteia. Prepozitul Fejes Rudolf Anzel a primit în iunie 2025 o somație ca să elibereze și să predea în termen de 5 zile lucrătoare imobilul situat  în municipiul Oradea str. Roman Ciorogariu nr. 16, în care se află mănăstirea în care slujește și locuiește. Abatele Anzelm nu s-a conformat somației, iar primăria a solicitat Judecătoriei Oradea evacuarea sa pe cale de ordonanță președințială, fiind înregistrat dosarul nr. 12605/271/2025. Cauza a fost repartizată, probabil că nu întâmplător, judecătoarei Anamaria Negrea, care a fost transferată la instanța orădeană de la Judecătoria Marghita.

Un dosar judecat strâmb, chiar nătâng

Dosarul a avut un singur termen de judecată, la 27 noiembrie 2025, când judecătoarea Negrea nu a permis presei și credincioșilor care l-au însoțit pe abatele Anzelm accesul în sală. La acest termen, judecătoarea l-a constrâns faptic pe abate să formuleze pe loc o cerere de ajutor public judiciar, sub sancțiunea explicită că, în lipsa acestei cereri, nu-i va fi examinată apărarea. Prelatul a depus cererea de ajutor public judiciar, indicând situația sa concretă și natura cauzei, însă aceasta nu a fost soluționată cu prioritate, deși procedura de evacuare este sumară, cu consecințe ireversibile, iar accesul efectiv la un apărător ales sau numit din oficiu condiționează realitatea dreptului la apărare. Totodată, abatele a formulat cerere de recuzare a judecătoarei Anamaria Negrea, după manifestări care au afectat aparența de imparțialitate, dar aceasta nu a fost înaintată de îndată completului competent, ci a rămas blocată la nivelul aceleiași instanțe, fără un răspuns. Completul în cauză a continuat judecata ca și cum recuzarea nu ar fi existat și a fixat termen de pronunțare la data de 5 decembrie2025, respectiv după numai o săptămână.. Instanța a primit formal o serie de înscrisuri depuse și obținute de abate prin diligențele sale de la autorități bisericești și statale, dar a refuzat deliberat să completeze probațiunea cu actele oficiale pe care numai statul le poate comunica, deși chiar statul este partea care pretinde că domus-ul Prepoziturii ar fi un „spațiu ocupat fără titlu".

Cu toate acestea, judecătoarea Negrea a refuzat să își exercite rolul activ prevăzut de legislația procesuală, declarând, în esență, că, fiind vorba de o procedură specială sumară, nu se impune solicitarea din oficiu a acestor înscrisuri de la autoritățile emitente. Deși instanţa de fond a fost sesizată în mod repetat cu existenţa unui conflict deschis între CF 3159 şi CF 192156, cu caracterul de suprapunere reală a imobilelor, cu efectul direct al evacuării asupra exercitării cultului de către un preot şi prepozit-prelat - cetăţean al Uniunii Europene, a refuzat orice expertiză, orice cercetare la faţa locului. Astfel că a rămas în pronunțare fără să fi clarificat elemente esenţiale privind natura şi funcţiunea imobilului şi consecinţele reale ale evacuării. Instanța a lăsat nesoluţionate cererile de recuzare şi de ajutor public judiciar, iar pronunțarea pe fond a fost amânată de mai multe ori, ultimul termen fixat fiind 29 ianuarie 2026, respectiv după două luni de la închiderea cercetării judecătorești și dezbaterea fondului. Abatele Anzelm a sesizat Inspecția Judiciară din Consiliul Superior al Magistraturii, dar după două săptămâni a primit răspunsul ,,standard" că nu se confirmă abaterile disciplinare sesizate.

Malversațiuni venale și penale în serie

Pe de altă parte, în dosar singura „hartă" pe care se sprijină acţiunea de evacuare este planul de amplasament anexat la extrasul CF 192156 Oradea şi la Hotărârea Consiliului Local Oradea nr. 462/14.07.2015, adică un plan cadastral întocmit unilateral de Municipiul Oradea pentru a-şi crea, pe hârtie, un „imobil şcoală" de 10.707 mp, necesar accesării de fonduri europene pentru Colegiul Naţional Mihai Eminescu. Acest plan nu reflectă însă deloc realitatea eclezială şi juridică a ansamblului: potrivit CF 3159 Oradea, biserica şi curtea istorică a Prepoziturii Ordinului Premonstratens se află pe vechile numere topografice 846, 847, 848, 849-851, înscrise iniţial în favoarea Prepoziturii Promontoriul Oradea, ulterior trecute, prin rectificări succesive, în patrimoniul Statului Român, fără ca vreo hotărâre judecătorească să fi desfiinţat destinaţia de biserică şi domus religios. Hotărârea susmenționată „extrage" pur administrativ din nr. top. 846 o suprafaţă de 954 mp şi, împreună cu topo 849-851, le aglutinează într-un nou număr cadastral 192156, din care se deschide CF 192156, în care întreg ansamblul construit este etichetat drept „Colegiul Naţional Mihai Eminescu", proprietate publică a Municipiului Oradea. Harta anexă la CF 192156 arată clar că perimetrul acestui nou imobil înglobează acelaşi corp de clădire în care se află biserica şi domus-ul, astfel încât, în fapt, aceeaşi biserică apare simultan în CF 3159, ca biserică a Prepoziturii (respectiv a Statului cu destinaţie de biserică catolică), şi în CF 192156, ca și „clădire de colegiu".

În urma solicitării sale, Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest i-a comunicat abatelui Anzelm, prin adresa nr. 036655/27.11.2025, faptul că, în urma verificărilor efectuate de structura de control, „nu s-au identificat elemente care să confirme existența unei nereguli", respectiv „nu s-au identificat elemente care să confirme existența vreunui indiciu de fraudă/tentativă de fraudă. Ori, studiul geotehnic de la dosar, cu nr. 20.050/2020, a fost întocmit pentru imobilul de la nr. 18 de pe strada Roman Ciorogariu, în cadrul unui proiect anterior, abandonat, iar nu pentru obiectivul autorizat ulterior prin autorizația de construire nr. 26/15.01.2024, emisă de Primăria Oradea, care vizează, în drept, imobilele de la nr. 16-18, extinzând intervențiile asupra ansamblului monastic premonstratens. Deși normativul NP 074/2014 limitează valabilitatea unui studiu geotehnic la maximum doi ani, acest document vechi a fost reutilizat, „actualizat" doar scriptic și folosit ca temei pentru o autorizație emisă la patru ani distanță, într-un context urbanistic și tehnic complet diferit.

Referatul Af nr. 28357/11.04.2023 privind verificarea calității la cerința Af se referă la un alt studiu geotehnic (nr. 23.050/2023), inexistent în dosarul tehnic, și atestă în mod fals conformitatea cu NP 074/2022, deși studiul efectiv utilizat a fost întocmit conform NP 074/2014. Din punct de vedere tehnic și juridic, un document din 2020 nu poate respecta un normativ intrat în vigoare abia în 2022. Această neconcordanță internă, dublată de rescrierea evidentă a anilor și numerelor de înregistrare, demonstrează reutilizarea și adaptarea retroactivă a unor documente vechi, pentru a crea artificial aparența unei documentații „complete și conforme" la momentul solicitării finanțării europene și al emiterii autorizației de construire. Aceste elemente nu pot fi calificate drept simple „erori materiale", ci indică utilizarea unor documente perimate, modificate ulterior, pentru a acoperi lipsa unei documentații tehnice actuale, coerente și concordante cu obiectul real al proiectului.

Buni de legat

Studiul geotehnic și alte documente tehnice se referă explicit la imobilul de pe str. Roman Ciorogariu nr. 18 - corpul școlar al Colegiului Național „Mihai Eminescu" -, identificat prin CF 192156 și cod LMI BH-II-a-B-01041. Autorizația de construire nr. 26/15.01.2024, însă, acoperă un perimetru extins (nr. 16-18), incluzând în fapt intervenții asupra clădirilor monastice de la nr. 14-16, adică asupra unui ansamblu de cult distinct juridic și funcțional de corpul școlar. Această extindere a obiectului autorizației dincolo de imobilul pentru care au fost întocmite studiile și referatele încalcă principiul individualizării obiectului lucrării și generează o neconcordanță esențială între documentația tehnică și actul administrativ. Or, o astfel de neconcordanță reprezintă, în sine, o neregulă întrucât creează riscul utilizării nelegale a fondurilor europene pentru un alt obiectiv decât cel justificat formal. Astfel că în cauză se conturează infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual și fraudă cu fonduri europene, pentru care Ilie Bolojan și complicii săi ar putea fi legați dacă ar exista procurori adevărați în țara noastră.

Premierul Ilie Bolojan și ciracii săi de la primărie ar trebui să ia aminte de la un episod cu consecințe tragice din istoria Ordinului Premonstratens. Cu câteva secole în urmă, o familie nobiliară maghiară (Frater) din zona Bihorului, mai exact din zona natală a fostului primar actualmente premier, a încercat, vreme de circa 150 de ani, să acapareze bunuri ale ordinului, iar asupra acesteia au fost lansate două anateme papale. În urma acestora, familia respectivă nu a mai avut urmași si a dispărut din istorie. Pornind de la precedente înregistrate pe continentul european, Bolojan and co ar trebui să se teamă că demolarea mănăstirii și a bisericii Premostratens, ambele multiseculare, ar putea atrage reacția duhurilor sălăsluite între zidurile acestora. Iar judecătorii orădeni care se cred niște mici dumnezei, alde Doina Măduța, Patricia Pop, Laura Manea, Anammaria Negrea, Liviu Ardelean și George Micu ar trebui să ia aminte la cazul colegei Ramona Cadar de la Tribunalul Satu Mare, aflat sub jurisdicția Curții de Apel Oradea, pe care o să-l expun mai jos.
Și corupția judiciară ucide

Ca jurist și fost procuror, am manifestat o preocupare constantă pentru starea justiției în toate profesiile și funcțiile pe care le-am deținut ulterior (jurnalist și director de ziar, prefect și senator de Satu Mare, investigator și publicist în presa centrală). Imediat după răsturnarea regimului totalitar comunist în decembrie 1989, împreună cu un avocat apropiat (Horia Adrian Ungur), prevalându-ne și de funcțiile de conducere (vicepreședinți) ai Consiliului Frontului Salvării Naționale Satu Mare, după declanșarea anchetării primului secretar PCR al județului, Maria Bradea (condamnată definitiv ulterior pentru abuzuri și fraude), am inițiat schimbarea din funcție a președintei Tribunalului, Doina Donuțiu, pentru corupție și obediență manifestată față de dictatura ceaușistă. Schimbarea a fost votată aproape în unanimitate de judecători, procurori și avocați. Disperată, aceasta l-a chemat în ajutor pe șeful județean al Securității, colonelul Andrei Ionescu, dar l-am trimis la plimbare și nu s-a mai oprit până in județul său natal Vâlcea. În perioada 1994-1995 am publicat în ziarul local Gazeta de Nord-Vest un serial intitulat ,,Corupție la Palatul de Justiție", în urma căruia au fost schimbați șefi ai justiției sătmărene, dar am început să fiu privit de șefi și judecători de la Curtea de Apel Oradea drept un ofensator chiar un inamic al justiției. Din 2016 până ce au fost dați afară din parchetul anticorupție (în 2019) am publicat peste 50 de articole despre paraditorii ,,unității de elită" a DNA de la Oradea, Ciprian Man și Cristian Ardelean, care au șantajat și prigonit mai mulți judecători și procurori din județul Bihor.

În perioada în care am fost senator am primit mai multe sesizări referitoare la abuzuri și acte de corupție comise în Palatul de Justiție din Satu Mare, îndeosebi de judecătoarea Ramona Cădar de la Tribunalul Județean. Am făcut declarații și sesizări referitoare la aceasta, dar nu a fost trasă la răspundere penală sau disciplinară. Am aflat ulterior că și-a găsit imunitatea în brațele procurorului șef al DNA Oradea și al șefului de atunci al SRI Satu Mare (care o lăudau că are chip și trup de zeiță). Unul ditre ei a fost atât de fermecat încât a vrut să divorțeze, motivându-I soției că nu poate trăi fară Afrodita din Palatul de Justiție din Satu Mare. Am mai aflat că, în mai 2013, când am fost exclus din PSD de trioul Victor Viorel Ponta, Liviu Dragnea și Ilie Sârbu (la presiunile ambasadorului american Mark Gittenstein, pentru declarațiile și interpelările mele critice la adresa procurorului general Laura Codruța Kovesi și a șefului operativ al SRI, generalul Florian Coldea, din perioada 2010-2013), judecătoarea Ramona Cădar a dansat de bucurie pe masa sa de birou de la tribunal. Cu doi ani în urmă, judecătoarea Cădar s-a pensionat la vârsta de 49 de ani, după 25 de ani de activitate dubioasă, beneficiind de o pensie lunară în jur de 6.000 de euro. Cu bani din primele pensii și din niște restanțe salariale obținute cam fraudulos de la Curtea de Apel Oradea, și-a cumpărat o limuzină nouă ultimul răcnet.

Cu această limuzină, în seara zilei de 19 noiembrie 2025 a ucis un tânăr și a rănit grav un alt tânăr și o asistentă medicală în curtea unei clinici medicale private de recuperare din Băile Felix, cu denumirea President. Cei doi tineri ieșiseră, în scaune cu rotile, la o țigară în fața intrării în clinică, însoțiți de o asistentă. Tânara pensionară îl internase la clinica respectivă pe actualul său partener (își părăsise demult soțul), care suferise un atac vascular cerebral și paralizase aproape complet. La plecare, a pornit autoturismul parcat la vreo 70 de metri de locul impactului și este inexplicabil cum a pierdut controlul acestuia. Am înțeles că se apără că suferă și ea de o boală gravă aflată într-un stadiu avansat, pentru care s-a operat recent. Nu mi-a făcut plăcere să scriu de un astfel de episod și le doresc sănătate și viață lungă și judecătoarei și partenerului său. Și îndeosebi tânărului și asistentei rămași în viață, dar cu răni grave. Am ținut însă ca unii judecători și procurori care se cred niște mici dumnezei să știe că există o justiție imanentă deasupra celei pământești.

Valer Marian