• Tweet

Putin nu este un politician. El este, în câteva cuvinte, un criminal format din tinerețe la școala Securității Comuniste, KGB, președinte al unei oligarhii corupte. Putin nu este singur. El se bazează, în Rusia și în vest pe oameni care se înscriu în tipologia cel mai bine descrisă de Alexandr Zinoviev în lucida și ambițioasa sa carte, cunoscută și citită în toată lumea, ”Homo Sovieticus”.

Scrisă la persoana întâi, - spune foarte bine Carlo Strenger -, cartea este o culegere de schiţe cu tâlc, în care adevăruri mari sunt spuse în cuvinte simple, aparent menite să stârnească râsul, dar care ascund, de fapt, adevăruri tragice - între Est şi Vest, între „sovietizaţi" şi „liberi" există o barieră de netrecut, care se bazează pe clişee şi perpetuează neînţelegeri.

De ce am mai citi azi o carte despre o realitate (aparent) desuetă? Pentru că, într-un limbaj curgător şi accesibil, purtător al unui mesaj universal, Zinoviev ne oferă abil metode de înţelegere a unui nou tip uman - Homo post-sovieticus,"homo globalis".

Cum e Homo Sovieticus în exil, în Vest? Mai tăcut, mai cârcotaş, mai dornic de experienţe care „acasă" îi fuseseră interzise, dar, mai mult decât oricând, RUS. Mai mult decât oricând, „a.s." - adică „agent sovietic". În această calitate, de pe poziţii resimţit inferioare, interacţionează el cu „ceilalţi", cu Occidentalii, pe care îi vede naivi, plini de sine, dar reduşi la nevolnicie în urma unui trai prea lipsit de griji.

Trăim într-o perioadă în care umanitatea este pe cale să se autodistrugă, dar cultura noastră este ocupată să clasifice indivizii în funcție de valoarea lor netă și de celebritate, mai degrabă decât prin realizările lor reale. În apelul său pasionat la rațiune și la reflecție asupra a ceea ce are o valoare reală în viața noastră, Strenger se alătură scriitorilor precum Santayana, Camus și Faulkner în a îmbrățișa conștientizarea tragediei și mortalității și arată că acest lucru duce atât la creativitate, cât și la compasiune și poate fi o sursă durabilă de speranță și fericire".

Totuși, ar fi o mare pierdere să nu fi citit interviul profetic si remarcabil, pe care Zinoviev l-a acordat în 1999 celebrei reviste franțuzești "Le Figaro". Titlul original era "Occidentul și Rusia - o catastrofă controlata". Aleksandr Zinoviev (1922-2006) a fost exilat din URSS împreună cu soția și fiica pe 6 august 1978, în principal din cauza scrierilor sale despre natura comunismului sovietic, stabilindu-se pentru 20 de ani la Munchen. Cartea lui, "Homo sovieticus" este una dintre cele mai citite de pe planetă. Logician extraordinar, el scris romane și eseuri care au marcat profund viziunea intelectualilor vestici despre comunism. Aleksandr Zinoviev, împreună cu Soljenițin și Saharov, a fost unul dintre cei trei giganți intelectuali deveniți disidenti spre finalul perioadei sovietice. Pe 30 iulie 1999 s-a intors in Moscova, de aceasta data din cauza scrierilor lui despre Occident. Zinoviev a murit in 2006. Activitățile sale s-au desfășurat în domeniul filozofiei, in domeniul logicii polivalente, dar și în cele ale literaturii politicii și sociologiei. Cărți ca "Realitatea comunismului", "Occidentul" și "Homo sovieticus" sunt cunoscute în toată lumea.

Recitit acum, acest ultim interviu dinaintea întoarcerii sale în Rusia ne furnizează un excelent exemplu al talentului său fara egal în domeniul sociologiei, după cum apreciază Michael Kirkwood, profesor emerit, Universitatea din Glasgow, dar are meritul de a atrage atenția asupra unui prezent din ce în ce mai gri.

Și, ce anume aflăm din acest interviu, al marelui disident, "supărat" acum pe Occident? Că se întoarce acasă cu sentimentul că odinioară a parasit o mare putere, Rusia, iar acum, a gasit o țară învinsă, in ruine.

În ciuda recunoașterii triumfătoare ca disident anticomunist și a succesului global al carților lui, despre "omul sovietic", după căderea comunismului, sistemul occidental a devenit principalul subiect al cercetărilor scriitorului. Occidentul, remarcă Zinoviev, și-a dorit și a orchestrat catastrofa rusească.

"In timpul Razboiului Rece, democrația era o armă de luptă împotriva totalitarismului comunist. Astăzi ințelegem că Razboiul Rece a reprezentat apogeul istoric al Occidentului. În acea perioadă Vestul avea tot: o creștere fără precedent a bogației, libertate adevarată, un incredibil progres social, realizări științifice și tehnologice colosale. Însă în același timp, Vestul se schimba imperceptibil. Integrarea timidă a țărilor dezvoltate lansată atunci a dus la internaționalizarea economiei și globalizarea puterii pe care le vedem acum.

Integrarea poate ajuta la sporirea binelui comun și poate avea un impact pozitiv dacă este condusă de aspirația legitimă către o unire fraternă a popoarelor, de exemplu. Insă integrarea menționată de mine a fost concepută de la bun început sub forma unei structuri verticale controlată strict de către o putere supranațională".

O observație interesantă a lui Zinoviev este aceea că în timpul Razboiului Rece exista o democrație mondială, un pluralism global, cu două sisteme opuse - capitalist și comunist, pe când astazi trăim într-o lume dominată de o singură forță, o singură ideologie și un singur partid, partidul pro-globalizare. O dată cu prăbușirea comunismului au ajuns să conducă lumea organizatii comerciale, bancare, ONG-uri politice și mass-media, creindu-și structuri transnaționale. "Astfel, țările din Vest au ajuns într-o poziție dominantă, găsindu-se totuși într-o poziție subordonată pe măsură ce-și pierd suveranitatea gradual în favoarea a ceea ce eu numesc o supra-societate. Supra-societatea planetară este compusă din organizațiile comerciale și necomerciale a căror influență se întinde mult mai departe de granițele statale. La fel ca alte țări, și țările occidentale sunt subordonate acestor structuri supranaționale. Asta în ciuda faptului că suveranitatea statelor era parte integrantă a pluralismului și deci a democrației la scara globală. Supra-puterea de azi suprimă suveranitatea statelor. Integrarea europeană ce se desfășoară astazi în fața noastră duce la dispariția pluralismului în cadrul noului conglomerat, în favoarea puterii supranaționale.(...)

Țările din Vest au cunoscut adevărata democrație în timpul Razboiului Rece. Partidele politice aveau adevărate diferențe ideologice și programe politice diferite. Și organizațiile media erau diferite unele de altele. Toate acestea aveau un impact asupra vieților oamenilor de rând ce contribuiau la creșterea bogăției lor. Acum toate acestea s-au terminat. Un capitalism democratic și prosper, cu legi orientate înspre social era posibil in mare parte datorită fricii de comunism. După căderea comunismului in Europa de Est, s-a lansat un atac masiv asupra drepturilor cetatenilor din Vest. Astazi socialiștii aflați la putere în majoritatea țărilor europene urmăresc politici de demantelare a sistemelor de securitate socială, distrugând tot ce era socialist in țările capitaliste.

Azi, în România nu mai există o forță politică capabilă să protejeze cetățenii de rând împotriva abuzurilor statului. Recentul caz al scumpirii gazului de către Stat, și jefuirea cetățenilor, e relevant.

Existența partidelor politice este cel mult o formalitate. Așa a apărut, prin "voia" părinților lor, securiștii lui Ceaușescu, asociați cu rezerviștii din SRI dați afară de dl. Eduard Hellwig din serviciile de informații, partidul USRPLUS, al copiilor lui "Homo sovieticus", după modelul apropiaților lui Putin. Aceștia, de la Comandantul suprem, la ultimul oligarh și-au trimis copiii la studii, în Vest, dar nu i-au readus, ca în România, pentru a-i instala în guvern. Cu un scop precis: transformarea României, prin neomarxism și sexomarxism, într-o țară populată cu generații întregi de "Homo Globalis". Fără memorie fără tradiții și fără Dumnezeu.

"Cred că monstruozitatea secolului 21 va depăși tot ce a văzut omenirea până acum. Va fi făcută bineînțeles în numele libertății și a drepturilor omului. (...) În primul rând, chiar și astăzi oamenii nu votează prea des, și vor vota din ce în ce mai puțin în viitor. În Vest, opinia publică este formată de mass-media. Este suficient să ne amintim de aprobarea universală a razboiului din Kosovo. Să ne amintim de războiul spaniol! Au venit voluntari din întreaga lume pentru a lupta de o parte sau de cealaltă. Amintiți-vă de războiul din Vietnam. Însă în zilele noastre, oamenii sunt atât de bine pastoriți încât reacționează numai la ce vor furnizorii de propagandă. (...) Esența sistemului occidental este de a dezbina, cu scopul de a simplifica impunerea legilor sale asupra tuturor părților, ca mai apoi să acționeze ca Justițiar Suprem. (...) Unul dupa altul, vor răsări numeroase conflicte localizate astfel încât mașinăria "razboiului umanitar", pe care am vazut-o deja in acțiune, să intervină să le stingă. (...)

În două generații, oamenii vor putea într-adevăr să spună că totul s-a desfășurat în numele umanității, pentru binele comun. Termenul "omenire" este o abstractizare. În realitate, avem ruși, francezi, sârbi etc. Însă, dacă trendul curent continuă, națiunile fondatoare ale civilizației moderne (mă refer la popoarele latine) vor dispărea treptat. Europa de Vest este deja plină de străini. Încă nu am vorbit despre aceasta, însă fenomenul nu este accidental, și în mod cert nu este o consecință a fluxurilor migratoare presupuse a fi de neoprit. Scopul Europei este să creeze o situație similară celei din Statele Unite. Suspectez că francezii nu vor fi prea bucuroși să afle că omenirea va fi fericita, dar fără francezi. La urma urmei, ar putea fi un proiect rațional să lași doar un număr limitat de oameni în lume, care ar trăi apoi într-un paradis pamântesc. Acei câțiva rămași ar fi cu siguranță convinși că fericirea lor este un rezultat al evenimentelor istorice... Nu. Tot ce contează în viață este că eu și cei dragi ai mei trăim astazi."

Mă minunez de abominațiile pe care le-a stârnit acest război laș și nedrept, care sper să se termine curând.

Se pune în discuție studierea marilor clasici ruși și probabil că se vor interzice arta, dansul și muzica rusă. Va urma oare scoaterea în afara legii a unor oameni ca și noi și apoi trimiterea lor în detenție doar pentru că vorbesc, ascultă și scriu într-o altă limba sau au o firmă cu un acționar de naționalitate interzisă? Sau vom fi ștampilați și interziși după cum și ce scriem? O să ne spună statul și CNA ul ce posturi tv avem voie să privim și să ascultăm? Vom aplauda confiscarea fără Legi și un proces juridic a unor proprietăți în țările cu "democrații consolidate" în care se spune despre proprietate că este "sfântă" iar principiul garantării acesteia este unul dintre pilonii existenței democrației? Văd că "organele" financiare ale democrației românești abia așteaptă să caute "oligarhi", să închidă magazine, când ani de zile s-au făcut că nu văd cum s-au construit averile unui Adriean Videanu, ale familiei lui Traian Băsescu, Elena Udrea, Cocoș, sau a "grupurilor" îmbogățite din "afaceri" precum EADS sau Microsoft? Dar "oligarhii" ascunși în Parlamentul European? Dar "oligarhii" români, cărora li s-a dat pe mână sau li s-a vândut pe trei lei economia românească, deveniți miliardari cu contruri offshore uriașe? Ce li s-a confiscat celor din grupul de la Monaco, grupul de la Dubai și mulți alții dispăruți din țară, cu vile și yachturi, după modelul rusesc, deși aveam legi și Justiție care dădea dreptul la asta? Nimic. Nada. Rien. Nothing.

Am fi putut, măcar să folosim acești bani pentru a ne dezvolta capacitățile de apărare, atât de precare, după cum se vede. Și iată, atât de necesare...

Octavian Hoandră