• Tweet

Dacă va fi forțată să demisioneze, Gabbard s-ar putea dovedi problematică pentru administrația Trump. „Statele Unite trebuie să stea departe de Venezuela", a spus Tulsi Gabbard. „Lăsați poporul venezuelean să-și determine viitorul. Nu vrem ca alte țări să ne aleagă liderii - așa că trebuie să încetăm să încercăm să-i alegem pe ai lor."

Asta se întâmpla în 2019, când Gabbard era încă o democrată rebelă și antirăzboi. Nimeni nu ar fi putut prezice atunci că, șase ani mai târziu, va fi directoarea Informațiilor Naționale (DNI) a lui Donald Trump. Dar în 2024, Gabbard a sărit la bordul "trenului Trump" și a devenit un jucător cheie, alături de Robert F. Kennedy Jr., în marea realiniere din acel an. Totuși, acum, se simte izolată. Opiniile sale conciliante în materie de politică externă o fac nepotrivită pentru o administrație dedicată „Doctrinei Donroe" - și care se afirmă în America Latină.

Ultimele rapoarte arată că, din vară, Gabbard a fost exclusă din toate discuțiile secrete la nivel înalt privind Venezuela, în principal pentru că opiniile sale nu sunt în concordanță cu cele ale administrației. În timp ce Delta Force l-a extras pe președintele Nicolás Maduro săptămâna trecută, Gabbard se afla într-o vacanță la plajă în Hawaii, unde a crescut. Gluma printre oficialii administrației este că titlul „DNI" al lui Tulsi înseamnă „Nu invitați"(„Do Not Invite") Nu este tocmai o reputație grozavă pentru cineva care se presupune că este responsabil de cea mai puternică rețea de informații din lume. Se zvonește că secretarul de stat Marco Rubio, care conduce politica lui Trump în America Latină, o consideră pe Gabbard nesigură. Iar președintele nu a crezut că trebuie să facă parte din planificarea misiunii din Venezuela.

Oficialii din agenții precum CIA sau NSA sunt extrem de reticenți în a împărtăși secrete de stat cu cineva care a exprimat public poziții contrare consensului de securitate națională. Teama este că Gabbard ar putea „scurge" informații sau că ar putea ignora rapoartele oficiale în favoarea propriilor convingeri politice. Gabbard a fost intens criticată pentru declarațiile sale considerate favorabile unor lideri precum Bashar al-Assad (cu care s-a întâlnit personal) sau pentru comentariile despre „laboratoarele biologice" din Ucraina (care coincideau cu propaganda rusă). „Nu invitați" sugerează că partenerii străini (precum aliații din rețeaua Five Eyes) ar putea ezita să mai împărtășească informații clasificate cu SUA dacă ea se află la conducere.
Statutul de „Outsider" Radical

Spre deosebire de foștii directori DNI, care aveau experiență vastă în domeniu sau în Congres pe zona de securitate, Gabbard este văzută ca un critic acerb al „Statului Paralel" (Deep State). Gluma subliniază izolarea ei în cadrul aparatului birocratic pe care ar trebui să îl conducă. Deși face parte din administrația Trump, abordările ei izolaționiste intră uneori în coliziune chiar și cu alți „șoimi" republicani. Astfel, eticheta de „Nu invitați" a devenit un mod prin care oficialii își exprimă neîncrederea față de loialitatea ei față de metodele tradiționale de spionaj și analiză.

Bineînțeles, administrația neagă orice ruptură. Vicepreședintele J.D. Vance, unul dintre aliații lui Gabbard în administrație, a numit povestea „complet falsă", iar un oficial al Departamentului de Stat a insistat că Gabbard, Rubio și Trump lucrau „împreună în paralel". Dar, evident, nu este cazul. Trump pare să prefere să colaboreze cu directorul CIA, John Ratcliffe, atunci când vine vorba de informații vitale. În iunie, când a vrut să bombardeze Iranul, comandantul-șef a considerat-o pe Gabbard o pacoste. Ea a petrecut săptămâni întregi furnizând informații care contraziceau narațiunea preferată a Israelului, conform căreia Iranul era la doar câteva zile distanță de statutul de putere nucleară. „Nu-mi pasă ce spune ea", le-a spus Trump reporterilor. Apoi, după ce Forțele Aeriene Americane au pulverizat uzina iraniană de îmbogățire a uraniului de la Fordow, agențiile aflate sub controlul lui Gabbard au furnizat (și, în mod dezastruos, au scurs informații) evaluări care sugerau că capacitățile nucleare ale Teheranului nu fuseseră, de fapt, anihilate.

Cu siguranță, presupuneau bârfele de la Washington, va trebui să demisioneze? Dar în lumea lui Trump, umilința este adesea doar un preludiu al elevării. În loc să se certe cu Trump, Gabbard și-a intensificat eforturile de a scoate la iveală dovezi despre ceea ce ea numește „conspirația trădătoare" care este Rusia, Rusia, Russiagate. Ea a publicat documente care sugerează că Barack Obama, campania lui Hillary Clinton și establishmentul democrat au conspirat și au colaborat cu comunitatea de informații ca parte a unei „lovituri de stat de ani de zile" împotriva unui președinte republican ales în mod legitim. Acest lucru l-a entuziasmat pe Donald. „Unde e Tulsi?", a strigat el la un eveniment de la Casa Albă. „E, gen, mai sexy decât toată lumea. E cea mai sexy din cameră."

Acum, însă, pare din nou dizgrațioasă - ignorată și maltratată de cercul apropiat al președintelui. Se spune, de asemenea, că a devenit un fel de țap ispășitor pentru oamenii din interiorul administrației care vor să-l atace pe Vance, dar nu îndrăznesc. Dar cei din cercul lui Trump care aplaudă posibila ei demisie ar putea regreta bucuria lor. Ca figură externă, o femeie dură, cu o minte radicală, care a văzut adânc în interiorul fiarei și care este destul de fericită să spună ce gândește în podcasturi și emisiuni TV, Gabbard s-ar putea dovedi problematică pentru administrația Trump. Marjorie Taylor Greene, acolita lui Trump devenită inamică, a declarat pentru The View săptămâna aceasta că nu se va alătura democraților, deși ar putea abandona partidul republican. Totuși, Tulsi a fost, la fel ca RFK Jr., democrată înainte și ar putea, potențial, să devină din nou una. Ea înțelege cum să călărească valurile politice.

Alexandru Grumaz