• Tweet

Un veritabil și extrem de dur război comercial a fost declanșat la începutul acestei luni de către Germania împotriva politicilor Uniunii Europene. Într-o problemă de fond. Este vorba de întreaga strategie vizând programul de urgență contra efectelor economice ale pandemiei. Un program care înseamnă 2.600 de miliarde de euro, care urmează să fie strânși prin emiterea de euro-obligațiuni. Iar Curtea Constituțională a Germaniei, printr-o decizie luată recent, a dat de pământ cu Banca Centrală Europeană, dar și cu Banca Națională a propriului stat. O decizie cu implicații majore. Care poate arunca în aer dublul concept de solidaritate și coeziune europeană.

Ca să nu ne facem deloc iluzii și ca să știm despre ce vorbim, fac din capul locului precizarea că acest program fără precedent, prin care urmează să fie pompați în economiile europene 2.600 de miliarde de euro, este destinat exclusiv statelor din zona euro. Țări cum este România sunt excluse. Ceea ce înseamnă că decalajele în interiorul UE vor crește exponențial. Nici pomeneală ca în viitorul previzibil să se ajungă la o apropiere a nivelului de dezvoltare dintre nucleul dur, în sensul larg al cuvântului, și statele din Europa Centrală și de Est, venite mai târziu, poate chiar prea târziu în această organizație, care nu mai prididește cu aniversările.

Dintre toate economiile Uniunii Europene, deși pentru prima dată, începând chiar de anul trecut, a fost lovită de recesiune, Germania are de la distanță economia cea mai dezvoltată și este cea mai echilibrată din punct de vedere financiar. Un rol important din această perspectivă l-a jucat acapararea pe cale pașnică, prin politici economice și financiare a piețelor Europei Occidentale și, ulterior, a piețelor est-europene, cele care nu fac parte din zona euro. Treptat și parțial doar, cu excepția Franței, Germania a acaparat și a dominat practic toate economiile celorlalte state, reușind să impună în avantaj propriu, rareori împărțind cu Franța acest lucru, pozițiile cheie în ierarhiile Uniunii Europene, funcționarii subordonați Berlinului dirijând la rândul lor politicile UE. Pentru prima dată însă, criza economică apreciată drept cea mai mare provocare după al Doilea Război Mondial, iar după ale opinii cea mai are provocare de după Primul Război Mondial, a rupt rândurile UE, chiar în nucleul ei dur. Acest program de urgență în valoare de 2.600 de miliarde de euro nu este pe gustul Germaniei. El este de natură să întărească și celelalte economii din zona euro, care, pe termen mediu și lung, ar putea să-i facă concurență. Această sumă enormă urmează să fie strânsă prin emiterea de euro-obligațiuni pe care statele urmează să le achiziționeze prin intermediul băncilor proprii. În acest sens există, așa cum arătam, o decizie a Băncii Centrale Europene. I-a urmat și o decizie a Băcii Naționale a Germaniei. În acest moment, Curtea Constituțională de la Karlsruhe a reacționat extrem de dur. Ea a anulat decizia Băncii Centrale Europene. Asta în condițiile în care, conform principiilor UE promovate chiar de către Germania, deciziile comunitare prevalează asupra deciziilor naționale. Este principiul supremației legislației unitare. Care prevalează asupra tuturor jurisdicțiilor naționale. Și, atenție, Banca Centrală Europeană, tot conform principiilor și regulilor asumate de statele membre, se află în supravegherea exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Nu-i așa că este uluitor?

Când este vorba de interesele Germaniei, întreaga construcție, care stă la temelia Uniunii Europene și care a stat la baza practicilor europene, este răsturnată cu picioarele în sus. Iată că acum Germania afirmă în forță, cu tărie, că o decizie a propriei Curți Constituționale este mai puternică decât orice decizie asumată la nivelul UE. Că interesul național prevalează asupra interesului comunitar. Primul stat care a sărit în sus este și principalul aliat al Germaniei. Respectiv Franța. Se spune că Europa funcționează ca un bimotor. Franco-german. Aceasta este o teorie lansată tot de la Berlin. Pentru a escamota faptul că, de fapt, întreaga organizație este condusă de Germania. Pentru a ascunde faptul că, de fapt, motorul economic, financiar și politic al Uniunii Europene se află în mâinile Berlinului. Acum, acest adevăr este mai evident decât oricând. Și tocmai de aceea Franța a reacționat. Cu o duritate neobișnuită. Denunțând modul în care Berlinul se sustrage regulilor pe care tot el le-a stabilit.

Cine credeți că va ieși tăvălit în urma acestui conflict și cine credeți că va rămâne în picioare? Cine va învinge într-o dispută de o importanță cardinală la nivel comunitar? Uniunea Europeană, care în realitate este dirijată tot de la Berlin sau Curtea Constituțională a Germaniei, care tocmai a afirmat printr-o decizie prevalența interesului național asupra interesului comunitar? Și la capătul acestui demers editorial vă rog să-mi permiteți să mă întorc puțin la Curtea Constituțională a României. Aceasta, cu unanimitate de voturi, deci inclusiv cu votul judecătorului plasat acolo de președintele Klaus Iohannis din poziția de consilier, a decis că tot ceea ce au promovat Klaus Iohannis și Guvernul Orban prin intermediul ordonanțelor militare s-a făcut cu încălcarea Legii Fundamentale. Și tot ceea ce urmează să promoveze, prin instaurarea stării de alertă și o ordonanță de urgență a Guvernului anunțată de premier, este de asemenea contrar Legii Fundamentale. Motiv pentru care Curtea Constituțională a României a fost aproape instantaneu demonizată de membrii și partizanii Executivului de la București. Și asta la scurt timp după ce judecătorii Curții au fost literalmente călcați în picioare de președintele care a depus pentru a doua oară jurământul în fața lor și de către Orban 2 și jumătate, după ce, în urma unui proces făcut într-un timp record, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că CCR i-a încălcat Laurei Codruța Kovesi dreptul la apărare, anulând practic decizia acestei instituții de bază a statului de drept.

Nu vi se pare că este o situație pe dos față de cea din Germania? Și asta se întâmplă cam în același interval de timp. Mă întreb acum ce ar trebui să facă președintele Klaus Iohannis. Dacă aplaudă decizia Curții Constituționale a Germaniei, îi face pe plac doamnei Angela Merkel. Dar atunci ar trebui să aplaude și nu să înfiereze și deciziile Curții Constituționale din România. Până la urmă, ce are prevalență în capul președintelui? Interesul național sau interesul comunitar? Cât din suveranitate trebuie jertfită pe altarul Uniunii Europene? Și cât din suveranitate trebuie protejată? Și dacă acest echilibru este valabil pentru Berlin, el nu este valabil și pentru București?

Sorin Rosca Stanescu