• Tweet

Suntem într-o nouă criză, dar nimeni nu protestează pentru că are rezerve financiare acumulate în ultimul deceniu: care sunt cele 13 puncte de rezistenţă care susţin linia frontului în faţa asaltului creşterii preţurilor, majorării dobânzilor şi scăderii puterii de cumpărare.

Toate preţurile cresc, de la energie până la biscuiţi (biscuiţii mei de cafea au crescut de la 9 lei al 13 lei din decembrie până acum), inflaţia a ajuns la 10,15%, cel mai ridicat nivel din ultimii 18 ani (în SUA inflaţia este de aproape 8%, cel mai ridicat nivel din ultimii 40 de ani, iar în Germania este de 7%, cel mai ridicat nivel de la începutul anilor ‘90), dobânzile cresc, economiile scad, Putin a atacat militar Ucraina, ceea ce a declanşat tensiuni geopolitice fără precedent între marile puteri.

În România, chiar dacă datele macroeconomice se înrăutăţesc - inflaţia va creşte mult peste aşteptări, conform analizelor BNR, în spatele cursului valutar se acumulează tensiuni, salariile nu vor creşte la nivelul inflaţiei -, populaţia rezistă destul de bine, având în vedere contextul în care trăim.

Nimeni nu este în stradă (încă), creşterile de preţuri şi inflaţia au intrat deja în cotidian şi sunt asumate, iar peste tot parcă există nişte bani care apar de nicăieri, care sunt mai mult sau mai puţin contabilizaţi în datele oficiale. Gândiţi-vă că românii au investit mai mult de 1 miliarde de euro în Bitcoin şi criptomonede, unii au pierdut, dar alţii au câştigat.

Bineînţeles că economia nu înseamnă numai Bitcoin, dar totuşi există nişte bani care ne ajută să rezistăm mai bine acestei crize.

Ce diferă faţă de acum un deceniu, faţă de criza anterioară, cum de acum rezistăm mult mai bine:

1. Salariile sunt mai mari, ceea ce face ca această criză să se simtă mai puţin: salariul minim a crescut în ultimul deceniu de la 510 lei net (120 de euro) la 1.524 de lei (310 euro), adică de trei ori; salariul mediu a crescut de la 1.500 de lei (350 de euro) la 3.700 de lei (750 de euro), adică de două ori şi jumătate. Salariul mediu în Bucureşti este de 4.500 de lei, adică 900 de euro.

Cei peste 100.000 de IT-işti pornesc de la un salariu mediu de 1.200 de euro; salariile din sănătate au crescut de paroape trei ori, iar salariile din învăţământ s-au dublat.

Deci situaţia actuală poate fi înfruntată mult mai bine.

2.Inflaţia şi cursul valutar leu/euro au crescut cu mult sub creşterea salariilor, ceea ce a majorat substanţial puterea de cumpărare: în ultimul deceniu inflaţia a crescut cu numai 23,7%, în timp ce cursul valutar a crescut cu numai 14%. Asta înseamnă că, raportat la creşterile nominale de salarii, salariile reale au crescut substanţial.

O inflaţie de peste 10% în acest an comparativ cu o inflaţie de 23,7% înregistrată în ultimul deceniu, poate fi acceptată fără probleme.

3.Stabilitatea cursului valutar leu/euro a schimbat mult datele problemei: în criza din 2008 în şase luni, septembrie-martie, cursul a crescut cu 20%, iar acum, într-un an de zile, creşterea este de sub 2%.

4. Ceea ce la început pare să fie o vulnerabilitate a economiei româneşti, că foarte multe preţuri sunt stabilite în euro (telefonie mobilă, apartamente, maşini, materiale de construcţii, materii prime) a fost un punct forte pentru economia României în ultimul deceniu: pentru că euro nu a crescut cu numai 14% în ultimii 10 ani, multe companii nu au putut să-şi transfere creşterea costurilor în lei (spre exemplu, salariile) în preţurile finale. Chiar dacă preţurile au crescut în euro, creşterea nominală în lei a fost sub inflaţie şi sub creşterile de salarii.

5. Scăderea dobânzilor la lei şi trecerea la creditarea în moneda naţională: de la 6% în 2012, dobânzile de referinţă au scăzut la 1-1,5%; această reducere a eliberat foarte mulţi bani prin scăderea ratei fie pentru creditele ipotecare, imobiliare, fie pentru creditele de consum. Creşterea dobânzilor care a început acum încă nu se vede, pentru că cifrele sunt încă mici.

Pe fondul scăderii dobânzilor la lei, creditele în lei acordate populaţiei au crescut de la 35 de miliarde de lei la 138,5 miliarde de lei, iar cele în valută au scăzut de la 69 de miliarde de lei (echivalent valută) la 26,9 miliarde de lei.

6. Prin dublarea şi triplarea salariilor, coroborată cu scăderea dobânzilor şi stabilitatea cursului valutar, ponderea unui credit ipotecar - adică principalul plus dobânda - într-un salariu, a scăzut foarte mult, ceea ce a eliberat sume importante de bani pentru altceva, fie pentru economii, fie pentru cheltuieli.

7. Pe fondul creşterii salariilor şi reducerii ponderii unor cheltuieli în venituri, economiile la bancă au crescut substanţial: acum 10 ani românii aveau la bancă 72 de miliarde de lei (în lei), acum au 164,7 miliarde de lei. În valută, economiile au crescut de la echivalentul a 62,7 miliarde de lei la 121,5 miliarde de lei.

8. PIB-ul, care înseamnă valoarea adăugată în economie, a crescut de la 557 de miliarde de lei (131 mld. euro) la 1.179 miliarde de lei (240 mld. euro): când ai o valoare adăugată mai mare poţi să plăteşti salarii mai mari, poţi să faci investiţii, poţi să pui bani deoparte.

9. În criza anterioară, companiile au fost nevoite să reducă salariile şi să dea oameni afară (economia a pierdut 700.000 de locuri de muncă), în timp ce acum companiile duc lipsă acută de oameni şi majorează salariile pentru a sta în piaţă.

10. Chiar dacă situaţia bugetului este proastă, statul nu face disponibilizări şi nici nu taie salariile, ca în 2010: situaţiile excepţionale cu care ne confruntăm de peste doi ani - Covid şi acum războiul din Ucraina - a permis tuturor statelor, inclusiv României, să aibă deficite bugetare mult mai mari, duble sau chiar triple, ceea ce a permis să nu aibă loc tăieri de salarii şi restructurări.

Toate aceste deficite au dus la creşterea datoriei publice de la 191 de miliarde de lei la 596 de miliarde de lei; această creştere a datoriei a susţinut creşterea salariilor, menţinerea aparatului bugetar la peste 1,2 milioane de angajaţi, creşterea pensiilor, realizarea unor investiţii.

11. Sistemul bancar este solid şi poate susţine creditarea: în criza anterioară sistemul bancar ducea în spate credite neperformante de 25% din total portofoliu de credite, ceea ce aducea o presiune în plus pe capitalul băncilor şi pe posibilitatea de a acorda noi credite; acum băncile au capital suficient, chiar prea mare, creditele neperformante sunt la numai 4% după doi ani de Covid, iar bancherii vor să dea credite pentru că au depozite în exces, numai clienţi să fie. Sunt clienţi care îşi vor acoperi scăderea puterii de cumpărare, apărută ca urmare a creşterii inflaţiei, prin bani luaţi prin împrumuturi, considerând că pot face faţă fără probleme plăţii ratelor, iar această criză nu va dura prea mult.

12. Deşi are o pondere mică, Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri substanţiale investitorilor în ultimul deceniu, ceea ce a dus la apariţia unor sume de bani suplimentare; de asemenea, sunt zeci de mii de români care tranzacţionează pe bursele externe şi au învăţat să facă bani pe aceste pieţe.

13. Banii care vine din tranzacţii: în ultimul deceniu, odată cu revenirea pieţei imobiliare şi a economiei, s-au tranzacţionat apartamente la preţuri în creştere, companii la preţuri mai mari, terenuri agricole la preţuri din ce în ce mai mari, ceea ce în final se adună într-o sumă mai mare de bani, care ulterior fie este cheltuită pe altceva, fie este investită. Aceşti bani înseamnă miliarde de lei şi de euro, care acum constituie o plasă de rezistenţă în noua criză.

Eu am trecut în revistă 13 puncte de rezistenţă, dar probabil că sunt mai multe. Deşi nu pare, economia şi situaţia actuală sunt mult mai bune decât acum un deceniu, ceea ce ne permite să rezistăm mai bine asaltului creşterii preţurilor, majorării dobânzilor şi nu în ultimul rând tensiunilor de lângă noi.

Cristian Hostiuc