• Tweet

Pentru mine scrisul e un fel de terapie prin care (mai) reușesc, cumva, să viețuiesc în această țară, pe care încă de pe vremea prezidențiatului lui Băsescu, o simt tot mai străină și mai delabrată. Starea mea în timp ce scriu este, fără dubii, una de trisețe copleșitoare. Nu mai e, ca altădată, nici indignare, nici disperare.

Singura mea salvare este aceea că neconsiderându-ma "intelectual public", nu risc să-mi fac singur procese de conștiință în ce privește vreun anume fel de responsabilitate. "Eu mi-am anunţat candidatura şi îmi fac campanie în mod pozitiv, convingându-i pe colegii mei în PNL că am un proiect foarte serios, atât pentru PNL, cât şi pentru România.", a declarat unul din măscăricii cunoscuți ai PNL-ului de azi. Abia mi-am reținut un zămbet amar...
Cu toate aceste declarații, n-am aflat care este "marele proiect liberal oferit de dl. Orban, României. Cu siguranță că este complet altul decât lberalismul care pleacă de la ideea că fiecare ființă umană are, prin naștere, drepturi naturale pe care nici o putere nu le poate nesocoti: dreptul la viață, la libertate și la proprietate. Din câte știu eu, liberalismul politic vizează reducerea puterilor statului, doar la protecția drepturilor și libertăților individuale, opunându-se ideii de „stat providențial".
Indivizii sunt liberi să-și vadă de interesele lor, așa cum doresc ei, cît timp cât nu afectează drepturile și libertățile celorlalți. Mai știu că o țară care ajunge în situația în care se află România de azi, trebuie să fie în stare să reziste bazându-se mai ales pe resursele proprii, exact ca și în cazul politicii liberale „prin noi înșine", a lui Vintilă Brătianu, susținută de "adevăratul" Partid Național Liberal. Politică ce avea rolul de a întări la maximum și a proteja capitalul românesc.
Partidul Național Liberal, la care fac referire toți năpârstocii de azi, (cei care își spun "urmașii Brătienilor"), este partidul care a guvernat direct în cea mai mare parte a timpului (1918-1919, 1922-1926, 1927-1928) și a condus, de fapt evenimentele de pe scena politică, chiar și în perioadele când la guvernare s-au aflat alte forțe politice!!! Azi e tocmai invers: liberalii decontează politica antinațională a "piticilor de grădină" pluseriști...
Dl Orban conduce PNL , "umbra" partidului Brătienilor, privind nepăsător la distrugerea capitalului românesc, la înstrăinarea avuției naționale și la batjocorirea Drepturilor Fundamentale ale Omului. În plus, recent, pentru ca același domn Orban să obțină funcția de Președinte al Camerei Deputaților, acesta a cedat Justiția, Dezvoltarea și resursele țării neomarxiștilor și UDMR-ului. Un jet de urină caldă, îmbâxită de alcool, asupra PNL și al României. Iar capitalul românesc a fost supus unui act de distrugere voită, exact când d-l Orban striga în aceeași piață în care protesta și bancherul Van Groningen, "cine nu sare, ia condamnare!!!", ca apoi să îngenuncheze umil în fața Laurei Koveși, la GDS...
Cel care a conceput politicile economice ale Partidului Naționale Liberal a fost Vintilă Brătianu, fratele lui Ionel Brătianu. El a fost „conducătorul efectiv cu puteri nelimitate al întregii politici economice a României" din anii 20. „Vintilă Brătianu a făcut pentru țară mai mult decât toți naționaliștii la un loc. A fost aproape singurul om politic care a lucrat zi de zi și în chip efectiv la propășirea economiei naționale", scria eseistul și profesorul Sterie Diamandi, (autor a celebrei "Galeria oamenilor politici" - 1953). A întărit moneda națională și a lărgit mult ponderea capitalului românesc în economia națională".
Mi se pare de-a dreptul rușinoasă alăturarea numelui dlui Orban de cele ale familiei Brătianu. Potrivită mi se pare, totuși, să spunem că acest "liberal", totdeauna angajat la Stat, sau stipendiat ca un milog, de oameni de afaceri din partid, nu are nimic comun cu liberalismul, iar "puterea" lui șchioapă constă într-o sumă de promisiuni pe care trebuie să le onoreze. Dacă ne uităm care este tipologia umană și valoarea politică a unor domni și doamne care, desigur îl susțin pe dl. Orban, și l-au creditat cu entuziasm de-a lungul timpului, avem și răspunsul la multe dintre întrebări.
Doamnele, domnii Anastase Roberta, Traila Cristina, Popescu Ligia, Hărău Carmen, Alexandru Violeta, Săftoiu Adriana și domnul cu același nume, Scântei Laura, Falcă Gheorghe, Videanu Adrian, Tinel Gheorghe,Bibarț Călin, Pîrțea Marilen, Ștefan Ioan, Tănase Antonel, ministrul vânzător de țară - Adrian Oros(z), și mulți alții, "ejusdem farinae", constituie azi "nume importante" ale liberalismului. Un liberalism anti-brătienist și împotriva fundamentelor moralei, familiei tradiționale, rădăcinilor și tradițiilor poporului român.
Prim vicepreședintele PNL Rareș Bogdan a spus un adevăr tragic: până acum, în PNL puterea era într-o singură mână, a lui Ludovic Orban, și asta ar trebui schimbat. A mai spus că premierul Cîțu ar putea fi ceea ce este Mario Draghi pentru Italia, dar eu știu că dl. Bogdan e, uneori, mai mult decât generos...
„Este un om lipsit de formalisme, un om care nu are teamă de asumare, o fire empirică, nedogmatică și care înțelege că partidul trebuie modernizat și care are o relație foarte bună atât cu lideri tradiționali, cu lideri din zona clasică a partidului, de tip Emil Boc, Gheorghe Flutur, Mircea Hava, Lungu sau alți lideri importanți ai PNL, dar are o relație foarte bună, reușește să fie un liant și între noua generație, Robert Sighiartău, Rareș Bogdan, Cristian Bușoi sau alți lideri foarte tineri ai PNL.
De asemenea, este un liant între cele două curente importante, cel conservator și cel progresist, din cadrul politicii, la nivel european. Poate fi exact ce este Draghi pentru Italia astăzi, la o altă vârstă, cu o altă forță și cu altă energie. Poate fi ce a fost Aznar la un moment dat pentru Spania.
"Vă spun direct de ce vreau să candidez, - mărturisește dl. Cîțu. - Fac acest anunț important pentru partid, România și pentru mine. Am decis să mă înscriu în competiția pentru președinția PNL: PNL are nevoie de un suflu nou!"
Poate că e nevoie de mai mult, decât de un biet "suflu nou"... Ce să zic... E, în declarația dlui Rareș Bogdam ceva mai multă exaltare decât se cuvine. Mie, personal, îmi place actualul premier, deocamdată, numai fiindcă e rocker. În rest, om vedea...
Ce este însă adevărat, e faptul că dacă partidul continuă cu Orban președinte, riscă să ajungă la 8% în preferințele alegătorilor. Capcane sunt multe, și dacă "Draghi de România" câștigă alegerile.
Mai întâi, i-aș reaminti d-lui Bogdan că „preluarea" în cadrul PNL a multora din cei care scandau pe scenă alături de Elena Udrea "Noi suntem urmașii lui Băsescu!", fără nici o analiză, a fost resimțit în rîndul electoratului PNL de atunci, ca un cuțit în spate, și un prim pas pentru visul lui Băsescu, acela de a distruge acest partid. Apoi, mai trebuie lămurit un „mic" amănunt. Mai este Partidul Liberal și Național? Căci, dacă nu, atunci e mai simplă schimbarea numelui, act care ar scuti această formațiune de apăsarea istoriei și a Brătienilor. S-ar putea numi, simplu: PDL, iar lumea n-ar mai avea așteptări. Și totul s-ar încheia cu o poză veselă, de grup, înfățișând un partid trist.

Octavian Hoandră