• Tweet

În faţa amenințărilor lui Donald Trump de a impune taxe vamale de 25% asupra produselor europene, UE ar putea elabora noul său regulament anti-coerciție.

Aceasta este arma pe care Bruxelles-ul nu credea că va trebui să o folosească vreodată împotriva SUA. Adoptat pe 22 noiembrie 2023, regulamentul european anti-coerciţie economică şi-ar putea experimenta botezul în fața amenințărilor lui Donald Trump de a impune taxe vamale de 25% asupra produselor europene. Comisia Europeană, care până acum a mers în vârful picioarelor, își ascute acum argumentele juridice pentru a pregăti un răspuns proporțional. Regulamentul în cauză conferă Uniunii Europene o capacitate fără precedent de a reacționa la presiunile economice exercitate de țări terțe.

Cum funcționează în practică acest sistem anti-coerciție? În primul rând, potrivit articolului 4 din regulament, Comisia trebuie să examineze dacă taxele vamale americane constituie o formă de constrângere economică. Pentru a face acest lucru, are "în mod normal" o perioadă de revizuire care "nu depășește patru luni" pentru a stabili dacă Washingtonul urmărește, prin aceste măsuri comerciale, să obțină o schimbare de politică din partea europenilor.

Articolul 2 definește precis constrângerea economică. Acesta este cazul în care "o țară terță aplică sau amenință să aplice o măsură care afectează comerțul sau investițiile pentru a preveni sau a obține încetarea, modificarea sau adoptarea unui anumit act de către Uniune sau un stat membru". Această precizare este departe de a fi o simplă formalitate juridică.

"Va fi necesar să se dovedească faptul că Trump nu protejează doar industria americană, ci că folosește aceste tarife ca pârghie pentru a obține concesii politice", analizează un expert în comerț internațional. Declarațiile sforăitoare ale președintelui american în timpul campaniei sale ar putea facilita în mod paradoxal această demonstrație. Leagă în mod clar amenințările sale tarifare de cererile de contribuții europene la NATO, Trump însuși a furnizat muniție avocaților europeni.

Și de atunci, a continuat: desemnând TVA drept răul absolut, el cere o schimbare a fiscalității europene care nu are nicio legătură cu import-exportul, pentru că toate companiile europene plătesc TVA. Își înrăutățește cazul când menționează contestarea deciziilor CJUE - un judecător independent - ​​împotriva Apple. "Dacă Trump aplică tarife UE pentru că nu-i place TVA-ul sau cutare sau cutare text care reglementează serviciile digitale, suntem 100% în domeniul constrângerii", confirmă Jean-Luc Demarty, fostul director general al Comerțului la Comisia Europeană.

Articolul 2 alineatul (2) din regulament precizează, de asemenea, criteriile care trebuie luate în considerare, în special "intensitatea, gravitatea, frecvența, durata, amploarea și importanța măsurii dintr-o țară terță" și dacă aceasta "încalcă o zonă de suveranitate a Uniunii sau a unui stat membru". Suntem chiar în mijlocul ei!

Odată ce constrângerea este stabilită, procedura se accelerează. În conformitate cu articolul 5 alineatul (5), Consiliul trebuie să aprobe cu majoritate calificată determinarea constrângerii. Articolul 6 prevede apoi o fază obligatorie de angajare cu țara terță, în care "Comisia oferă o oportunitate adecvată pentru consultări" pentru a încerca soluționarea litigiului pe cale amiabilă, inclusiv prin "negocieri directe", "supunerea litigiului la arbitraj internațional" sau "mediere".

Însă, fără un rezultat într-o "perioadă rezonabilă", articolul 8 autorizează Comisia să treacă la etapa finală: adoptarea "măsurilor de răspuns ale Uniunii" prin intermediul actelor de punere în aplicare. Anexa I la regulament oferă o gamă impresionantă de mijloace de ripostă. Sunt zece în total. Articolul 8, paragraful 2 precizează că Comisia selectează măsurile "corespunzătoare" dintre acestea: taxe vamale direcționate, restricții la import sau export de mărfuri, restricții privind accesul pe piețele publice europene, limitări asupra anumitor servicii financiare etc. UE a prevăzut un arsenal gradual și flexibil.

În 2018, confruntată cu tarifele pe oțel și aluminiu impuse de Trump în timpul primului său mandat, Europa a ripostat țintind produse emblematice, precum motocicletele Harley-Davidson și bourbonul de Kentucky. Lista era mult mai lungă, dar publicul larg le-a reţinut doar pe acestea două.

De data aceasta, abordarea ar putea fi mai chirurgicală. În conformitate cu articolul 8 alineatul (3), măsurile de răspuns pot fi adoptate fie ca "măsuri de aplicare generală", fie ca măsuri "care se aplică anumitor persoane fizice sau juridice" legate de guvernul țării terțe. Această flexibilitate permite Comisiei să vizeze cu precizie sectoare sensibile din statele cheie care l-au adus pe Trump la putere. Cum s-a întâmplat şi în 2018.

Dificultatea pentru Bruxelles rămâne să găsească echilibrul potrivit. Articolul 11 ​​prevede ca măsurile să fie "proporționale" și "să nu depășească nivelul prejudiciului cauzat Uniunii". Un răspuns prea timid l-ar încuraja pe Trump să-și continue strategia de presiune. Dar contramăsurile excesiv de agresive ar risca să declanșeze o spirală de represalii cu consecințe incalculabile pentru economia europeană. Exporturile europene către Statele Unite se ridică la peste 500 de miliarde de euro pe an. Un război comercial frontal cu Washington ar fi un joc din care ambele părți vor pierde.

O necunoscută rămâne: curajul politic al instituțiilor. Va îndrăzni Ursula von der Leyen să scoată la iveală arsenalul UE în fața unui Trump care nici măcar nu o ia în seamă? Ea are grijă să nu-l confrunte, delegând tweet-urile de răspuns comercial comisarilor săi. Probabil îşi menajează rolul de "polițist bun", în cazul în care președintele american va decide în sfârșit o negociere comercială. Cealaltă provocare pentru Europa rămâne unitatea sa.

Statele membre, cu interese uneori divergente, vor trebui să-și depășească reflexele naționale pentru a prezenta un front comun. Italia, care exportă foarte mult în Statele Unite, continuă să creadă că Trump este aliatul ei. Articolul 18 din regulament, care prevede majoritatea calificată, ar putea încetini procesul. Germania, a cărei industrie auto ar fi deosebit de puternic afectată de tarifele americane, ar putea fi tentată de o abordare conciliantă, chiar dacă următorul cancelar, Friedrich Merz, pare mai curajos decât Olaf Scholz. Franța, ca întotdeauna, pledează pentru o linie mai fermă.