• Tweet

România a plătit în ianuarie cel mai mare preț la energie electrică din Uniunea Europeană, de peste două ori mai mare decât Franța sau Spania. În timp ce românii își numără banii pentru facturi, europarlamentarul Dan Nica vorbește despre o „insulă energetică" și despre o piață europeană care, în realitate, nu funcționează pentru România.

Sabina Iosub: De foarte mulți ani vă ocupați de această zonă și ați văzut evoluțiile din toți acești ani. De aceea este important să înțelegem împreună ce s-a schimbat pe piața de energie de am ajuns în aceste dezechilibre.

Dan Nica: În primul rând, pentru cei de acasă, ei au o problemă. Au primit acum facturile la energia electrică, se uită cât sunt facturile, urmează să vină și cele de la gaz, după așa-numita liberalizare. Și problema lor este una simplă. Aceste măriri de prețuri: unu, sunt suportabile? Doi, sunt justificate? Există cineva sau ceva care să facă astfel încât lucrurile acestea să se schimbe în bine? Da sau nu? În rest, s-au săturat de discursuri, s-au săturat să audă tot felul de povești. Nu-mi plac lucrurile care nu sunt corecte și nu-mi place nedreptatea. Deci, când văd că România este supusă unui tratament și are o situație absolut particulară în momentul respectiv, lucrul acesta mă deranjează. Fiindcă iau foc eu, dar cei care ne privesc iau foc și mai tare. Îi vine factura acasă, firma trebuie să plătească factura la energie electrică, că are nevoie de energie electrică, poate are o brutărie, poate produce aluminiu, poate produce oțel, poate produce ceva - și ce ziceți?

Sabina Iosub: Că este absolut specială situația României? Ce e special?

Dan Nica: Ăsta este motivul. Da, și am această hartă, pe care acum vreau să vă spun că foarte multe țări din Uniunea Europeană au preluat-o de la mine și o folosesc, pentru că arată care este situația de fapt. Noi am avut în luna ianuarie cel mai mare preț din Uniunea Europeană. Un preț care, uitați-vă, noi suntem cu roșu și la fel este și Bulgaria, la fel este și partea de Grecia, iar Ungaria este tot aici, iar ceilalți sunt cu verde. Asta înseamnă că energia pe care noi am plătit-o a fost de două ori și ceva mai scumpă decât au plătit francezii, decât au plătit spaniolii, decât au plătit nemții, suedezii.

Sabina Iosub: Păi, de ce? Greșim noi undeva? Sau sunt alți șmecheri care ne păcălesc?

Dan Nica: Două lucruri, ca să vă spun direct. E clar că, o dată, și noi am făcut o greșeală, pentru că liberalizarea, în absența unor mecanisme de frânare de urgență, nu este acceptabilă. Ce s-a întâmplat față de acum, să spunem, cinci ani de zile? Acum cinci ani, dumneavoastră, eu și cei care ne privesc plăteam energia electrică la un preț. Hidroelectrica, care producea cel mai ieftin, după ea urma Nuclearelectrica, tot la un preț foarte mic, și ceilalți care produceau mai scump, pe gaz sau pe cărbune. Se făcea un preț de coș, astfel încât fiecare plătea acest preț mediu, rezultat din prețul foarte mic combinat cu prețul foarte mare. Și aveam cu toții o situație bună. Era prețul de două ori mai mic decât acum și, în anumite intervale ale fiecărei luni, poate de trei sau de patru ori mai mic. Când s-a introdus această liberalizare, n-am introdus și frâna de urgență. Frâna de urgență însemna așa: dacă prețul, de exemplu, crește cu mai mult de 10-20%, trebuie să am un mecanism care să oprească această creștere. Și asta s-a întâmplat la nivelul Uniunii Europene. Celelalte țări și-au reglat această situație având acces la interconectări. Noi n-am putut s-o reglăm, neavând nici mecanismul de frână de urgență în funcțiune, dar nici n-am avut de unde să luăm energie ieftină. Când energia este ieftină în Bavaria, ea nu vine prin Austria, Ungaria și România, astfel încât prețurile în România să scadă. Și această situație este valabilă. De aceea am folosit cuvântul de „insulă" pentru România, Bulgaria și Grecia, care sunt cele mai afectate din Uniunea Europeană. Acum, ca urmare a vizitei pe care a făcut-o comisarul pentru Energie, Dan Jorgensen, i-am arătat situația. A fost la Dispeceratul Energetic Național, împreună cu domnul ministru Ivan, și a văzut că situația este exact așa cum i-am prezentat-o și eu, și domnul ministru.

Sabina Iosub: Care ar fi soluțiile?

Dan Nica: Bogdan Ivan a luat niște decizii și a venit cu o reglementare. Două lucruri sunt importante în această reglementare, care vor ajuta ca România să coboare prețurile la energie electrică. Unu: în tot ceea ce înseamnă partea de rețele, Comisia Europeană vine și spune în felul următor: dacă există strangulări, de exemplu pe autostradă, dacă este trafic mare, trebuie să o lărgesc de la două benzi la trei benzi. Dacă există această aglomerație în permanență, cum este coridorul acesta între Austria și Ungaria, care este în permanență blocat - în sensul că capacitatea de energie este limitată și noi nu putem avea acces la o energie de care avem nevoie, mai ieftină, când produc centralele eoliene și cele solare din Bavaria - nu vine și în România această energie ieftină. Și Comisia spune: nu vreți s-o faceți? Cum ar fi cazul Austria, Ungaria? Venim noi, Comisia Europeană, și o facem. A doua chestiune: există congestii, iar operatorii care se ocupă de transportul energiei electrice fac bani ca urmare a acestor congestii. Deci ce să vedeți: care ar fi interesul ca cineva să facă lucrări ca să evite congestia? Dacă vă uitați aici, cât are Austria? Austria încasează 200 de milioane de euro din tarife de congestie. Cât încasează Ungaria? Tot 200 și ceva de milioane. Au încasat și mai mult, 400 și 500 de milioane de euro. Iar Comisia vine și spune: acești bani sunt bani care reprezintă profituri excepționale pentru voi. Luăm o parte dintre ei și îi folosim pentru a construi interconectoare de capacitate mai mare, astfel încât să fie o piață reală de energie. Nu este, la ora actuală, o piață reală de energie în Uniunea Europeană. Nu pentru România. Și nu pentru români. Plătim un preț care este nemeritat. Nu are nicio legătură cu prețul de producție și cu prețul care ar trebui să fie corect pe piață.

Sabina Iosub: Se va mișca Uniunea Europeană astfel încât să protejeze și țări precum România, Bulgaria, Ungaria și cine mai este afectat în această criză?

Dan Nica: Da. Vă spun: comisarul pentru Energie, Dan Jorgensen, a venit cu această propunere. Eu și cu Tsvetelina Penkova din Bulgaria ne ocupăm de acest dosar al rețelelor și vom avea grijă ca tot ceea ce înseamnă prevederile pe care vi le-am spus să fie incluse în această reglementare adoptată de Parlamentul European. Și, mai mult decât atât, să existe și mecanisme de penalizare. Ce înseamnă pentru mine penalizare? Dacă două state membre nu vor să facă aceste lucrări și mă afectează pe mine, iar eu plătesc un preț mai mare, nu este corect ca acele state să nu plătească o amendă? Să spunem: domnule, nu vrei să faci? În regulă. Luăm o amendă și o dăm României, Bulgariei, Greciei, pentru că cineva trebuie să suporte aceste costuri. Nu există noțiunea de piață unică europeană în absența unor reglementări clare, cu penalități și amenzi pentru cei care nu își fac treaba. Eu, ca român, nu mă simt confortabil să știu că plătesc o factură mai mare la energie electrică, pentru că două sau trei state membre nu își fac treaba sau nu vor, pentru că lor le este bine. Ei n-au o problemă, pot să înțeleg asta, dar nu pot înțelege ca noi să plătim prețul faptului că lor le este bine.

Sabina Iosub: În acest moment se discută, așadar, variantele de rezolvare a acestei crize. Dacă ne uităm însă pe termen mediu și lung, România ce ar trebui să facă?

Dan Nica: Să acceseze toate fondurile disponibile din Fondul de modernizare, din fonduri de investiții, din fonduri europene, și să crească capacitățile de producție a energiei electrice. Sunt multe proiecte care înseamnă energie eoliană, care înseamnă energie solară, dar încă sunt insuficiente și durează extraordinar de mult partea de aprobare, partea de permise și așa mai departe. Pentru că, dacă v-ați uitat cu atenție, în România, de când este aprobat un proiect pe energie eoliană sau solară până când acel proiect intră în funcțiune, durează ani de zile. De ce? Această reglementare despre care vă spun vine să spună așa: toate termenele devin foarte scurte și toate termenele devin obligatorii, chiar cu aprobare tacită. Deci, pentru capacități care nu sunt foarte mari și care nu sunt în arii protejate, se poate veni cu această aprobare tacită. Ceea ce înseamnă că, dacă nu există ceva grav legat de acel proiect, el intră în funcțiune, are toate aprobările și putem beneficia cu toții de energie ieftină. A doua chestiune: cineva trebuie să facă investiții pentru energia în bandă. Va intra în funcțiune centrala pe gaze de la Mintia, am înțeles că mai intră și alte capacități, și cu acestea vom încerca să ducem prețurile în jos. Și a treia chestiune: nimeni să nu facă speculații pe piața de energie. Și aici este treaba ANRE. Ei trebuie să verifice că nimeni nu utilizează instrumentele de piață din domeniul energiei pentru a obține profituri necuvenite. Au fost în Uniunea Europeană, în ultimii ani, peste 700 de cazuri în investigație. Am înțeles că și Curtea Europeană de Conturi îi va verifica pe toți aceștia, pentru că, știți cum se spune, au existat peste 200 de miliarde de euro profituri excepționale. Mi se pare mult. Aceste lucruri au dus la creșterea facturilor la oameni, acasă, la firme și așa mai departe. Și atunci acest lucru trebuie să fie clar reglementat.

Sabina Iosub: De ce n-am făcut lucrurile acestea până acum? De ce nu ne-am concentrat în acea direcție? N-am vrut, n-am putut, n-am înțeles cum?

Dan Nica: Sunt două lucruri. La nivelul Uniunii Europene cred că a existat și o perioadă de naivitate și a existat și o perioadă dogmatică, în care s-a spus: dacă liberalizăm piața, prețurile se vor așeza singure și va fi frumos și bine. Numai că rezultatul a fost că prețurile s-au aliniat, dar s-au aliniat la un nivel de două ori mai mare decât înainte de a da drumul acestui mecanism de piață. A doua chestiune este că, în România, nu exista suficientă experiență. Când deschizi o piață, o liberalizezi și îi lași să folosească mecanisme tipice bursiere, cum ar fi vânzările pe termen scurt sau achizițiile pe termen lung, acestea trebuie însoțite de reguli clare de bursă, care înseamnă transparență, „full disclosure", adică toate informațiile să fie prezentate public: care sunt contractele și așa mai departe. Or, în situația din România, din ce înțeleg eu, au existat și cazuri în care firmele doar plimbau energia pe hârtie din afara României în alte țări, apoi veneau înapoi tot pe hârtie, la un preț mai mare, care era plătit de oameni și decontat de către stat. Am înțeles că, pentru anumite perioade, de aici au apărut și niște dosare. Acestea sunt lucrurile care îi deranjează cel mai mult pe oameni. Nimeni nu spune că nu ai voie să faci profit și chiar e bine să faci profit. Dar nu profit în mod incorect, nu profit în mod necinstit și mai ales în perioade foarte grele. Uitați-vă puțin la noi: ne chinuim să dăm un ajutor de 50 de lei, 100 de lei pe lună, iar alte țări, cum este Grecia, dau pentru consumatorii vulnerabili - familii cu mulți copii și venituri foarte mici - până la 1.800 de euro pe an. La noi încă suntem departe de a putea asigura această sursă de protecție pentru oameni și este un lucru care trebuie făcut repede și trebuie făcut bine. Am crescut TVA-ul la 21%. Cele 2 procente în plus - haideți să le întoarcem înapoi către cei care nu au efectiv cum să-și plătească factura la energie, fie că trebuie să renunțe la medicamente, fie că trebuie să renunțe la hrană, poate n-au haine pentru copii la școală. Asta este România reală.