• Tweet

Siegfried Mureșan, numit de publicația Politico „șeful banilor europeni", datorită calității sale de negociator șef al Parlamentului European privind viitorul buget al UE, explică încercările Comisiei Europene de a reduce masiv fondurile pentru țările din estul și sudul Europei.

Comisia Europeană a propus un buget multianual de aproximativ 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028-2034, concentrat pe competitivitate, securitate, energie, migrație și schimbări climatice. Ea dorește introducerea unor noi resurse proprii pentru UE și o reformă prin care politica agricolă comună și politica de coeziune să fie integrate în planuri naționale sau regionale unice, ceea ce ar aduce mai multă flexibilitate, dar și un control mai mare la nivel național.

Parlamentul European consideră însă că bugetul este prea mic pentru provocările actuale și cere alocări mai mari. El se opune integrării agriculturii și coeziunii în planuri unificate, insistând ca aceste politici să rămână autonome și cu finanțări dedicate, pentru a proteja fermierii și regiunile mai puțin dezvoltate. De asemenea, parlamentarii cer mai multă transparență și implicare a autorităților locale și regionale, în locul unei centralizări excesive.

Conflictul se concentrează astfel pe dimensiunea bugetului, modul de distribuire a fondurilor, cine decide și gestionează resursele, precum și pe introducerea noilor surse de finanțare.

Un rol esențial în deciziile care vor fi luate îl au liberalul român Siegfried Mureșan (PPE) și portugheza Carla Tavares (S&D), în calitate de negociatori-șefi ai Parlamentului European privind viitorul Buget multianual.

Cei doi sunt considerați „șefii banilor" europeni, într-un articol publicat de Politico, intitulat "Cei 17 parlamentari europeni pe care ar trebui să-i urmărești în acest sezon":

„Mureșan și Tavares au primit una dintre cele mai importante responsabilități ale Parlamentului: să decidă cum cheltuiește UE banii. În calitate de co-lideri ai negocierilor pentru următorul buget pe șapte ani al UE, care începe în 2028, ei trebuie să ghideze grupurile politice către o poziție unitară privind modul de alocare - și de completare - a unui buget de 1,8 trilioane de euro propus de Comisie la mijlocul lunii iulie. Odată ce poziția Parlamentului este agreată, un proces care începe în această toamnă, ei vor trebui apoi să o apere în negocieri dificile cu guvernele statelor membre pentru a asigura un acord final."

Siegfried Mureșan a explicat pentru „Adevărul" care sunt provocările acestei misiuni de a coordona luarea deciziei privind cheltuirea banilor europeni și ce înseamnă pentru România noul buget al UE.

Parlamentul European a respins propunerea de buget a Comisiei Europene, urmând, în zilele următoare, să se treacă la negocieri.

Adevărul: Într-un articol din Politico, dumneavoastră și doamna Tavares ați fost numiți „the money bosses" (șefii banilor) care decid cum se vor cheltui banii europeni. Un român care are un cuvânt hotărâtor de spus în modalitatea de împărțire a banilor europeni pare a fi o veste importantă pentru România. Care sunt provocările acestei misiuni pe care o aveți?

Siegfried Mureșan: Nimeni nu decide de unul singur la nivelul Uniunii Europene cum vom cheltui peste 1.500, aproape 2.000 de miliarde de euro în următorii șapte ani, însă procesul trebuie să fie unul inclusiv, unul transparent, unul în care să îmbunătățim lucrurile care nu au fost perfecte până acum, adică să simplificăm bugetul, să fie mai transparent, să fie mai puțină birocrație, să fie mai simplu, mai rapid, mai ușor, mai ales pentru mici beneficiari să acceseze fonduri europene. Mă gândesc în principal la ONG-uri, la tineri fermieri, la tinerii antreprenori.

Deci bugetul trebuie adus mai aproape de oameni. Bugetul trebuie aliniat cu prioritățile Uniunii Europene. Avem priorități noi, siguranța cetățeanului, îmbunătățirea competitivității, dar nu trebuie în paralel să ignorăm prioritățile tradiționale care și-au dovedit viabilitatea în timp, agricultura și politica agricolă comună. Acestea sunt pozițiile pe care Parlamentul European le apără.

Comisia Europeană a făcut o propunere care este controversată, care întâlnește multă opoziție la nivelul beneficiarilor de fonduri, a fermierilor, la nivelul autorităților locale și regionale, fiindcă Comisia Europeană propune o centralizare a bugetului. Noi vrem un rol puternic pentru autoritățile locale și régionale, vrem decizii luate cât mai aproape de oameni.

Deci Comisia Europeană a fost o propunere care a fost primită cu multe rezerve și cu multă opoziție de statele membre, de Parlamentul European, de beneficiari, de regiuni. Va trebui să lucrăm împreună acum Parlamentul, Comisia și guvernele grupate în Consiliu pentru a ajunge la o poziție comună iar noi, Parlamentul, vom face asta în mod transparent și în legătură permanentă cu beneficiarii.

În acest moment, dacă ar fi să simplificăm mult principalele disensiuni dintre Comisie și poziția Parlamentului European pe care-l reprezentați ar fi: avem priorități noi care au nevoie de alocări suplimentare, apărare și competitivitate. Comisia a propus ca o mare parte a sumelor necesare să vină din fondurile dedicate agriculturii și coeziunii (acele fonduri alocate țărilor precum România care trebuie să ajungă din urmă țările mai dezvoltare din UE). Cum armonizăm aceste două nevoi?

Securitatea, apărarea și competitivitatea sunt priorități noi. E corect să alocăm mai multe resurse acolo, dar e greșit să facem asta pe spinarea și prin slăbirea politicii agricole comune și a politicii de coeziune. Aceste două politici și-au dovedit viabilitatea în timp. Prin sprijinul pentru fermiere avem garantată securitatea alimentară. Uniunea Europeană este continentul cu cele mai înalte standarde de calitate a produselor agroalimentare.

În plus, Uniunea Europeană garantează, cum am zis, securitatea alimentară și mai ales în vremuri în care securitatea națională e atât de importantă, e clar că nu poate exista securitate naționala fără securitate alimentară, trebuie să garantăm standardele înalte de calitate a hranei în Europa, dar trebuie și să producem mai multă hrană în Europa și spun asta uitându-mă și la ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, în statele din Nordul Africii, în Ucraina.

Deci dacă așteptăm ca Uniunea Europeană să facă mai multe pentru noi în anii următori, e firesc să-i dăm instrumentele de care are nevoie și un instrument esențial este bugetul în Uniunea Europeană.

Pe scurt, dacă așteptăm mai mult de la Uniunea Europeană, e firesc ca şi bugetul să crească în perioada următoare. Comisia Europeană propune un buget care în termeni reali este la același nivel cu cel de până acum. A propus 1,15% din PIB-ul statelor membre. În trecut am avut 1,14%. E clar că nu se pot face mai multe lucruri cu același buget.

Mai mult, la Pilonul 1 din agricultură, din care sunt efectuate plățile către fermieri, subvențiile, în actualul exercițiu bugetar s-au alocat 295 de miliarde de euro în valoarea banilor din 2018. Pentru următorul exercițiu bugetar, Comisia Europeană a prevăzut pentru pilonul 1 din agricultură 265 de miliarde de euro în valoarea banilor anului 2025. Este o reducere semnificativă atât în termeni nominali și foarte grav în termeni reali. Fiindcă, repet, 260 de miliarde în valoarea banilor din 2025 e mult mai puțin decât 295 de miliarde în valoare banilor din 2018. Pentru ca această reducere să nu fie vizibilă, Comisia Europeană a ascuns-o printr-un șiretlic, a prezentat viitorul proiect de buget nu în valoarea banilor din anul 2025, ci în valoarea presupusă a banilor pe anii 2028-2034, adică a adăugat inflația prognozată pe următorii ani, la sumele respective.

Astfel încât Comisia Europeană a prezentat proiectul de buget nu în valoarea banilor din 2025, cum ar fi fost corect, și cum s-a făcut mereu în trecut, ci în valoare curentă a banilor la care s-au adăugat inflația prognozată și au ajuns la o sumă de exact 295 de miliarde la pilonul 1 din agricultura. Deci Comisia Europeană va veni și ne va spune, păi n-am făcut nimic, n-am redus cu nimic, suma e aceeași, 260 de miliarde de euro la care s-a adăugat inflația prognozată. Este însă o reducere și în termeni absoluți și în termeni reali, deoarece sunt 16 ani de inflație.

Comisia Europeană mai propune fuzionarea politicilor agricole și a celor de coeziune și nu prevede alocarea niciunui buget specific pentru politica de coeziune. Ce părere aveți?

E un risc major pentru România. Din politica de coeziune s-au construit autostrăzi, s-au reabilitat drumuri, s-au anvelopat blocuri, s-a modernizat școli, spitale, garnițe. Comisia Europeana propune o nouă abordare. Propune să aloce fiecărui stat membru un buget și fiecare stat membru decide ce face cu acei bani, cu mențiunea că o sumă trebuie alocată pentru pilonul 1 din agricultura. Comisia Europeană elimină complet pilonul 2 din agricultură, banii pentru dezvoltare rurală, adică investiții în lucrări care să susțină agricultura, în echipamente noi, moderne, în toată infrastructura rurală, în capacități de procesare și așa mai departe.

Și Comisia Europeană, practic, spune că statele membre vor decide dacă alocă banii pentru tractoare sau pentru autostrăzi. Poate suna bine pentru guvernele statelor membre, însă e o fragmentare completă a pieței unice europene și practic au loc două tipuri de competiție nesănătoasă.

În primul rând, în fiecare stat membru al Uniunii Europene va fi competiție pe aceiași bani între diferite categorii de beneficiari, între fermieri și autorități locale, publice, pe proiecte de infrastructură din politica de coeziune. Deci va fi această competiție în cadrul țării pe aceiași bani și doi, va fi o competiție între aceleași tipuri de beneficiari din țări diferite. Adică dacă, de exemplu, guvernul într-un anumit stat alocă mai mulți bani pentru fermieri, fiindcă nu poate să facă proiecte de coeziune sau fiindcă lobby-ul fermierilor a fost mai puternic, iar într-un alt stat guvernul alocă mai puțin pentru fermieri fiindcă poate nu-și permite, fiindcă poate suntem la frontiera estica și trebuie să investim mai mult în mobilitatea militară, în infrastructura care să fie relevantă si în domeniul apărării sau fiindcă pur și simplu încă trebuie sa terminăm niște autostrăzi, rămân mai puțini bani pentru fermieri, se creează o competiție incorectă, neloială între fermieri din două ţări diferite. Deci, pe scurt, ceea ce Comisia Europeană propune este terminarea politicii agricole comune, ca politica europeană așa cum am cunoscut-o până acum. Și 27 de agende naționale diferite, divergente, poate chiar contradictorii. Deci Comisia Europeană propune ca bugetul Uniunii Europene să devină un bancomat, pentru prioritățile guvernelor statelor membre.

Poate sunt tentant pentru guverne, însă practic fiecare ajunge în competiție cu fiecare și nu vor mai fi politici europene coerente. Noi, Parlamentul European, nu putem accepta asta. Noi, Parlamentul European, dorim politici coerente, cu obiective la nivel european, în domeniul coeziunii, în domeniul culturii, cercetării, inovării în fiecare domeniu și după aceea pe baza a unor indicatori obiectivi, aceiași la nivel european, preciși, corecți, să existe alocările pe diferite state membre și pe diferite obiective. Deci o gândire europeană. În plus, Comisia Europeană propune să reducă rolul Parlamentului European în gestionarea fondurilor, iar Parlamentul European nu poate accepta acest lucru.

În plus, Comisia Europeană dorește corelarea fondurilor europene de reforme, așa cum a fost la PNRR. Cum vi se pare acest lucru?

Noi, Parlamentul European, am acceptat acest lucru, dar reformele trebuie să fie proporționale cu investițiile și trebuie să funcționeze în același domeniu. La PNRR nu a existat o legătură între reforme și investiții. Și dacă un guvern nu a asigurat managementul corect la marile corporații de stat, sau nu a implementat decarbonizarea cum trebuia, s-au tăiat banii de investiți de la alte proiecte.

Parlamentul a acceptat condiționarea fondurile de reforme, fiindcă nu considerăm reformele un lucru rău în sine, dar în cadrul aceluiași domeniu. Adică banii pentru fermieri să nu fie condiționați de implementarea unei reforme a pensiilor, de exemplu, și să nu poată fi blocați banii pentru fermieri dacă Guvernul nu implementează reforma pensiilor.

Practic, aici vor fi două tabere, statele care vor susține menținerea fondurilor pentru agricultură și coeziune respectiv cele care vor pune accent pe înarmare și competitivitate. România din ce categorie face parte?

15 state membre ale Uniunii Europene sunt în continuare beneficiare importante ale politicii de coeziune, ale politicii agricole comune și nu vor accepta slăbirea lor, printre care și România.

Există o coeziune în sensul acesta?

Există, da, a existat întotdeauna. Și aceste state din Estul și Sudul Europei sunt puternic susținute de noi din Parlamentul European. În plus, statele contributoare nete, din zona de nord-vest a continentului, prioritizează securitatea, apărarea, dar înțeleg între timp importanța unui buget mai ambițios. Va trebui să convingem și aceste state că politica de coeziune își păstrează relevanța și în noul context. Adică ce încerc să spun este: va trebui să apărăm politica de coeziune, dar să fim dispuși și unei modernizări a ei, în sensul realizării mai multor proiecte care au o întrebuințare duală, civilă și militară, de exemplu, proiectele ce țin de mobilitate militară.

Avem argumente pentru a le convinge în contextul în care, țări ca România n-au reușit nici măcar să absoarbă fondurile din PNRR?

Un lucru foarte important de știut în contextul PNRR-ului este faptul că sunt doar trei state membre ale Uniunii Europene, care când au depus PNRR-urile, au solicitat integral componenta de granturi și componenta de credite care le revin. Grecia, Italia și România. Toate celelalte state au solicitat integral componenta de granturi, de fonduri nerambursabile și le vor absorbi. La fel cum și noi vom absorbi toate fondurile nerambursabile ce ne se cuvin din PNRR, dar alte state nu au solicitat deloc componenta de credite sau au solicitat doar o parte. România inițial solicitase toată componenta de credite și acum am decis ca unele dintre proiecte să le facem pe politica de coeziune pe partea de fonduri nerambursabile, care de altfel e chiar mai bine și fiindcă proiectele au nevoie de un pic mai mult timp și să solicităm doar o parte din componenta de credite.

Cel mai important lucru este să nu pierdem niciun euro din fondurile nerambursabile din PNRR și din fondurilor nerambursabile din bugetul Uniunii Europene. La credite, oricum trebuie au date înapoi. Mult mai important este să nu fierdem nimic din fondurile nerambursabile.

60 de miliarde pentru România, doar teoretic sun bani mai mulți decât 46 de miliarde
Și revenind la argumente, care este cel mai important argument al țărilor care sunt pentru menținerea fondurilor pentru agricultură și coeziune?

Cel mai important argument este, în primul rând, securitatea alimentară pentru agricultură, milioanele de locuri de muncă din sectorul agricol și dezvoltarea rurală, iar pentru coeziune, faptul că a devenit principala politică investițională a întregii Uniunii Europene și de pildă de pe urma construcției unui tronson de autostradă în România, da, câștigă cel mai mult cetățenii români și întreprinderile românești, dar câștigă și cetățenii altor țări când vizitează România, câștigă și investitorii altor țări care pot investi în condiții mai bune în România, câștigă și consumatorii din alte țări, deoarece un autoturism, de exemplu, produs în România, ajunge mai rapid, mai ieftin, mai sigur la consumatorii din alte țări europene, datorită autostrăzii construite cu fonduri europene la noi.

Este un argument și e chestiunea aceasta legată de venirea partidelor extremiste la putere? Vedem în acest moment cum conducerea daneză a Consiliului UE a cerut urgentarea negocierilor pentru bugetul multianual în contextul alegerilor prezidențiale din Franța care ar putea să fie câștigate de Marine le Pen.

Extremiștii întotdeauna votează împotriva bugetului, nu ne putem baza pe ei, tocmai de aceea eu, ca raportor al Parlamentului European, am ca prioritate cooperarea cu celelalte grupuri pro-europene, știu că nu ne putem baza pe extremiști. Anul 2027 va fi un an politic dificil, cu alegeri prezidențiale în Franța, alegeri parlamentare în Italia și în Polonia, trei state mari membre ale Uniunii Europene. Nu știm ce va fi apoi, eu cred că pot prevala forțe pro-europene și acolo, dar e clar că în perioada campaniilor electorale, indiferent ce va fi după alegeri, e dificil guvernelor actuale ale acelor state să-și angajeze țările pe un buget multianual pe șapte ani de zile în viitor. Va fi nevoie de noi guverne care să aibă legitimitate pentru astfel de decizii în viitori. Deci în anul 2027, cu trei campanii electorale complicate, va fi greu de finalizat acest dosar, indiferent ce va fi după acele alegeri. De aceea și eu militez pentru finalizarea rapidă a acestui dosar până la finalul anului 2026.

Până la urmă, România cât are alocat în propunerea Comisiei? Mai mult sau mai puțin?

În termeni absoluți mai mult, în termeni reali, mai puțini. România a avut alocate 46 de miliarde de euro în ultimii șapte ani, în prețuri calculate la valoarea banilor din 2018. Acum, Comisia Europeană a propus României o alocare de 60 de miliarde, sună mai mult, însă această alocare e în valoarea banilor din anii 2028-2034, deci practic e adăugată rata inflației din 2018 până acum, plus presupusa rata inflației până în anii 2034. Și toți știm că 60 de miliarde de euro în 2034 vor valora mai puțin decât au valorat 46 de miliarde de euro în 2018.

„România să absoarbă cât mai repede fondurile de coeziune care ne stau la dispoziție"
Și practic ce propuneți?

Sunt mai multe mere, dar sunt mai mici și în total au o greutate mai mică.

Și cum se poate rezolva această situație?

Va fi nevoie pentru agricultură și coeziune de alocări suplimentare, realiste, moderate. Știu că spațiu în buget nu e infinit, dar va fi nevoi de mici creșteri pentru agricultură și coeziune pentru anvelopele naționale ale statelor membre. Soluția pentru noile cheltuieli ale Uniunii nu este reducerea fondurilor din agricultură și coeziune, ci obținerea de către UE a unor fonduri proprii prin instituirea unor taxe cum ar fi, de exemplu, taxa pe marile corporații sau taxa pe bunurile importante din China prin magazine online precum Shein și Temu.

România ce argumente are să ceară sume mai mari în agricultură și coeziune și care sunt argumentele împotriva noastră?

În primul rând, la final, eu ca europarlamentar român vreau ca bugetul să fie cât mai bun pentru România, dar trebuie să fie un buget bun și pentru Uniunea Europeană.

Ce ar trebui să facă România ca să vă ajute să puteți negocia cât mai bine în acest sens?

Să absoarbă cât mai repede fondurile de coeziune care ne stau la dispoziție. La finalul exercițiilor anterioare, România a avut o rată de absorbție de 97%, ceea ce e foarte bine, acum avem întârzieri, cu cât reușim să accelerăm rata de absorbție anul acesta și anul următor, cu atât mai bine.

Sunteți optimist? Ne apropiem de rata de absorbție de 97%?

Am avut mereu întârzieri pe durata exercițiului financiar anterior, dar am recuperat la final și ne-am închis cu o rată de absorbție de 97%. Cred că o vom recupera și acum, dar cu cât o recuperăm mai repede, cu atât mai bine. Mi-aș dori să recuperăm anul acesta și anul următor, nu doar pe finalul bugetului multianual.