• Tweet

Despre Mihai Nistor se spune că este invincibil în ring, iar drept dovadă stau cele trei victorii prin knock-out din tot atâtea meciuri la profesionişti. În cel mai recent meci, din iunie, l-a învins pe americanul Colby Madison în mai puţin de două reprize, într-o gală care a avut loc la Los Angeles.

Nu i-a plăcut şcoala, dar a avut noroc să aibă în apropiere o sală de box. La întrebarea „Cine este Mihai Nistor?", ieşeanul de 30 ani, care încă mai are răni vizibile de la ultimul meci, răspunde cu zâmbetul pe buze.

„Mihai Nistor este un băiat simplu de la ţară, care când a terminat clasa a VIII-a la Şcoala Generală din Totoeşti, părinţii lui au decis să îl mute în oraş, pentru a avea un viitor. Am luat Capacitatea cu notă mică - cu învăţatul nu prea am fost prieten. Mi-a plăcut şi îmi place munca. Am fost repartizat la Grupul Şcolar Industrial «Nicolina» din Iaşi, chiar lângă Sala de Box «Nicolina». Acolo l-am avut ca prim antrenor pe Nicolae Chipirog. Aşa a luat totul amploare", îşi aminteşte boxerul ieşean.

A ajuns de la şcoală în sala de box cu ajutorul unui prieten care deja făcuse cunoştinţă cu lumea aceasta.

„Aveam un prieten care practica boxul, Lucian Burcă, coleg de clasă cu mine, tot din Iaşi. El m-a îndrumat unde trebuie să merg. Însă, cum sala era în renovări, antrenamentele se făceau la CSM Iaşi", povesteşte Mihai.

Anul acesta s-au împlinit 15 ani de când Mihai Nistor a păşit pentru prima dată în sala de box, sub îndrumarea antrenorului Nicolae Chipirog. Se întâmpla pe 13 februarie 2006, pe când Mihai era în clasa a X-a.

Ieşeanul spune că îl urmărea cu interes pe Leonard Doroftei, campionul României: „El mi-a insuflat această pasiune. Eram mic, aveam 14-15 ani când l-am văzut pe Leonard în ring. Apoi, pe la 16 ani m-am apucat de box".

Aşa cum era de aşteptat, prima întâlnire cu boxul nu a fost una dintre cele mai prietenoase, ba chiar a fost dureroasă. Boxeurul ieşean povesteşte că antrenorul îl punea în ring cu băieţi cu experienţă în domeniu.

„Prima întâlnire cu boxul a fost dureroasă. Încercam să progresez, dar era greu. Mă punea în ring cu băieţi mult mai experimentaţi decât mine. A fost dureros. Aşa mi-am spart şi nasul, şi arcada", îşi aminteşte Mihai Nistor.

Pe termen lung, asta l-a ajutat, aşa cum chiar el recunoaşte. „Da, a ajutat mult. A fost un fel de călire pentru mine. Ulterior, după trei luni şi jumătate am ieşit campion naţional la cadeţi", spune el.

Pentru toate acestea îi este recunoscător primului său antrenor, Nicolae Chipirog, care, pe lângă arta de a boxa, l-a învăţat şi cum să fie om.

Când vorbeşte despre el, Mihai Nistor parcă nu mai seamănă deloc cu boxerul dur din ring - emoţiile îl copleşesc, vocea începe să-i tremure, iar ochii i se umezesc.

„Nu e doar un antrenor, e un om. Şi asta contează. Nu m-a învăţat doar să boxez, m-a învăţat cum să fiu şi om în viaţă. Am ieşit campion naţional la cadeţi, apoi la tineret şi apoi la Cupa României. Iar apoi am fost cooptat de un antrenor de la Dinamo, iar Nicolae Chipirog mi-a spus că cel mai bine pentru mine este să accept, să progresez - a avut intenţii foarte bune. Acolo, însă, nu m-am adaptat eu, am stat foarte puţin timp. Am venit la Bacău, iar de la Bacău la Steaua, iar apoi am terminat cu România", a declarat pentru „Weekend Adevărul" boxeurul Mihai Nistor.

Primul său antrenor scoate şi acum campioni de la clubul ieşean.

Pe de cealaltă parte, puţini sunt părinţii care aprobă din prima ideea că îşi vor vedea copiii în ring, însă familia lui Mihai Nistor nu a făcut parte din această categorie. Tatăl a acceptat, dar mama îl susţine printre lacrimi.

„Regula e simplă: tata m-a susţinut, mama mă susţinea şi ea, dar plângea. Acum se roagă amândoi să mă opresc, dar nu mai pot. La box e simplu: te apuci, dar nu ştii când termini. E ca un drog", mărturiseşte Nistor.

Unul dintre momentele de referinţă ale carierei lui Mihai Nistor la amatori a fost victoria prin KO obţinută în faţa britanicului Anthony Joshua, la Campionatele Europene de la Ankara, în 2011. Joshua, o mare speranţă a boxului la acea vreme, avea să devină campion olimpic în 2012.

„Pentru mine a fost o simplă victorie atunci, cu un adversar oarecare. Dar Joshua avea să devină campion olimpic un an mai târziu şi un mare campion la profesionişti. Sunt sigur că, dacă voi mai avea un meci cu el, îl voi bate cu aceeaşi armă. Pe Joshua l-am bătut cu arma maestrului Nicolae Chipirog, croşeul de stânga. I-am şi dedicat lovitura", îşi aminteşte ieşeanul.

Nistor a mai cucerit titlul mondial şi cu echipa Astana Arlans la Campionatul Mondial al cluburilor, în 2013. De asemenea, românul are şi două medalii la Campionatele Europene, la Ankara, în 2011, şi la Samokov, în 2015.

După Olimpiada de la Rio, unde a fost eliminat în primul meci, Mihai Nistor a avut nevoie de terapie luni întregi cu un psiholog pentru a se reface din punct de vedere psihic.

„Ciclul de pregătire pentru olimpiadă e de patru ani. Eu nu am muncit patru ani, muncisem 12 ani. A fost un şoc foarte mare. Când am revenit în ţară, am mers la psiholog. Doar aşa am putut trece mai departe. Am muncit ca un disperat, iar când am ajuns acolo mi-au dat cu ringul în cap arbitrii, nu jucătorii", ne spune Mihai Nistor.

Boxeurul a rememorat, cu tristeţe, momentele de după eşecul din ring.

„M-am dus în cameră după meci şi am stat în pat vreo trei ore. Singur. Eram ca o maşină pusă pe liber. Am simţit că s-a rupt ceva în mine atunci. Poate alte persoane ar fi luat-o pe căi greşite în situaţia mea. Viaţa îţi arată şi partea neagră, iar eu am văzut-o atunci", îşi aminteşte el.

Cu toate acestea, ieşeanul spune că înfrângerile l-au călit, i-au antrenat psihicul.

„Trebuie să ştii să te controlezi în astfel de situaţii, să ai un echilibru, altfel o iei razna. Te apuci de alte prostii. Am făcut terapie cu un psiholog de la clubul Steaua, Liviu Chiorean, care m-a ajutat foarte mult. Când am ajuns la Bucureşti de la Rio, eram într-o stare foarte proastă, parcă eram căzut de la etajul 15. Ulterior, am reuşit să mă ridic", arată Mihai.

Mihai Nistor visează să devină campion mondial la profesionişti, iar pentru asta luptă din greu. Dacă norocul nu a fost de partea lui la Jocurile Olimpice de la Rio, el este convins că va fi campion în ringul profesionist.

„O să mai rămân un timp acasă, la Iaşi. Apoi plec în America şi pregătesc un alt show. Nu o să se întâmple mâine sau săptămâna viitoare, dar cândva voi fi campion mondial", este hotărât ieşeanul.

Mihai Nistor este de părere că pepiniera boxului românesc arată bine în momentul de faţă, dar subliniază neajunsurile de la noi din ţară.

„Ştiţi care e problema la noi? Sportivii sunt foarte buni, foarte talentaţi, foarte muncitori, dar când ajung la seniori, au nevoie de susţinere. Şi nu-i susţine nimeni. Toate s-au scumpit, nu ai nicio şansă", spune cu părere de rău.

Nistor îi sfătuieşte pe cei aflaţi la început de drum în lumea boxului să continue doar dacă o fac din pasiune, nu pentru bani.

După 15 ani la amatori, Mihai Nistor a trecut la categoria profesionişti - singurul său regret fiind că nu a făcut asta mai devreme. Pugilistul a făcut pasul la boxul profesionist în vara anului 2019, când a semnat cu „Golden Boy", promoţia lui Oscar De La Hoya, iar de atunci a bifat trei victorii în tot atâtea meciuri, ambele prin KO.

„După 15 ani de amatorism, a fost o trecere şi uşoară, şi grea. Uşoară pentru că antrenamentele au fost diferite, dar grea pentru că au fost multe jocuri în ring şi este un alt stil de luptă. Momentan am schimbat stafful - din echipa mea nu mai face parte niciun român. Singurul meu regret este că nu am trecut mai devreme la profesionişti. Nu ştiu de ce am stat şi am aşteptat", mărturiseşte Mihai Nistor.

În prezent, ieşeanul este fascinat de lumea boxului profesionist. Pentru asta a luat-o de la zero la aproape 31 de ani.

„Aici este un punct dureros. A trebuit să schimb tot. La 31 de ani aproape am luat-o de la zero. Nu era momentul potrivit, dar a trebuit. Am luat-o de la zero şi ca pregătire, şi ca box, şi ca ţară. Simţeam că în România mă plafonez. N-aveam nicio şansă să progresez, simplu. Şi nici nu are cine să mă ajute. Când vrei şi nu ai cu ce, nu prea merge. Acum merg în sus", spune boxerul.

Acesta a mai spus că şocul boxului profesionist a fost unul uriaş, diferenţa faţă de amatori fiind imensă.

În ultimul meci, cel din iunie, ieşeanul Mihai Nistor l-a învins pe americanul Colby Madison în mai puţin de două reprize, într-o gală care a avut loc la Los Angeles. Boxerul mărturiseşte cât de greu i-a fost în pregătirea pentru acest meci, dar şi provocările cu care a venit boxul de pe stadion, după o carieră de meciuri realizate în ring.

„A fost un meci foarte, foarte dificil. Am reuşit să slăbesc într-un timp-record: într-o lună şi trei săptămâni am slăbit 20 de kilograme. A fost foarte dificil pentru că, luând-o de la zero, era ca şi cum mi-am dat un restart. Am boxat pe stadion, iar eu în toată cariera am boxat în ring. Chiar dacă finalul a fost fericit, meciul a fost dificil - mi-a lipsit concentrarea", rememorează boxeurul.

În lumea boxului, un aspect important este starea psihică, care poate fi antrenată doar înainte de meci, prin diferite tehnici. „Psihicul îl antrenez înainte de meci. În timpul meciului intri pe automat. Oricât ai încerca, în timpul meciului, să gândeşti, să te concentrezi - nu îţi iese. Vă spun din experienţă, în februarie fac 16 ani de când boxez", afirmă el.

În cei peste 15 ani de box, pugilistul ieşean a petrecut doar trei ani lângă familie, acesta fiind şi sacrificiul cel mai mare pe care a fost obligat să-l facă. „Am făcut de-a lungul carierei foarte multe sacrificii. Cel mai mare sacrificiu a fost că am stat departe de familie. În 15 ani de box, am stat cred că trei ani cu familia. Pleci în cantonament, te întorci câteva săptămâni, iar apoi iar pleci câteva luni", mărturiseşte Mihai Nistor.