• Tweet

Cu puţin înainte de startul Cupei Mondiale, drepturile omului în Qatar reprezintă principala controversă legată de competiţie, statisticile umbrind promisiunile de grandoare ale organizatorilor. Numerele arată costul uman al turneului dar şi suferinţa muncitorilor migranţi, a femeilor şi a celor din comunitatea LGBTQ+ din ţară.

Gianni Infantino, preşedintele FIFA, vrea să ca echipele şi fanii să se concentreze doar pe fotbal. Mulţi vor asta. Dar impactul Cupei Mondiale nu ar trebui măsurat doar prin bilanţul sportiv al turneului, ci şi în realităţile vieţii oamenilor obişnuiţi. Acestea sunt doar câteva dintre numerele care pătează imaginea noilor stadioane strălucitoare din Qatar şi a Cupei Mondiale:

200 de miliarde de dolari

Suma pe care Qatar a cheltuit-o pentru pregătirea Cupei Mondiale, în comparaţie cu aproximativ 11 miliarde de dolari, bani cheltuiţi de Rusia în 2018.

0

Numărul de clauze sau condiţii despre drepturile omului privind protecţia muncii solicitate de FIFA autorităţilor din Qatar la acordarea găzduirii turneului final, în 2010.

3

Numărul oficial al muncitorilor care au murit în timpul pregătirilor pentru Cupa Mondială 2022, potrivit Qatarului şi preşedintelui FIFA. Nicholas McGeehan de la organizaţia de apărare a drepturilor omului Fair Square consideră acest număr o „încercare intenţionată de inducere în eroare", deoarece s-a ţinut cont de proiecte care reprezintă doar 1% din construcţia din Qatar. Comitetul Suprem spune că alţi 36 de muncitori de pe şantierele stadioanelor au murit şi ei, dar din motive fără legătură cu munca - adică au murit după o zi de muncă din „cauze naturale".

???

Numărul exact al muncitorilor migranţi care au murit ca urmare a neglijenţei la proiecte legate de Cupa Mondială. Numărul real nu va fi niciodată cunoscut. Potrivit Human Rights Watch, „autorităţile din Qatar nu au investigat cauzele morţii a mii de muncitori migranţi, multe decese fiind declarate ca având cauze naturale". HRW a constatat şi că, în astfel de cazuri, familiile primesc rareori compensaţii, deoarece, în conformitate cu legislaţia muncii din Qatar, decesele care nu sunt considerate legate de muncă nu au dreptul la despăgubiri.

6.500

Muncitorii migranţi din India, Pakistan, Nepal, Bangladesh şi Sri Lanka despre care The Guardian scrie că au murit în Qatar în perioada 2010 - 2021.

200

Decesele muncitorilor nepalezi din cauza caniculei în Qatar, conform unui studiu din 2019 din revista Cardiology, care a găsit o corelaţie, concluzionând că „până la 200 din cele 571 de decese cardiovasculare (ale muncitorilor nepalezi) în perioada 2009-2017 ar fi putut fi prevenite" cu măsuri eficiente de protecţie împotriva caniculei. „Ştim că muncitorii sunt supuşi evaluărilor medicale înainte de a-şi părăsi ţările de origine şi la sosire", spune Isobel Archer, de la Centrul de Resurse pentru Afaceri şi Drepturile Omului. „Sunt consideraţi a fi în formă şi sănătoşi, dar ştim că au existat multe, multe decese în rândul tinerilor care erau în formă şi sănătoşi".

100.000

Numărul minim de muncitori migranţi despre care Amnesty International raportează că au fost exploataţi şi au suferit abuzuri din cauza legislaţiei muncii şi a accesului insuficient la justiţie în Qatar în ultimii 12 ani.

14-18

Orele de muncă pe zi pentru mulţi lucrători migranţi din Qatar, potrivit Amnesty. Un raport recent al Equidem a relatat multe poveşti similare, inclusiv despre un muncitor kenyan care a povestit că lucrează de peste doi ani 14 ore pe zi pe Stadionul Lusail fără să fie plătit pentru orele suplimentare.

225 de lire sterline

Salariul minim pe lună legal în Qatar (1.000 de riali), echivalentul a aproximativ o liră sterlină pe oră, deşi se asigură hrană şi cazare. În ultimii ani, autorităţile au introdus o serie de reforme în muncă, inclusiv introducerea unui salariu minim şi abolirea sistemului de kafala sau sponsorizare. Cu toate acestea, grupurile de apărare a drepturilor omului spun că în continuare au loc multe abuzuri.

1.300 - 3.000

Suma în dolari plătită ca taxă de recrutare de unii muncitori migranţi din India, Bangladesh, Nepal şi din alte ţări care caută de lucru în Qatar. Deşi acest lucru este acum ilegal, mulţi muncitori încă au probleme în a-şi plăti datoriile legate de taxa de recrutare.

119

Locul Qatarului, dintr-un total de 180 de ţări, în indexul libertăţii presei prezentat de Reporters fără frontiere. Este printre ţările din regiune cu situaţie mai bună, însă reporterii au fost avertizaţi de grupările pentru apărarea drepturilor omului că probabil vor fi supravegheaţi la Cupa Mondială.

7

Anii de închisoare la care pot fi condamnaţi bărbaţii şi femeile care au relaţii sexuale în afara căsătoriei, conform articolului 281 din codul penal. HRW spune că acest lucru afectează în mod disproporţionat femeile, care au fost urmărite penal dacă au raportat un viol. Se spune că „de multe ori poliţia nu le crede pe femeile care raportează o astfel de violenţă, în schimb îi crede pe bărbaţii care susţin că a fost raport consensual şi orice dovadă sau sugestie că o femeie îl ştia pe agresor a fost suficientă pentru ca femeia să fie pusă sub acuzare".

11

Cazuri de rele tratamente în detenţie pentru persoane lesbiene, gay, bisexuale şi transsexuale între 2019 şi 2022, conform unui raport al HRW din octombrie 2022. Raportul precizează că forţele Departamentului de Securitate Preventivă din Qatar au arestat în mod arbitrar persoane LGBT şi le-au supus unor rele tratamente în detenţie. În şase cazuri s-au semnalat „bătăi severe şi repetate" şi cinci cazuri de hărţuire sexuală în custodia poliţiei între 2019 şi 2022. Ca o cerinţă pentru eliberarea lor, forţele de securitate au ordonat ca femeile transgender deţinute să participe la şedinţe de terapie de conversie la o facilitate guvernamentală. Potrivit autorităţilor, totuşi, în Qatar nu există centre de „conversie" pentru homosexuali.

5

Numărul posibil de ani de închisoare în temeiul articolului 296 din Codul Penal al Qatar pentru „atragerea, instigarea sau seducerea unui bărbat în orice mod pentru a comite sodomie" şi „seducerea unui bărbat în orice mod pentru a comite acţiuni ilegale sau imorale".

440 de milioane de dolari

Amnesty şi alţii consideră că FIFA ar trebui să pună această sumă la dispoziţie pentru a ajuta la compensarea muncitorilor migranţi care au murit sau au fost răniţi în Qatar. Este echivalentă cu premiul în bani de la Cupa Mondială. Cu toate acestea, ministrul Muncii din Qatar a respins astfel de propuneri, susţinând că criticile la adresa guvernului sunt considerate „rasiste". Ministrul, Ali bin Samikh al-Marri, a declarat pentru AFP că „nu există criterii pentru stabilirea acestor fonduri" şi a întrebat: „Unde sunt victimele? Aveţi numele victimelor? Cum obţineţi aceste numere?"