• Tweet

Bogdan V., in varsta de 22 de ani, este unul dintre zecile de mii de romani care s-au infectat cu coronavirus. A facut o forma usoara a virusului si nu si-a dorit sa se interneze in spital, insa, a trebuit sa isi faca singur rost de medicamente, pentru ca nu a primit nici macar o scrisoare medicala care sa ateste faptul ca este pozitiv, cu atat mai putin o reteta.

Totodata, pentru a afla rezultatul testului, Bogdan a fost chemat la spital, asta desi era suspect de COVID-19. Nimeni nu si-a pus problema cum ajunge acolo, cu ce mijloace si cu cate persoane poate intra in contact pe traseu.

Bogdan a povestit pentru Ziare.com incercarile prin care a fost nevoit sa treaca, inca din momentul in care si-a dat seama ca are simptome specifice COVID-19 si s-a gandit sa isi faca un test. Dupa ce si-a facut testul, a inceput intreaga "aventura" pentru tanarul de 22 de ani: telefoane peste telefoane, ba la spital, ba la DSP, asteptatul dupa ambulanta mai bine de 13 ore, dar si goana dupa medicamente de care a trebuit sa isi faca singur rost si pentru ca nu a primit nici macar o prescriptie medicala. Iata intreaga poveste spusa chiar de el:

Joi, 8 octombrie

Am inceput sa am simptome. Am stat sa ma gandesc daca e posibil sa ma fi infectat cu coronavirus, insa nu cunosteam pe nimeni care sa fi avut sau sa aiba boala. In tot acest timp am purtat masca in permanenta in magazine si in spatiile aglomerate, iar cand ieseam afara cu prietenii pastram o oarecare distanta.

Primul simptom a fost o durere de cap severa, iar mai apoi am facut febra, chiar daca nu a fost destul de mare, doar 38,2 din ce imi amintesc. Am decis sa ma izolez cateva zile si sa astept sa vad daca mai apar si alte simptome. In afara de faptul ca ieseam cu prietena mea si alti prieteni pe afara, in locuri deschise, singurul moment in care fusesem intr-un spatiu inchis a fost la un restaurant, intr-o excursie la Brasov, care avusese loc cu 2 saptamani inainte.

Vineri, 9 octombrie

Urmatoarea zi, vineri, au inceput sa apara durerile musculare si o stare de oboseala acuta. Simteam ca vreau sa stau doar in pat. Totodata, am redus legatura cu parintii mei, chiar daca stateam in aceeasi casa.

Sambata, 10 octombrie

Mi-a disparut gustul si mirosul si a aparut tusea.

Duminica, 11 octombrie

Ma gandeam daca sa sun la DSP ca sa imi fac testul deoarece toate simptomele pe care le aveam erau specifice infectarii cu coronavirus.

Luni, 12 octombrie

Am plecat la spital sa imi fac testul impreuna cu prietena mea. Ajunsi la spital, echipati cu masca si manusi, ni s-a spus de la poarta ca trebuie sa mergem mai intai la un cort de triaj. Acolo ne-au intrebat daca am intrat in contact cu persoane confirmate, ce simptome avem si ni s-au luat cateva date personale. Am fost trimisi la camera de garda a spitalului unde am fost introdusi in sistemul spitalului, apoi am fost trimisi in zona unde se face testul pentru COVID.

Erau aproximativ 20 de persoane care asteptau pentru trei lucruri: pentru testare, pentru evaluare, iar altii pentru ca erau deja infectati cu COVID. Se pastra oarecum distanta intre persoane, dar nu era nimeni care sa faca "ordine". Din cand in cand, veneau alti pacienti cu ambulanta, care aveau prioritate.

Am intrat inauntru, pe rand, fix la intrarea in pavilion sa ii spun asa. Din nou, am fost intrebati de simptome si contacti. Ni s-a facut testul PCR, gratis, deoarece prezentam simptome si ni s-a spus sa mergem acasa, sa ne izolam si sa asteptam a doua zi un SMS de la spital cu rezultatul testului.

Marti, 13 octombrie

Aici incepe povestea cu sistemul medical din Romania care este la pamant in situatii de criza. A trecut ziua, era ora 21 si eu inca nu primisem rezultatul, chiar daca trecusera cele 24 de ore de la momentul efectuarii testului. Am sunat la spital de vreo trei ori si nu ni s-a raspuns. A patra oara am vorbit la camera de garda si mi-au cerut numele si data la care am facut testul. Pe un ton destul de ciudat, am fost anuntati sa venim la spital pentru a putea afla rezultatul testului, chiar daca trebuiau sa spuna doar daca este pozitiv sau negativ. Ma gandeam... daca nu aveam masina personala, eu cum veneam, cu tramvaiul sau pe jos? Pentru ca eu eram deja in izolare. Cele 14 zile incep in momentul in care ti-au fost recoltate probe. Concluzia a fost ca deja exista o problema. Eu eram suspect de COVID, dar am fost chemat la spital ca sa aflu rezultatul testului.

Miercuri, 14 octombrie

Am ajuns la spital. Mi s-a spus ca sunt pozitiv si sa merg acasa. Nu am primit scrisoarea medicala, nu am primit nici o reteta cu ce medicamente ar trebui sa iau si nici macar nu am fost intrebat cu ce am venit si cu ce plec acasa. Am stat putin de vorba cu asistenta, mi-a spus cam ce trebuie sa fac si am plecat fara nimic la mana.

Seara, parintii mei au mers sa isi faca testul pentru ca au avut niste simptome, dar au iesit negativi. Eu am sunat la DSP, asa cum mi se spusese, ca sa anunt ca am COVID. Acolo mi s-a spus ca eu inca nu apaream in sistemul lor ca as fi infectat cu coronavirus.

Am inceput sa sun in stanga si in dreapta, ba la spital, ba la DSP, sa aflu despre situatia mea. Spitalul nu ma gasea in baza lor de date, DSP-ul la fel. Eu inca nu primisem un mesaj care sa certifice faptul ca as fi infectat cu coronvirus, desi prietena mea il primise inca din seara efectuarii testului. Dupa cateva ore, m-au sunat cei de la DSP sa-mi spuna ca au reusit sa ma inregistreze in sistem. Mi s-a explicat ce o sa urmeze in astea 14 zile de izolare si ce trebuie sa fac mai departe. Mai apoi, am primit un mail de la DSP in care mi s-a spus ca virusul a fost depistat in corpul meu.

Joi, 15 octombrie

Primesc mesajul de la spital in care mi se spune ca rezultatul testului meu a iesit pozitiv. Insa, nu aveam nimic altceva in afara de rezultat. Un prieten a reusit sa imi cumpere medicamentele recomandate de catre spital si mi le-a adus la usa apartamentului. Mi s-a recomandat Paracetamol - de 3 ori pe zi; antibiotic Azitromicina - 1 data pe zi timp de 5 zile; vitamina C si vitamina D.

Vineri si sambata, 16 - 17 octombrie

Simptomele inca persistau. Am inceput sa urmez medicamentatia recomandata, iar singurul simptom care a disparut a fost durerea musculara. Am sunat la spital pentru ca voiam sa primesc scrisoarea medicala si sa mi se faca o radiografie, din moment ce a trecut deja o saptamana de la debutul primelor simptome. Am vrut sa vad situatia in care se afla plamanii mei si daca sunt intr-o stare buna, in continuare.

Dupa nenumarate discutii intre spital si DSP, cei din urma vazandu-se clar ca sunt depasiti de situatie, dar incearcad sa rezolve totul, mi s-a recomandat sa sun la 112 si sa solicit o ambulanta care sa ma duca la spitalul unde mi s-a facut testul pentru a putea primi ce aveam nevoie.

Dupa 13 ore de la momentul solicitarii ambulantei, am fost sunat sa mi se spuna ca o sa mai intarzie ambulanta deoarece sunt foarte multe cereri. Ma gandeam cate cereri ar putea exista, din moment ce ei doar vin si ma duc la spital. Mai mult, in loc sa ajung la spitalul unde imi facusem testul, am fost dus la un alt spital. Nu am fost dus la acel spital pentru ca nu mai aveau loc la consultatii, iar spitalul era plin.

Mi s-a facut o consultatie simpla la plamani si mi-au fost recoltate probe de sange pentru a se vedea daca exista vreo schimbare. Apoi s-a intamplat ceva ce nu ma asteptam. Am fost trimis acasa deoarece nu era nimeni care sa imi faca radiografie, iar scrisoarea medicala si reteta tot nu le-am primit. M-au intrebat daca vreau sa ma internez, apoi mi s-a recomandat sa ma internez. Insa, am refuzat.

Ceilalti trei oameni din ambulanta cu care am venit erau asimptomatici sau cu simptome minore. Totusi, doi dintre acestia au preferat sa se interneze pentru investigatii mai amanuntite. Eu am considerat ca daca raman in spital ar fi mult mai periculos decat sa ma izolez acasa. Am stat putin de vorba si cu personalul de pe ambulanta pentru ca eram curios ce se intampla si de ce a intarziat atat de mult ambulanta. Am aflat ca pe lista mai sunt inca 300 de oameni care asteapta sa fie preluati de catre ambulanta, iar altii asteapta chiar si 24 de ore daca in zona lor nu sunt mai multe ambulante disponibile. Totodata, dupa fiecare preluare de pacienti, din cauza faptului ca eram preluati cate 4-5 persoane odata, echipa de pe ambulanta si autovehiculul in sine trebuia sa mearga la decontaminat.

Duminica, 18 octombrie

Sun la spital pentru a afla rezultatul analizelor. Dupa 4 ore de sunat excesiv, o data la jumatate de ora, asa cum mi-a fost recomandat, mi s-a spus doar ca analizele de sange au iesit ok. Atat. Nimic mai mult. Asa ca am decis sa trimit un e-mail in care am solicitat sa primesc rezultatul analizelor pe mail, dar in momentul de fata, inca nu le-am primit.

Luni si marti, 19 - 20 octombire

In aceste doua zile, usor-usor mi-au revenit gustul si mirosul. Durerile de cap au disparut complet, ramanand doar tusea.

Miercuri, 21 octombrie

Este a 10-a zi de izolare (de cand mi s-au recoltat probele pentru test). Am cerut o decizie de la DSP pentru izolare pentru ca asa mi s-a recomandat. In continuare, nu am scrisoarea medicala si nici reteta. Am terminat tratamentul, dar mai iau din cand in cand Paracetamol. In prezent, astept un telefonl de la DSP pentru a mi se putea face ancheta epidemiologica.

Dupa cele 14 zile de izolare, am intrebat cum trebuie sa procedez pentru a putea fi retestat ca sa pot afla daca m-am vindecat. Mi s-a spus ca retestarea se face doar in cazul in care mai exista simptome, altfel nu, nu mai sunt considerat contagios. Mi s-a recomandat sa port masca atunci cand ies din casa inca 10 zile dupa ce expira cele 14 zile de izolare.

Bogdan le ofera si un sfat tuturor persoanelor care locuiesc cu cineva care a fost confirmat pozitiv: "Daca un om poate sa fie pozitiv si sa aiba simptome, celalalt poate sa fie asimptomatic. Fiecare sa stea in camera lui, iar locurile comune sa fie dezinfectate periodic".