• Tweet

O femeie de 80 de ani, diagnosticată cu boala Alzheimer de aproximativ un deceniu, a prezentat o revenire temporară spectaculoasă după administrarea unei doze mari de psilocibină, substanța psihedelică din așa-numitele ciuperci halucinogene.

Cazul, publicat în Frontiers in Neuroscience, a atras atenția cercetătorilor deoarece pacienta a început să vorbească în fraze autobiografice după ani în care comunicarea ei se redusese aproape complet la silabe scurte.

Rezultatele nu înseamnă că boala Alzheimer a fost vindecată. Autorii studiului subliniază clar că neurodegenerarea nu a fost inversată, iar efectele au fost temporare. Totuși, cazul ridică o întrebare greu de ignorat: unele funcții considerate pierdute definitiv în demența avansată ar putea fi, în anumite situații, încă prezente în creier, dar inaccesibile.

Un caz care a surprins cercetătorii

Pacienta, o femeie japonezo-americană în vârstă de 80 de ani, avea un istoric de zece ani de declin cognitiv și funcțional. În ultimii cinci ani, vorbirea devenise predominant monosilabică. Femeia avea incontinență urinară cronică, dificultăți de mers, probleme de înghițire, afect plat și dependență de îngrijitori pentru activitățile zilnice.

În cadrul observației clinice descrise de autori, pacienta a primit oral 5 grame de ciuperci care conțineau psilocibină, din tulpina Enigma. Faza acută nu a fost ușoară. Ea a prezentat agitație, transpirații abundente, suspiciune clinică de hipertermie și o stare prelungită asemănătoare unui somn profund.

Aproximativ 19 ore mai târziu, a apărut schimbarea care i-a uimit pe cei din jur. Femeia a început să vorbească spontan, în fraze legate, despre episoade din propria viață pe care nu le mai putuse exprima de ani întregi.

A recăpătat temporar controlul urinar și capacitatea de a conversa

În zilele și săptămânile următoare, schimbările nu s-au limitat la vorbire. Potrivit raportului de caz, pacienta și-a recăpătat continența urinară, inclusiv seara, a început să se îmbrace singură, a mers cu mai puțin ajutor, a menținut contact vizual și a răspuns emoțional în interacțiunile sociale.

Cercetătorii au observat și o recuperare a memoriei contextuale. Femeia părea să își amintească persoane, vizite și conversații recente, iar interacțiunile nu mai erau doar pasive. La o lună după prima administrare, unele îmbunătățiri erau încă prezente, inclusiv continența urinară.

Ulterior, pacienta a primit o a doua doză, mai mică, de 3 grame de ciuperci cu psilocibină. După această administrare, autorii au notat o creștere a expresivității verbale, mai mult umor și o agilitate mai bună la mers.

De ce este cazul atât de important

Boala Alzheimer avansată este privită, de regulă, ca o etapă de declin ireversibil. În această fază, pacientul pierde progresiv autonomia, limbajul, controlul unor funcții de bază, mobilitatea și contactul social. Tratamentul este în mare parte de susținere, iar recuperarea funcțională reală este considerată foarte puțin probabilă.

Fiind vorba despre o singură pacientă, fără grup de control, rezultatele nu pot fi generalizate. Nu se poate spune că psilocibina tratează Alzheimerul și nici că ar putea produce aceleași efecte la alți pacienți.

În unele forme de demență avansată, anumite capacități ar putea să nu fie complet șterse, ci blocate de modul în care rețelele cerebrale funcționează în boală. O intervenție neuromodulatoare puternică ar putea, pentru scurt timp, să le facă din nou accesibile.

Cum ar putea acționa psilocibina asupra creierului

Psilocibina este transformată în organism în psilocină, o substanță care acționează în special asupra receptorilor serotoninergici 5-HT2A. Acești receptori sunt implicați în procese legate de percepție, dispoziție, flexibilitate cognitivă și conectivitate cerebrală.

O analiză publicată în Alzheimer's Disease Research arată că psilocibina este studiată pentru potențialul ei de a influența neuroplasticitatea, inflamația, simptomele afective și unele componente cognitive, dar dovezile clinice pentru Alzheimer rămân încă limitate.

În studiile de neuroimagistică, psihedelicele pot modifica temporar comunicarea dintre rețelele mari ale creierului. Această schimbare ar putea explica de ce, în anumite condiții, apar episoade de acces la amintiri, emoții sau capacități blocate.

Autorii raportului spun însă că mecanismul rămâne speculativ. Nu se știe dacă psilocibina a reactivat circuite încă funcționale, dacă a modificat temporar rețelele cerebrale sau dacă a produs o combinație de efecte asupra atenției, emoției și memoriei.

Nu este un tratament aprobat pentru Alzheimer

Oricât de spectaculos pare cazul, mesajul medical trebuie să rămână prudent. Psilocibina nu este un tratament aprobat pentru boala Alzheimer, iar administrarea ei în afara unui cadru medical sau de cercetare poate fi periculoasă.

Substanța poate produce halucinații intense, panică, dezorientare, creșterea tensiunii, agitație sau episoade psihotice, mai ales la persoane vulnerabile. În cazul unei persoane cu demență avansată, riscurile pot fi și mai mari, deoarece pacientul nu poate înțelege sau controla experiența.

Faza acută descrisă în raport nu a fost una benignă. Pacienta a avut transpirații abundente, agitație și o stare prelungită asemănătoare inconștienței. Aceste detalii sunt importante tocmai pentru că arată că nu vorbim despre o intervenție simplă sau lipsită de riscuri.

Cea mai mare limitare a studiului

Autorii insistă asupra limitei principale: este un singur caz. Nu există grup de comparație, nu există randomizare, nu există posibilitatea de a separa complet efectul psilocibinei de alți factori individuali.

În plus, diagnosticul fusese stabilit clinic, dar autorii notează că nu au fost disponibile biomarkeri avansați sau investigații neuroimagistice complexe care să excludă complet alte contribuții neurodegenerative sau vasculare.

Aceste limite nu anulează observația, dar o plasează în categoria ipotezelor care trebuie testate riguros. Pentru ca o astfel de abordare să fie luată în calcul clinic, ar fi nevoie de studii controlate, cu monitorizare atentă, criterii clare de includere și evaluări neurologice standardizate.

Ce ar putea urma

Cercetarea deschide o direcție nouă pentru studierea demenței avansate. Dacă anumite funcții pot fi temporar recuperate, chiar și pentru o perioadă scurtă, oamenii de știință ar putea explora terapii care vizează rețelele cerebrale, neuroplasticitatea și accesul la capacități reziduale.

Pentru familiile pacienților cu Alzheimer, o astfel de descoperire poate părea o rază de speranță. Dar speranța trebuie separată de promisiunea falsă. Nu există, în acest moment, dovada că psilocibina poate opri, încetini sau inversa boala Alzheimer.

Ce arată acest caz este mai subtil și, poate, la fel de important: în creierul afectat de demență avansată ar putea rămâne fragmente de funcție pe care medicina nu știe încă să le acceseze.