• Tweet

Lorne Warburton nu auzise niciodată de hantavirus până acum trei ani, când a fost dus la spital și conectat la aparate de susținere a vieții, descriind boala drept „tortură" și „iadul pe pământ".

Canadianul a declarat pentru BBC Outside Source că, în martie 2023, a început să se simtă rău, având „simptome asemănătoare Covid-ului, dureri în corp, o durere de cap cronică și oboseală".

Simptomele lui s-au agravat rapid și spune că era „ud leoarcă de transpirație și nu putea respira".

După ce a fost conectat la un aparat de susținere a vieții, a fost diagnosticat cu hantavirus și a petrecut aproximativ trei săptămâni în spital.

„Gradul de boală și suferință prin care am trecut a fost iadul pe pământ, a fost o tortură să trec prin asta și apoi să reușesc să-mi revin."

În Germania, Christian Ege a povestit și el că a avut simptome asemănătoare Covid-ului în mai 2019, spunând că a avut o gripă stomacală timp de trei zile, cu vărsături, amețeli și senzația unei „gripe ciudate".

După ce a făcut un test de sânge la medic, a fost internat în spital, unde a suferit insuficiență renală și septicemie și a fost dus la terapie intensivă pentru câteva zile, având un cateter la gât pentru dializă. Christian a spus pentru BBC că septicemia a fost partea cea mai îngrijorătoare a bolii sale.

„Rinichii și-au revenit normal, dar coincidența unei escaladări bacteriene și virale în același timp a fost destul de îngrijorătoare pentru câteva zile."

Lorne și Christian se numără printre cei care au supraviețuit hantavirusului, unele tulpini ale acestuia având o rată a mortalității între 20% și 40%.

Ambii bărbați și-au împărtășit experiențele după ce o tulpină rară de hantavirus a fost descoperită la pacienți legați de un focar mortal de pe o navă de croazieră olandeză.

Până acum, trei pasageri de pe MV Hondius au murit după ce nava a plecat din Argentina într-o călătorie peste Oceanul Atlantic, în urmă cu aproximativ o lună.

Operatorul croazierei a confirmat că trei persoane - inclusiv un britanic - au fost evacuate miercuri în Țările de Jos pentru tratament.

Britanicul - identificat de mai multe publicații drept fostul polițist Martin Anstee, în vârstă de 56 de ani - se află într-o stare stabilă. Soția lui, Nicola, a declarat pentru Daily Telegraph că au fost „câteva zile foarte dramatice" și că starea lui „a oscilat".

Separat, Agenția pentru Securitate Sanitară din Marea Britanie (UKHSA) a confirmat miercuri că două persoane britanice se autoizolează acasă în Regatul Unit după o posibilă expunere la hantavirus.

MV Hondius a ajuns în Insulele Canare ale Spaniei, după ce a stat ancorată timp de trei zile lângă Capul Verde, un arhipelag situat în largul coastei vestice a Africii.

Hantavirusurile, denumite după un râu din Coreea de Sud, reprezintă o familie de virusuri, nu o singură boală. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), există peste 20 de specii virale. Virusul se răspândește de obicei prin rozătoare, prin urină și excremente uscate.

Acest lucru se întâmplă de regulă prin inhalarea virusului, de exemplu atunci când urina și excrementele rozătoarelor care conțin hantavirus sunt ridicate în aer. Virusul poate fi contractat și prin mușcătura unei rozătoare, cum ar fi un șobolan.

Lorne crede că a contractat hantavirusul din excremente de șoarece după ce a scuturat un covor în pod.

Christian, la fel ca Lorne, nu auzise niciodată de hantavirus, dar un biolog trimis de autorități a găsit o probă pozitivă în grădina lui, iar fiul său găsise un șoarece mort acolo cu câteva zile înainte.

Recuperare lungă

În prezent nu există un vaccin disponibil pe scară largă sau un tratament antiviral specific pentru infecțiile cu hantavirus.

Tratamentul este unul de susținere și se bazează pe simptome, incluzând îngrijire spitalicească și suport respirator.

Lorne a fost lăsat să plece acasă după spitalizare, dar spune că i-a luat un an și jumătate să se recupereze și să-și recapete complet forța fizică, descriind procesul de recuperare ca fiind „foarte lent".

„Există pași minusculi de recuperare, în care fac doi pași înainte și patru înapoi", a spus el.

„Am avut și alte probleme, cum ar fi un umăr înghețat după ce am venit acasă din spital, ceea ce a fost extrem de dureros, așa că încercam să mă reconstruiesc. Dar mai întâi a trebuit să-mi refac umărul înainte să pot lucra la alte lucruri."

Christian a spus că este „perfect sănătos", fără „efecte secundare permanente" după recuperarea sa de patru luni, dar a găsit și el dificil procesul de recuperare, care a durat mai mult decât se aștepta. El a spus că procedura de dializă prin care a trecut a fost „foarte solicitantă pentru întregul organism".

„Cele mai mici detalii"

Deși Lorne spune că acum se simte bine, el suferă de o tulburare de ritm cardiac numită fibrilație atrială și are nevoie zilnic de medicamente pentru inimă.

„Inima mea nu mai bate sincronizat, camerele inimii nu funcționează corect împreună. Așa că, atunci când au reușit să-mi repornească inima, am rămas cu o inimă puternică, dar fără un ritm normal."

Lorne spune că este recunoscător echipei medicale care l-a ajutat să se recupereze și contribuie la strângerea de fonduri pentru echipamente medicale și renovări pentru fundația locală de sănătate.

Christian și-a descris experiența ca fiind una care l-a făcut mai modest, spunând:

„A fost o perioadă grea, zile grele, dar sunt mulți oameni care suferă mai mult decât mine."

El a declarat pentru BBC că, de la recuperare și având mai mult timp, încearcă să citească o carte în fiecare săptămână.

În ciuda recuperării îndelungate, Lorne a spus că „revine la o viață normală", s-a întors la muncă și își crește copiii.

„Nu mai iei lucrurile ca fiind garantate", a spus el.

„Apreciez chiar și cele mai mici detalii pe care majoritatea oamenilor nici măcar nu le observă în viața de zi cu zi."

„Nu am băut lichide timp de două săptămâni cât am fost la terapie intensivă și îmi amintesc că acea înghițitură de apă proaspătă și curată a fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodată în viața mea."