• Tweet

Coșmarul anilor 1981-1989 cu penuria de alimente, benzină și altele a fost provocat de izbucnirea revoluției islamice din Iran din 1979 și în 2026 tot din Iran s-a declanșat tsunami care ne va mătura, pentru că România este mult mai vulnerabilă decât atunci.

Ceaușescu a profitat de relația excelentâ cu SUA, pe care o întreținuse prin președinții Nixon, Ford și Carter și cu Henry Kissinger, care fusese sfătuitorul lor, pentru a obține finanțări necesare creării industriei și infrastructurii în România.

Mai întâi România a devenit primul stat comunist membru FMI, pentru că altfel nu putea obține credite de la Banca Mondială. În negocierile cu Banca Mondială Ceaușescu a reușit o performanță în premieră, pentru că până atunci Banca Mondială finanța doar proiecte de infrastructură, ori Ceaușescu având sprijin politic de la Washington, a reușit să obțină bani pentru construcția de obiective industriale.

Pentru că România avea acord cu FMI, se califica să ia credite și de la băncile comerciale străine.

Bineînțeles, Moscova îl acuza pe Ceaușescu de trădare, pentru că s-ar fi vândut imperialiștilor occidentali.

Banii au fost investiți imediat și România înregistra creșteri economice uimitoare. În 1975 creșterea PIB a fost cea mai mare din lume, de 14%, mai mare decât a Chinei în anii 2000!

Istoria a fost rescrisă după 1990 din perspectivă ideologică și s-au impus clișee cum ar fi că industrializarea a fost "forțată", deși așa s-a întâmplat în toate țările lumii. Nicăieri industrializarea nu a fost "spontană". Vă recomand în acest sens volumul "Economia mondială. Drumuri și etape ale modernizării", de fostul premier Radu Vasile, care mi-a fost profesor de "Istoria economiei" în facultate.

S-a mai spus că planul lui Ceaușescu a fost greșit, pentru ca ar fi făcut o industrie "energofagă" și necompetitivă, care producea pe stoc, nereușind să exporte, motiv pentru care se exportau alimente pentru plata datoriei externe.

Nimic mai fals. Industria siderurgică, a aluminiului, petrochimia, sunt "energofage" în toată lumea, pentru că acesta este procesul tehnologic. Cuptorul Siemens-Martin de la Sidex Galați consuma tot atâta energie cât cuptorul de la U.S. Steel din Pennsylvania, iar aluminiul se producea prin electroliză și la Slatina și la Pechiney, în Franța. Rafinăriile de la Pitești și Năvodari erau de ultimă generație tehnologică atunci când au fost construite. Nu erau mai "energofage" decât rafinăriile lui SHELL sau British Petroleum, de exemplu.

Produsele de export ale României, oțel, îngrășăminte, carburanți, aluminiu etc erau mărfuri cotate la burse, se tranzactionau într-o secundă, de unde "producție pe stoc"?

În 1979 revoluția islamică din Iran l-a înlăturat pe șahul (împăratul) Iranului Mohammad Reza Pahlavi, cu care Ceaușescu se împrietenise încă de la preluarea puterii, în 1965, deși șahul era aliatul SUA. Punctual, a fost o lovitură pentru România deoarece tocmai atunci se finaliza rafinăria de la Năvodari, redenumită Petromidia, făcută special pentru țițeiul fără sulf din Iran și care trebuia să vândă produsul finit, carburanții, în Turcia.

Însă Petromidia era cel mai mic necaz al României provocat de criza din Iran. Revoluția a dus la scăderea exportului de petrol al Iranului, care atunci fusese primul exportator mondial. Panica a cuprins piața și prețul barilului de petrol a sărit instantaneu de la 13 dolari la 39 dolari!

Explozia prețului la petrol a provocat creșterea prețurilor în SUA, adică inflația. Noul venit la conducerea rezervei federale americane, Paul Volcker, a considerat că trebuie să pună frână inflației scumpind creditele și a majorat incredibil dobânda la dolar. De unde când lua Ceaușescu împrumuturi în 1976 dobânda la dolar era 5,8%, în 1981 când a bubuit criza în România, dobânda la dolar ajunsese pe la 18,5% cu un vârf în 1982 de vreo 21,5%! Dragi prieteni, spre comparație, la împrumuturile acordate domnul Nuțu Cămătaru dobânda era de 20%!

România ajunsese într-o situație dramatică. Băncile comerciale creditoare reunite în Clubul de la Paris au refuzat reeșalonarea datoriei României. Pentru a face plăți curente externe, Banca Română de Comerț Exterior redenumită Bancorex se adresa zilnic pentru împrumuturi pe termen scurt celor 2.000 de bănci corespondente din lume, care văzând acest comportament au sesizat că "miroase a sânge" și au început să pretindă dobânzi ucigătoare.

Fiind încolțit, Ceaușescu s-a adresat FMI cerând un împrumut care să îl ajute să reeșaloneze datoria României și să fie purtător de dobânzi mai mici decât la domnul Nuțu Cămătaru.

FMI a pus condițiile sale standard. Austeritate, tăieri, liberalizarea prețurilor, concedieri samd.

România era țară socialistă și inflația și șomajul pe care le-ar fi adus măsurile cerute de FMI erau considerate de regimul comunist "racile" ale capitalismului.

Pe lângă aceasta, Ceaușescu s-a temut că aplicând "rețeta" FMI își va pierde sprijinul popular, putându-se ajunge chiar la revolte. În acel an, 1981, confruntarea dintre sindicatul liber "Solidaritatea" și regimul comunist polonez era în toi. Însă după cum se știe, Ceaușescu de ce s-a temut, tot nu a scăpat.

Rămas fără soluții, fără nicio ieșire, Ceaușescu a recurs la ultimul lucru pe care îl mai putea face și anume a decis plata integrală a datoriei externe, ceea ce a și reușit, până în aprilie 1989, însă cu un preț foarte greu. Populația României a trecut prin suferințe grele și Ceaușescu a ajuns la zidul cazărmii din Târgoviște.

Istoria se repetă. Atacul SUA și Israel urmat de blocarea Strâmtorii Ormuz de către iranieni a creat panică pe piețe. Pe 27 februarie, cu o zi înainte ca primele rachete și bombe să lovească Iranul, barilul de petrol era de 73 dolari pe piețele internaționale, iar acum a ajuns la circa 100 dolari, oscilând în funcție de evenimentele din Golful Persic.

Însă nu au trecut nici două săptămâni de la începutul războiului. Mai este încă petrol în stocuri, mulți jucători din piață speră că poate se termină repede conflictul etc. Să nu uităm însă că după șocul revoluției islamice din 1979, agonia României a durat doi ani, de la căderea șahului și până la decizia lui Ceaușescu de a rambursa integral datoria externă în toamna lui 1981. Deja astăzi în România prețul motorinei urcă spre 10 lei litrul. Mie mi-e frică de ce va fi peste două săptămâni, darămite peste doi ani.

România anului 2026 este cu mult mai vulnerabilă decât în 1979/1981. Atunci producția internă de petrol era de 14 milioane tone/an și capacitatea de rafinare a celor 10 rafinării era de 35 milioane tone/an, iar în 2026 producția internă este de numai 2,4 milioane tone și unica rafinărie care mai funcționează, cea de la Brazi, are o capacitate de 2,4 milioane tone.

În 1979/1981 producția anuală de gaze a României era de 30 miliarde metri cubi, pe când în anul 2025 era de nici 5 miliarde metri cubi. Este adevărat că și consumul este mai mic, pentru că "am scăpat" de industrie. Adică operație reușită, dar pacientul e mort!

În plus, în 1979/1981 producția de petrol și gaze era în mâini românești, pe când în prezent este controlată de entități străine.

1979 inflația a explodat în SUA și s-a întins în lume din cauza crizei din Iran. În 2026 coaliția la putere în România a reușit să "producă" cea mai mare inflație din Europa înainte de criza din Iran și ce e mai rău abia acum începe.

În anii ‘80 nu exista inflație în România. Prețurile fixe din comunism goliseră rafturile magazinelor, dar măcar economia era scutită de acest stres suplimentar.

În anii ‘80 România a putut să ramburseze datoria externă pentru că balanța comercială înregistra excedent anual, chiar și cu prețul înfometării populației. Însă în prezent coaliția a reușit să facă cel mai mare deficit comercial din Europa, de 30 miliarde euro anual.

De unde vom plăti datoria externă? Probabil guvernul va face ce știe, adică se va împrumuta ca să plătească, urmând să plătim dobândă la dobândă.

În 1981 când s-a decis plata integrală a datoriei, aceasta era de circa 10 miliarde dolari și România avusese în 1980 un Produs Intern Brut de 53,6 miliarde dolari. Așadar, datoria externă reprezenta 18,65% din PIB. Astăzi datoria externă ar putea fi de circa 62% din PIB după ce anul trecut ajunsese la 60%, maximul permis de Tratatul Uniunii Europene.

Criza pornită din Iran în 1979 a declanșat evenimente care au marcat România poate mai mult decât al doilea război mondial. A provocat austeritatea din anii ‘80 care a culminat cu răsturnarea lui Ceaușescu în 1989, care la rândul ei a dus la "tranziție" și la tot ce a urmat de atunci.

Criza pornită tot din Iran în 2026 este mult mai gravă decât cea din 1979 și în plan global, dar și ca efect asupra României, care este mult mai vulnerabilă decât atunci.

George Scarlat