• Tweet

În titlul X al Codului Penal al României „Infracțiuni contra securității naționale", la articolul 398, faptele de înaltă trădare sunt prevăzute și pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și înterzicerea exercitării unor drepturi.

Reține atenția că înalta trădare se particularizează prin calitatea făptuitorului, în sensul că primele patru infracțiuni din titlul X , art. 394-397 : trădarea, trădarea prin ajutarea inamicului, trădarea prin transmitere de secrete și acțiunni contra ordinii constituționale devin fapte de înaltă trădare dacă sunt comise de Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului de Apărare a Țării ( primul ministru, ministrul apărării naţionale, ministrul afacerilor interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul economiei, ministrul finanţelor publice, directorul Serviciului Român de Informaţii, directorul Serviciului de Informaţii Externe, şeful Statului Major al Apărării şi consilierul prezidențial pentru securitate naţională ) .

Subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a României, aservirea față de puteri sau organizații străine, legături cu puteri sau organizații străine ori cu agenți ai acestora prin care se pun în pericol atributele existențiale ale României ca stat independent, suveran unitar și indivizibil, rezumându-ne doar la cea mai gravă infracțiune contra securității naționale -trădarea, art. 394 cod penal- sunt realități pe care le trăim, ele devenind parte existenței noastre cotidiene, fără ca oamenii treburilor dinlăuntru, slujitori sub drapel ai Măriei Sale Poporul Român, să pară a fi alertați de anormalitatea că trădarea devine virtute.

Guvernarea României de către rămășițele fostelor partide revendicate din mixtura social-liberalismului cu democrația socială pare a fi cum se poate mai neavenită, atât față de așteptările guvernaților, dar mai cu seamă raportat la contextul internațional al unui start, nu doar greșit , ci și furat, al resetării ordinii mondiale.

Pe fundalul reașezărilor geopolitice fără precedent în istoria omenirii, fișa de stare a națiunii române este mai mult decât descurajantă. Incongruența, incoerența și incompetența din politica internă determină figurația, amatorismul, improvizația și absența inițiativelor de supraviețuire prin resursele politico-diplomatice ale politicii externe. România a fost cândva a patra putere diplomatică a lumii. Astăzi, diplomația României țintește doar scopuri turistice și o depravată belfereală pe bani publici.

Bălmăjeala perpetuă a scheletelor politice din arcul guvernamental nu are alternativă într-o opoziție credibilă, iar vasta rețea a organizațiilor guvernamentale, profund și vinovat implicate în destructurarea tuturor componentelor vieții sociale, a devenit vârful de lance al noilor autoritarisme prefațatoare ale ordinii dictatoriale mondiale.

Anul preelectoral este dominat, până la sufocarea normalității vieții politice interne, de neinspirate exerciții de guvernare axate aproape în exclusivitate pe stingerea consecințelor unor interminabile erori politice, evenimente nefericite, scandaluri mediatice și agresiuni informaționale din spectrul amplu și devastator al unui război psihologic abil coordonat la nivel planetar.

Nouă, cetățenilor români contribuabili, ni se oferă un perpetuu spectacol politic tragi-comic, în realitate, o terifiantă dramă a unei națiuni pe cale de a-și pierde până și identitatea, adică tot ce i-a mai rămas și nu mai poate subzista pe urma dezmoștenirilor materiale și spirituale orchestrate de înalt trădătorii încrederii noastre, în primă și ultimă instanță ai României.

Tot mai mult circ politic și tot mai puțină, dar și mai scump pâine, pare a fi deviza clasei politice în aceste nefericite momente ale istoriei noastre.

Incultura, agramatismul , demagogia oratorică și exemplele cotidiene din practica exercitării puterii de către liderii politici scot în evidență lipsa de substanță și decadența partidelor, a ideologiilor politice prăbușite în neantul iluziilor unei democrații trădate.

Cu ce și-ar fi consumat timpul și completat agenda guvernanții României în absența permanentului terorism mediatic indus cu sperietorile legilor salarizării și a pensiilor , ale reformelor învățământului ( analfabetism funcțional garantat), sănătății (deprofesionalizarea și degradarea alarmante ale asisteneței medicale) și fiscalității ( tolerarea marii evaziuni și unul dintre cele mai neperformante niveluri de încasare a veniturilor bugetului public), peste care au venit în cascadă scandalurile „azilele groazei", „drama tinerilor uciși de un drogat într-un accident de circulație", „catastrofa de la Crevedia" ( consecința afacerilor ilegale transpartinice de furt și distribuție a gazelor lichefiate) „dronele eșuate în Delta Dunării în zona frontierei cu Ucraina" ( umilitor și descalificant episod pentru autoritățile statului puse în situația să acopere cu ridicol ceva urât mirositor).

Manipulatorii exersați ai opiniei publice vin și invadează repede spațiul mediatic cu o temă nouă (dar veche decând lumea!), consumul de droguri în dimensiunea amenințării la securitatea națională a României. O fi drogul un flagel, dar securitatea națională nu poate fi sacul fără fund al tuturor incompetenților și iresponsabililor, care se dezic de propriile răspunderi.

Ne mai lipsea un flagrant made D.N.A. în breaking news. A venit la timp și cum nu se poate mai bine . Scoaterea din scenă a lui capo di tutti capi de Vaslui, dupăce anterior a rămas fără colegi prim vicele PSD, Gabriela Firea, crește doar aparent marja de manevră și siguranță președintelui partidului.

Jocul de-a măsurile fiscale vulnerabilizează guvernarea și reduc șansele coaliției de a scoate țara din criză.

Fondul Monetar Internațioal, cu neștirbita-i reputație de agent de pompe funebre al națiunilor, își trimise cioclii la București să dea și ei cu parul în căruța cu oalele sparte de guvern.

Ce vină sau responsabilitate au cetățenii cărora puterea legiutoare le-a stabilit un moment dat un anumit cuantum al pensiilor, pentru ca ulterior, la sugestii externe, să se recurgă la recalculări și supraimpozitări prin care să le fie lezate drepturile legal dobândite ?

De ce este obligat contribuabilul corect, bun platnic al datoriilor la bugetul public, să preia povara marilor datornici, sute de agenți economici cu capital de stat ? De ce același contribuabil corect trebuie să suporte consecințele exodului de capital mascat de multinaționale în tot felul de inginerii financiare, aparent legale, dar profund imorale ?

Ce fac liderii politici și soldații partidelor din frontul media ? Tocmai ce nu trebuie să facă . Țara nu se conduce prin postări pe Facebook, iar vremea ducerii de nas a poporului cu televizorul a cam trecut. Consilierii onorifici, autohtoni sau de aiurea, dacă avem în vedere numeroasele precedente sunt antisoluții, iar cohortele de consilieri oficiali au devenit o adevărată pacoste. Deciziile politice majore , dată fiind importanța mizei acestora , trebuie luate cu mare fereală de ochii și urechile curioșilor (spionajului), cu excluderea potențialilor indiscreți sau trădători din arealul decizional. Altfel, se alege praful de tot, cele mai bune intenții vor fi întoarse împotrivă și nimic nu va putea fi dus la un bun sfârșit.

Întâmplările nefericite datorate faptului că membrii guvernului comunică între ei prin intermediul zvonisticii „pe surse", distorsionate și amplificate de agenții divesiunii din media, denotă nu doar absența minimelor măsuri contrainformative, de protecție a procesului decizional, ci și realitatate dureroasă că România este condusă aleatoriu , programat distructiv, prin operațiuni de influență și promovare a intereselor străine antiromânești.

Fără vreo excepție, președinții României din ultimele trei decenii au comis gesturi, au luat atitudini ori au parafat acte rezonabil suspecte de înaltă trădare, preferând să fie consiliați de mercenari străini, ori chiar de indivizi cu patalama de agenți ai unor servicii străine. În politică și între serviciile de spionaj, nu există prietenii, ci doar interese. Cele mai meschine interese! Întreaga istorie a omenirii ne demonstrează irefutabil cum roata istoriei se întoarce, iar aliatul de ieri este inamicul de azi, aliatul de azi, dușmanul de mâine ș.a.m.d.

Cine și de ce a lăsat România pradă asasinilor economici ? Cine ne-a trădat ? Toți președinții, prim miniștrii și miniștri din cele 20 de guverne din ultimii 34 de ani. Media menținerii la putere a fiecărui guvern a fost de sub 2 ani.

Revizionismul constituțional promovat de fostul premier Adrian Năstase în anul 2003, spre măreția și gloria personală, de care nu a mai avut parte, a lichidat parlamentarismul, ca suprem exercițiu democratic, transformând cele două camere în instrumente ale dictaturii partidelor, în primă și ultimă instanță ale liderilor arcului guvernamental.

Concluzionând, cei care au condus România din 1990 până în prezent au fost mai preocupați de jocurile de putere decât de țară și de oamenii ei. Dacă ne dorim să avem o perspectivă pentru România, un stat puternic și un plan de țară, avem nevoie de stabilitate și de mai multă maturitate a actului politic. Întrebarea e: cine ni le poate oferi?

un editorial de Aurel Rogojan