Biden și Xi. Răul se transformă în bine!

Postat la: 17.11.2023 |

Biden și Xi. Răul se transformă în bine!

Ne aflam la un pas de o confruntare majoră la nivel global. Economică, politică, militară. Între cei doi adevărați poli ai puterii mondiale. Statele Unite și China. Ei bine, în doar câteva ore, acest curs extrem de periculos a fost deviat. Dacă nu care cumva curmat. Dacă nu care cumva vom avea de-a face în viitor cu o nouă formă de cooperare între cele două state, care va elimina atât confruntarea, cât și competiția neloială.

De ce sunt optimist? De ce susțin că în Golful San Francisco s-a produs o schimbare semnificativă în bine? Pe ce mă bazez în definitiv, din moment ce nu există încă și poate nici nu vor exista curând comunicate oficiale care să anunțe destinderea? Am ajuns la această concluzie punând cap la cap câteva elemente.

1. După ani de zile în care tensiunile s-au acumulat, a avut loc o întâlnire la vârful vârfului între reprezentanții celor două supraputeri. Însuși acest fapt este semnificativ și demonstrează o voință politică, manifestată atât de Biden, cât și de Xi Jinping, de a se ajunge la o formă de reconciliere. Probabil pe baze noi. Probabil pe un fundament construit cu migală de Antony Blinken și de omologul său chinez, în cursul unei lungi runde de negocieri.

2. Xi Jinping a venit la întâlnire afirmând răspicat că lumea este suficient de mare, astfel încât atât Statele Unite cât și China au spațiu suficient de manevră în plan economic și comercial pentru a nu se călca una pe alta în picioare. Desigur, președintele Xi s-a exprimat mai sintetic, dar cred că sensul este cel pe care l-am schițat eu mai sus. Asta înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că, în cele din urmă, ceea ce desparte cele două supraputeri este mai puțin important și mai puțin relevant decât ceea ce le unește. Și, într-adevăr, în noua lume din ce în ce mai globalizată, relațiile chino-american în plan economic și comercial sunt din ce în ce mai puternic împletite, iar o ruptură ar putea fi catastrofală pentru ambele state.

3. Consecința ultimei crize a Taiwanului a fost întreruperea unilaterală de către China a liniilor telefonice directe dintre cei doi președinți și, pe cale de deducție, dintre principalii responsabili, în special militari, dar și politici ai celor două guverne. O situație extrem de periculoasă, de natură să exacerbeze neîncrederea, suspiciunea, teama reciprocă de surprize la nivel catastrofal. În Golful San Francisco s-a ajuns la decizia ca dialogul direct, pe cale telefonică, să poată fi reluat de câte ori este nevoie. Oficial s-a vorbit doar despre un dialog militar, desfășurat în situații de urgență, în scopul de a putea fi evitate „accidentele". În realitate, cu certitudine este vorba și de un dialog politic la cel mai înalt nivel, o premisă necesară, până la urmă chiar obligatorie, pentru neescaladarea unor posibile confruntări și chiar pentru detensionare. Linia telefonică directă asigură însă și cooperarea. Constituie și ea un jalon, cel puțin pentru China, al de acum faimosului cel de-al doilea „Drum al Mătăsii".

4. Pentru moment, s-a pus punct, într-un mod extrem de inedit, confruntării legate de Taiwan. Mai devreme sau mai târziu, China va reintegra Taiwanul, care este o provincie istorică a sa, dar o va face pe cale pașnică. De aici și sugestia extrem de rafinată a președintelui Xi adresată lui Biden în sensul de a nu continua să înarmeze Taiwanul. Pentru că, se poate deduce cu ușurință, la momentul reunificării, când va fi acesta, tot armamentul american ar urma să revină Chinei. Iată o ironie profundă tipic chinezească.

5. China nu s-a agitat prea mult, aș spune că nu s-a agitat deloc, legat de războiul din Ucraina. Ea a susținut în mod constant o soluție de pace și, fără a condamna Rusia, a pledat pentru retragerea Kremlinului, cel puțin dintr-o parte din teritoriile ocupate și realizarea unui compromis. China continuă să înarmeze ponderat și contra cost Federația Rusă, în timp ce Statele Unite continuă să înarmeze ponderat, dar aparent gratuit Ucraina. Și în ceea ce privește Israelul situația este staționară din perspectiva Beijingului. Beijingul condamnă terorismul și cere eliminarea lui, dar, în același timp, deplânge victimele înregistrate în rândul populației civile. Ca și Statele Unite, pledează pentru edificarea unui stat palestinian, capabil să preia autoritatea asupra Fâșiei Gaza.

6. S-a făcut mare tam-tam, am observat, de către toate televiziunile, privind o pretinsă acuzație făcută de Joe Biden într-o conferință de presă post-convorbiri, prin care acesta l-ar fi acuzat pe Xi că este un dictator. Este o informație dinadins distorsionată. Întrebat de un jurnalist dacă își menține respectiva acuzație, Joe Biden a nuanțat. Explicând ce anume l-a determinat să afirme acest lucru. Faptul că Xi conduce un sistem unipartid cu totul și cu totul diferit de sistemul politic american. S-a cam dat oricum pe gheață președintele Statelor Unite, chiar și cu această nuanțare. Ca dovadă, purtătorul de cuvânt al guvernului Chinei l-a pus rapid la punct. Acest incident nu toarnă însă gaz peste foc, pentru că nu mai există foc.

Întâlnirea din Golful San Francisco, desfășurată astfel cum s-a desfășurat, a trasat o linie clară de demarcație între cele două mari puteri și celelalte puteri cât de cât relevante ale lumii contemporane. Uniunea Europeană a fost cvasi-inexistentă, Federația Rusă este tratată de ambele părți ca o putere de mâna a doua, aflată în suferință, Iranul este marginalizat chiar dacă a devenit o putere regională, iar Turcia este tratată cu respect, pentru că, pe drept cuvânt, s-a ridicat ca o putere economică, militară și diplomatică cu adevărat relevantă într-un plan vast regional. Și insist, NATO și UE nu s-au văzut, pentru că cele două organizații au devenit irelevante. Și nesigure!

Sorin Rosca Stanescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Biden și Xi. Răul se transformă în bine!

Postat la: 17.11.2023 |

0

Ne aflam la un pas de o confruntare majoră la nivel global. Economică, politică, militară. Între cei doi adevărați poli ai puterii mondiale. Statele Unite și China. Ei bine, în doar câteva ore, acest curs extrem de periculos a fost deviat. Dacă nu care cumva curmat. Dacă nu care cumva vom avea de-a face în viitor cu o nouă formă de cooperare între cele două state, care va elimina atât confruntarea, cât și competiția neloială.

De ce sunt optimist? De ce susțin că în Golful San Francisco s-a produs o schimbare semnificativă în bine? Pe ce mă bazez în definitiv, din moment ce nu există încă și poate nici nu vor exista curând comunicate oficiale care să anunțe destinderea? Am ajuns la această concluzie punând cap la cap câteva elemente.

1. După ani de zile în care tensiunile s-au acumulat, a avut loc o întâlnire la vârful vârfului între reprezentanții celor două supraputeri. Însuși acest fapt este semnificativ și demonstrează o voință politică, manifestată atât de Biden, cât și de Xi Jinping, de a se ajunge la o formă de reconciliere. Probabil pe baze noi. Probabil pe un fundament construit cu migală de Antony Blinken și de omologul său chinez, în cursul unei lungi runde de negocieri.

2. Xi Jinping a venit la întâlnire afirmând răspicat că lumea este suficient de mare, astfel încât atât Statele Unite cât și China au spațiu suficient de manevră în plan economic și comercial pentru a nu se călca una pe alta în picioare. Desigur, președintele Xi s-a exprimat mai sintetic, dar cred că sensul este cel pe care l-am schițat eu mai sus. Asta înseamnă nici mai mult nici mai puțin decât că, în cele din urmă, ceea ce desparte cele două supraputeri este mai puțin important și mai puțin relevant decât ceea ce le unește. Și, într-adevăr, în noua lume din ce în ce mai globalizată, relațiile chino-american în plan economic și comercial sunt din ce în ce mai puternic împletite, iar o ruptură ar putea fi catastrofală pentru ambele state.

3. Consecința ultimei crize a Taiwanului a fost întreruperea unilaterală de către China a liniilor telefonice directe dintre cei doi președinți și, pe cale de deducție, dintre principalii responsabili, în special militari, dar și politici ai celor două guverne. O situație extrem de periculoasă, de natură să exacerbeze neîncrederea, suspiciunea, teama reciprocă de surprize la nivel catastrofal. În Golful San Francisco s-a ajuns la decizia ca dialogul direct, pe cale telefonică, să poată fi reluat de câte ori este nevoie. Oficial s-a vorbit doar despre un dialog militar, desfășurat în situații de urgență, în scopul de a putea fi evitate „accidentele". În realitate, cu certitudine este vorba și de un dialog politic la cel mai înalt nivel, o premisă necesară, până la urmă chiar obligatorie, pentru neescaladarea unor posibile confruntări și chiar pentru detensionare. Linia telefonică directă asigură însă și cooperarea. Constituie și ea un jalon, cel puțin pentru China, al de acum faimosului cel de-al doilea „Drum al Mătăsii".

4. Pentru moment, s-a pus punct, într-un mod extrem de inedit, confruntării legate de Taiwan. Mai devreme sau mai târziu, China va reintegra Taiwanul, care este o provincie istorică a sa, dar o va face pe cale pașnică. De aici și sugestia extrem de rafinată a președintelui Xi adresată lui Biden în sensul de a nu continua să înarmeze Taiwanul. Pentru că, se poate deduce cu ușurință, la momentul reunificării, când va fi acesta, tot armamentul american ar urma să revină Chinei. Iată o ironie profundă tipic chinezească.

5. China nu s-a agitat prea mult, aș spune că nu s-a agitat deloc, legat de războiul din Ucraina. Ea a susținut în mod constant o soluție de pace și, fără a condamna Rusia, a pledat pentru retragerea Kremlinului, cel puțin dintr-o parte din teritoriile ocupate și realizarea unui compromis. China continuă să înarmeze ponderat și contra cost Federația Rusă, în timp ce Statele Unite continuă să înarmeze ponderat, dar aparent gratuit Ucraina. Și în ceea ce privește Israelul situația este staționară din perspectiva Beijingului. Beijingul condamnă terorismul și cere eliminarea lui, dar, în același timp, deplânge victimele înregistrate în rândul populației civile. Ca și Statele Unite, pledează pentru edificarea unui stat palestinian, capabil să preia autoritatea asupra Fâșiei Gaza.

6. S-a făcut mare tam-tam, am observat, de către toate televiziunile, privind o pretinsă acuzație făcută de Joe Biden într-o conferință de presă post-convorbiri, prin care acesta l-ar fi acuzat pe Xi că este un dictator. Este o informație dinadins distorsionată. Întrebat de un jurnalist dacă își menține respectiva acuzație, Joe Biden a nuanțat. Explicând ce anume l-a determinat să afirme acest lucru. Faptul că Xi conduce un sistem unipartid cu totul și cu totul diferit de sistemul politic american. S-a cam dat oricum pe gheață președintele Statelor Unite, chiar și cu această nuanțare. Ca dovadă, purtătorul de cuvânt al guvernului Chinei l-a pus rapid la punct. Acest incident nu toarnă însă gaz peste foc, pentru că nu mai există foc.

Întâlnirea din Golful San Francisco, desfășurată astfel cum s-a desfășurat, a trasat o linie clară de demarcație între cele două mari puteri și celelalte puteri cât de cât relevante ale lumii contemporane. Uniunea Europeană a fost cvasi-inexistentă, Federația Rusă este tratată de ambele părți ca o putere de mâna a doua, aflată în suferință, Iranul este marginalizat chiar dacă a devenit o putere regională, iar Turcia este tratată cu respect, pentru că, pe drept cuvânt, s-a ridicat ca o putere economică, militară și diplomatică cu adevărat relevantă într-un plan vast regional. Și insist, NATO și UE nu s-au văzut, pentru că cele două organizații au devenit irelevante. Și nesigure!

Sorin Rosca Stanescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE