• Tweet

O să fac o prezentare succintă, prieteni, pentru că există multă curiozitate legat de asta, apropo de planurile mai absconse ale partidelor, care se desfășoară în subteranul politicii românești în această perioadă. În primul rând, sunt 3 mișcări mari de coagulare.

Prima și cea mai vizibilă este cea în care este implicat AUR-ul, care construiește de ceva vreme un pol suveranist și anunță cu frecvență săptămânală sau bilunară alianțe care sunt în măsură se întărească acest pol suveranist. E de presupus că 7 până la 10 partide mai mici vor veni să coaguleze în jurul AUR-ului ceva care să dea senzația unei grupări consolidate. A doua mișcare de acest tip, și asta vizibilă, este cea care se face în jurul USR-ului, unde gravitează PMP-ul și Forța Dreptei. Aici se dorește ajungerea la un soi de alternativă pentru dreapta, deși argumentele USR-ului că ar fi de dreapta sunt extrem de subțiri, însă zestrea parlamentară a celor din Forța Dreptei a lui Ludovic Orban, respectiv zestrea de aleși locali a PMP-ului dă senzația că se întâmplă ceva. Lipsa de lideri la nivel USR, PMP, respectiv Forța Dreptei face ca această mișcare de coagulare să nu polarizeze atât de mult pe cât și-ar dori ei. În fine, a treia mișcare de acest tip este cea a PNL-ului, care încearcă cam cu ce a rămas, adică încearcă cu ALDE, care ALDE a rămas și fără Călin Popescu Tăriceanu, a rămas și fără Mohammad Murad, care era co-președinte, dar a rămas cu Varujan Vosganian, și atunci se dă senzația că se coace ceva și în jurul PNL-ului. Din păcate, starea proastă a PNL-ului, atât la nivel de lideri, cât și de organizare, nu îl face ca să fie un partid extrem de prizabil; nu este mare entuziasm în a veni în această mișcare de coagulare în jurul partidului care astăzi este a lui Iohannis.

Există apoi tot ca mișcare subterană în politica românească o operațiune de stabilizare internă a PSD. PSD este extrem de sfâșiat printr-o luptă dură între mai multe tabere care s-au conturat destul de bine în partid. Sigur că aceste tabere vin în competiție cu cea a lui Marcel Ciolacu, care încă controlează situația, dar începe să fie destul de contestată de către celelalte 2 tabere, care una aparține rezerviștilor Statului Paralel și este prezentată chiar în public prin Vasile Dâncu, prin Sorin Grindeanu, prin fel de fel de alți deputați sau lider locali care se află prinși în plasa rezerviștilor Statului Paralel - pe asta am putea să o numim tabăra Coldea, așa, doar ca să o etichetăm. Există apoi o altă tabără, care este mai puternică decât tabăra rezerviștilor, deși și în această tabără sunt mulți rezerviști. Este vorba despre tabăra Stănescu-Firea, legată financiar cu mulți lideri ai PSD-ului, prin niște operațiuni care sunt anchetate astăzi de către presă, operațiuni prin care fie Paul Stănescu direct, fie prin fiul său, se finanțează firmele unor mari baroni PSD. De aici problema mare pentru Marcel Ciolacu, care face toată eforturile ca să nu iasă aceste scandaluri financiare public, pentru că atunci, în acel caz, această tabără Firea-Stănescu va trece la atac dur împotriva sa. Asta este cea mai sofisticată operațiune, aceea de stabilizare internă. Așa să citiți și faptul că i s-a redat șefia organizației București și a organizației Ilfovului Gabrielei Firea și că tot departamentul de presă al PSD face eforturi ca să blocheze atacurile mediatice asupra lui Paul Stănescu.

Ei bine, la toate aceste strategii, mișcări de coagulare, există și contra-strategii. Cele mai cunoscute sunt: candidatura lui Mircea Geoană contra PSD-ului, de natură să fure câteva procente de la candidatul PSD, dar, de ce nu, dacă își face o formațiune politică, să fure câteva procente și din zestrea electorală a PSD-ului, în așa fel încât scorul PSD-ului să se ducă, de ce nu, chiar sub 20% la parlamentare dacă Geoană reușește un 5-6%. Geoană este, așadar, unul care mușcă mâna care l-a hrănit, pentru că, fără PSD, Geoană nu era nici Ministru de Externe, nici președinte al Senatului, nici președinte al PSD, deci nici Secretar General Adjunct al NATO. În fine, PNL-ul mută împotriva celor de la USR cu PMP-Diaconescu, având în vedere că încă ștampila și semnătura se află în posesia fostului președinte Diaconescu, care în fața justiției este încă actualul președinte al PMP, iar în felul ăsta PNL-ul dorește să văduvească USR-ul de o zestre importantă care vine din partea celor de la PMP. V-am spus că este o zestre de aleși locali.

Cele mai tari contra-strategii, însă, sunt cele care se produc împotriva AUR-ului. Este de notorietate contra-strategia operată prin Diana Șoșoacă, care, indiferent de ce ne-ar spune public, este evident că-i direcționată de la nivel de PSD, care se teme deci scorul în creștere al AUR, care în sondajele reale a trecut peste cel al PSD. AUR, la rândul lui, are o strategie și mai interesantă, prin care vrea să o împingă pe Diana Șoșoacă mai la dreapta sa, adică într-o zonă de extremism, în așa fel încât să se respectabilizeze prin excesele prezentate public de către Diana Șoșoacă. Strategia este una interesantă, este una de tip Aikido, dacă știți ce înseamnă asta, și care s-ar putea întoarce cu efect de bumerang chiar împotriva celor care o pun la cale, adică împotriva PSD-ului. Mai există apoi blocul suveranist român, care trage și el să se apropie de PSD și să devină o alternativă de alianță în cazul alegerilor, respectiv, pe partea cealaltă, Partidul ARCA și Ben-Oni Ardelean, care, de asemenea, ar dori să devin o alternativă suveranistă și să se lipească, în caz de urgență, la PNL. Astea sunt mișcările la zi, strategiile și contra-strategiile. Nu vă temeți, nu toate vor fi puse în îndeplinire și nu toate vor fi duse la capăt, dar în baza lor puteți să vă explicați mai bine ceea ce se întâmplă pe piața politică în aceste zile. Eu vă voi ține la curent în continuare.

Cozmin Gușă