Cu cât părinţii trăiesc mai mult, cu atât copiii şi nepoţii vor fi mai „săraci"

Postat la: 02.08.2023 |

Cu cât părinţii trăiesc mai mult, cu atât copiii şi nepoţii vor fi mai „săraci

Acest titlu este revoltător din punct de vedere uman, social etc., dar cum stăm din punct de vedere economic? Occidentul se confruntă acum cu un nou conflict între generaţii, care este de-abia la început.

Datorită progreselor înregistrate în ultimele decenii pe piaţa muncii - au apărut joburile la birou, fabricile sunt complet automatizate, munca fizică a pierdut teren -, din punctul de vedere al sănătăţii, al nivelului de trai, al progreselor înregistrate în sănătate, oamenii trăiesc mai mult, speranţa de viaţă a crescut substanţial, cu cel puţin un deceniu, şi va creşte în continuare.

Poţi să ajungi la 80 de ani şi să fii într-o formă fizică fără probleme, iar nu peste mult timp din ce în ce mai mulţi oameni vor ajunge şi la 100 de ani.

Oamenii trăiesc mai mult, sunt într-o formă mai bună, dar asta înseamnă că ajung să consume mai mult din resursele financiare acumulate. Se plimbă mai mult, stau mai mult prin vacanţe, mănâncă mai sănătos, care înseamnă un cost mai ridicat, se îngrijesc mai mult de sănătate, îşi schimbă hainele mai des, cheltuie mai mult pentru starea lor de bine.

În SUA, dar cred că şi în Europa, oamenii, adică pensionarii, îşi vând casele deja achitate şi se mută în locuinţe de top unde sunt mai mulţi seniori, unde beneficiază de entertainment, de socializare, de servicii de sănătate, de consiliere psihologică etc. În aceste complexuri speciale îşi trăiesc tinereţea bătrâneţii, mai ales în zonele unde există soare. În acest fel, aceşti oameni cu cât trăiesc mai mult, cu atât le rămân copiilor şi nepoţilor mai puţini bani ca moştenire.

La polul opus, copiii pensionarilor nu prea au avut timp să acumuleze prea multe resurse financiare şi mai ales imobiliare, mulţi au stat cu chirie, iar cei care şi-au luat casele în rate plătesc şi acum. Ca să nu mai vorbim că educaţia, care îţi permite accesul la un job mai bine plătit, a devenit extrem de scumpă.

De asemenea, viaţa s-a scumpit destul de mult, în special pe zona de servicii, multă lume este obişnuită să iasă la restaurant, iar acest lucru costă, dar salariile nu au crescut în acelaşi ritm cu creşterea costului vieţii pentru că a apărut globalizarea. Joburile de mijloc au dispărut, au rămas extremele.

Bancherii, brokerii, avocaţii, consultanţii, IT-iştii, medicii au început să câştige mai mult, dar în schimb lucrătorii din servicii - curierii, şoferii, chelnerii - au rămas în urmă cu veniturile.

Din cauza fluctuaţiilor economice destul de mari, din cauza creşterii costului vieţii, din cauza creşterii preţurilor la imobiliare, generaţia millennials nu prea a putut să pună bani deoparte, ca să nu mai vorbim de generaţia Z, care acum este spre 30 de ani.

Aceste generaţii par să trăiască bine în viaţa de zi cu zi, de multe ori cu ajutorul cardurilor de credit, dar pur şi simplu nu pot să pună bani deoparte, nu pot să acumuleze capital propriu, nu prea pot să aibă activele lor imobiliare.

În aceste condiţii, mulţi se uită către părinţi, către moştenirea pe care ar putea să o primească şi care le-ar permite să aibă ceva capital. Dar părinţii trăiesc mai mulţi ani şi au început să consume din capitalul acumulat pentru propria lor necesitate, nu pentru necesitatea pe care o au copiii şi nepoţii.

Creşterea dobânzilor, crizele economice care vin odată la câţiva ani taie foarte mult din speranţele părinţilor şi nepoţilor de a acumula capital.

După ce plăteşti chiria sau rata la bancă în cel mai bun caz aproape că nu-ţi rămâne nimic să pui deoparte. Transportul este scump, maşina este scumpă, mesele sunt scumpe, facturile la medic sau la oricine altcineva sunt ridicate etc. Aşa că s-au pus bazele unei nervozităţi, unui conflict care va izbucni cândva.

Copiii şi nepoţii s-ar putea să nu mai primească nimic din acumulările financiare şi imobiliare realizate de părinţi. Plus că taxele pe moştenire în Occident sunt extrem de ridicate şi mai bine este să nu laşi nimic. Nu ştiu cum va fi în România, dar şi noi ne vom îndrepta spre acest „model".

Cristian Hostiuc

loading...
PUTETI CITI SI...

Cu cât părinţii trăiesc mai mult, cu atât copiii şi nepoţii vor fi mai „săraci"

Postat la: 02.08.2023 |

0

Acest titlu este revoltător din punct de vedere uman, social etc., dar cum stăm din punct de vedere economic? Occidentul se confruntă acum cu un nou conflict între generaţii, care este de-abia la început.

Datorită progreselor înregistrate în ultimele decenii pe piaţa muncii - au apărut joburile la birou, fabricile sunt complet automatizate, munca fizică a pierdut teren -, din punctul de vedere al sănătăţii, al nivelului de trai, al progreselor înregistrate în sănătate, oamenii trăiesc mai mult, speranţa de viaţă a crescut substanţial, cu cel puţin un deceniu, şi va creşte în continuare.

Poţi să ajungi la 80 de ani şi să fii într-o formă fizică fără probleme, iar nu peste mult timp din ce în ce mai mulţi oameni vor ajunge şi la 100 de ani.

Oamenii trăiesc mai mult, sunt într-o formă mai bună, dar asta înseamnă că ajung să consume mai mult din resursele financiare acumulate. Se plimbă mai mult, stau mai mult prin vacanţe, mănâncă mai sănătos, care înseamnă un cost mai ridicat, se îngrijesc mai mult de sănătate, îşi schimbă hainele mai des, cheltuie mai mult pentru starea lor de bine.

În SUA, dar cred că şi în Europa, oamenii, adică pensionarii, îşi vând casele deja achitate şi se mută în locuinţe de top unde sunt mai mulţi seniori, unde beneficiază de entertainment, de socializare, de servicii de sănătate, de consiliere psihologică etc. În aceste complexuri speciale îşi trăiesc tinereţea bătrâneţii, mai ales în zonele unde există soare. În acest fel, aceşti oameni cu cât trăiesc mai mult, cu atât le rămân copiilor şi nepoţilor mai puţini bani ca moştenire.

La polul opus, copiii pensionarilor nu prea au avut timp să acumuleze prea multe resurse financiare şi mai ales imobiliare, mulţi au stat cu chirie, iar cei care şi-au luat casele în rate plătesc şi acum. Ca să nu mai vorbim că educaţia, care îţi permite accesul la un job mai bine plătit, a devenit extrem de scumpă.

De asemenea, viaţa s-a scumpit destul de mult, în special pe zona de servicii, multă lume este obişnuită să iasă la restaurant, iar acest lucru costă, dar salariile nu au crescut în acelaşi ritm cu creşterea costului vieţii pentru că a apărut globalizarea. Joburile de mijloc au dispărut, au rămas extremele.

Bancherii, brokerii, avocaţii, consultanţii, IT-iştii, medicii au început să câştige mai mult, dar în schimb lucrătorii din servicii - curierii, şoferii, chelnerii - au rămas în urmă cu veniturile.

Din cauza fluctuaţiilor economice destul de mari, din cauza creşterii costului vieţii, din cauza creşterii preţurilor la imobiliare, generaţia millennials nu prea a putut să pună bani deoparte, ca să nu mai vorbim de generaţia Z, care acum este spre 30 de ani.

Aceste generaţii par să trăiască bine în viaţa de zi cu zi, de multe ori cu ajutorul cardurilor de credit, dar pur şi simplu nu pot să pună bani deoparte, nu pot să acumuleze capital propriu, nu prea pot să aibă activele lor imobiliare.

În aceste condiţii, mulţi se uită către părinţi, către moştenirea pe care ar putea să o primească şi care le-ar permite să aibă ceva capital. Dar părinţii trăiesc mai mulţi ani şi au început să consume din capitalul acumulat pentru propria lor necesitate, nu pentru necesitatea pe care o au copiii şi nepoţii.

Creşterea dobânzilor, crizele economice care vin odată la câţiva ani taie foarte mult din speranţele părinţilor şi nepoţilor de a acumula capital.

După ce plăteşti chiria sau rata la bancă în cel mai bun caz aproape că nu-ţi rămâne nimic să pui deoparte. Transportul este scump, maşina este scumpă, mesele sunt scumpe, facturile la medic sau la oricine altcineva sunt ridicate etc. Aşa că s-au pus bazele unei nervozităţi, unui conflict care va izbucni cândva.

Copiii şi nepoţii s-ar putea să nu mai primească nimic din acumulările financiare şi imobiliare realizate de părinţi. Plus că taxele pe moştenire în Occident sunt extrem de ridicate şi mai bine este să nu laşi nimic. Nu ştiu cum va fi în România, dar şi noi ne vom îndrepta spre acest „model".

Cristian Hostiuc

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE