Cu sânge pe pereți

Postat la: 05.11.2023 |

Cu sânge pe pereți

Coaliție cu năbădăi? Puțin spus. În realitate, avem deja sânge pe pereți. Alianța împotriva naturii, între PSD și PNL, struțo-cămila politică își dă obștescul sfâșâit. Sub ochii noștri. Liberalii au înțeles ce au de făcut, pentru a salva ce mai e de salvat. Să se năpustească cu capul înainte, asumându-și și cuvenitele riscuri împotriva PSD.

Cu alte cuvinte, opoziție în interiorul puterii. Fix ceea ce a făcut și PSD, atâta timp cât la Palatul Victoria au existat premieri PNL. Cenzurându-i pe liberali, social-democrații și-au asigurat, în schimbul lipsei de loialitate, a ieșirilor politice perverse, conservarea unei cote ridicate în sondajele de opinie. În România Educată, nu a fost deloc complicată această operațiune de simulare. Deși s-au aflat împreună la guvernare, social-democrații au izbutit cu succes să le pună în cârcă liberalilor toate bâlbele executivului și, cu atât mai mult, toate greșelile extrem de costisitoare pentru cetățean. În felul acesta, PSD și-a conservat într-un mod cinic dar magistral electoratul. În timp ce PNL a scăzut vertiginos în sondaje.

În săptămâna care tocmai s-a încheiat, roata s-a întors. Liberalii s-au trezit la viață. Tâmpenia iluzoriului proiect a listelor comune la europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale a luat sfârșit. Am repetat-o de câte ori am putut. Un astfel de proiect era născut mort. Două partide din familii europene diferite, aflate în concurență și uneori chiar în coliziune, nu puteau candida pe liste comune. Cum adică? Să meargă ținându-se de mână în fața alegătorilor și apoi „ura și la gară", să se despartă, odată ajungi la Bruxelles? Și la locale ce s-ar fi putut întâmpla? Să încerce să-i aburească pe cetățeni? Să se susțină într-o localitate liberalii pe socialiști și în altă localitate socialiștii pe liberali, convingându-i pe cetățeni că așa e bine? Iar după alegeri, inevitabil, să-și scoată ochii? Iar cetățenii să-i aplaude? La fel în ceea ce privește parlamentarele. Iar dacă vorbim despre prezidențiale, ideea candidatului comun era o înșelătorie și mai mare. Iar în final, o prostie fără seamă.

Toată această poveste a alegerilor mână-n mână de la sfârșitul anului viitor a fost, după opinia mea, moșită de câteva personaje șmechere din PSD, cu singurul scop de a-i anestezia pe liberali, inoculându-le iluzia că la alegeri vor beneficia de un transfer de favorabilitate, iar după alegeri vor rămâne bine mersi împreună la putere. În felul acesta, PSD a câștigat un timp prețios. Un timp în care Ciolacu a fost lăsat să respire. Un timp în care decontul a putut fi împărțit frățește, deși costurile guvernării, în mod cinstit, trebuiau suportate, în cea mai mare parte, de PSD. În felul acesta, social-democrații au mai câștigat un timp în care și-au putut consolida prima poziție în preferințele electoratului, iar liberalii au continuat să scadă. Acest ciclu s-a încheiat.

În momentul în care generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, încă președinte al unui partid în care a aterizat, nici el nu știe cum și de ce, împins de la spate, și-a anunțat candidatura la prezidențiale, cuțitele liberale au fost scoase pe masă. Instantaneu. Iar primul atac s-a dezlănțuit cu cinism, chiar împotriva unei importante decizii luate în coaliție, pe controversata temă a cash-ului. Brusc, liberalii lasă impresia că au înțeles că unele prevederi ale actului normativ sunt de-a dreptul draconice. Și că au luat pe nepregătite populația. În felul acesta, un personaj extrem de pitoresc, cum este Rareș Bogdan, a descoperit brusc un adevăr la mintea cocoșului. Și anume că, de pildă, este imposibil pentru un țăran de la Cuca Măcăii să-și cumpere lemne de foc, pentru toată iarna, cu sub 1000 de lei plătiți din mână. Și că este de asemenea imposibil ca acesta, neposesor al unui card, și deci neposesor al unui cont, să-și poată achita lemnele printr-un procedeu electronic.

Am dat exemplul de mai sus în încercarea de a sugera că startul luat de liberali în exercitarea „opoziției din interiorul puterii", are drept obiectiv recuperarea electoratului pierdut. Sau, la limită, conservarea a ceea ce a mai rămas, după ce PNL și-a pierdut substanța liberală și națională și a abandonat lupta pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Și unora și celorlalți, AUR le suflă în ceafă. Partidul lui George Simion este deja pe locul 2 în preferințele electoratului. Iar dacă roata se întoarce și PSD urmează să fie tocat mărunt de liberali, atunci AUR va câștiga, rând pe rând, cel puțin trei alegeri. Dacă nu cumva și prezidențialele, unde până în prezent nu se profilează decât 2 iepurași. Iepurașul de la PSD și iepurașul de la PNL.

Sorin Rosca Stanescu 

loading...
PUTETI CITI SI...

Cu sânge pe pereți

Postat la: 05.11.2023 |

0

Coaliție cu năbădăi? Puțin spus. În realitate, avem deja sânge pe pereți. Alianța împotriva naturii, între PSD și PNL, struțo-cămila politică își dă obștescul sfâșâit. Sub ochii noștri. Liberalii au înțeles ce au de făcut, pentru a salva ce mai e de salvat. Să se năpustească cu capul înainte, asumându-și și cuvenitele riscuri împotriva PSD.

Cu alte cuvinte, opoziție în interiorul puterii. Fix ceea ce a făcut și PSD, atâta timp cât la Palatul Victoria au existat premieri PNL. Cenzurându-i pe liberali, social-democrații și-au asigurat, în schimbul lipsei de loialitate, a ieșirilor politice perverse, conservarea unei cote ridicate în sondajele de opinie. În România Educată, nu a fost deloc complicată această operațiune de simulare. Deși s-au aflat împreună la guvernare, social-democrații au izbutit cu succes să le pună în cârcă liberalilor toate bâlbele executivului și, cu atât mai mult, toate greșelile extrem de costisitoare pentru cetățean. În felul acesta, PSD și-a conservat într-un mod cinic dar magistral electoratul. În timp ce PNL a scăzut vertiginos în sondaje.

În săptămâna care tocmai s-a încheiat, roata s-a întors. Liberalii s-au trezit la viață. Tâmpenia iluzoriului proiect a listelor comune la europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale a luat sfârșit. Am repetat-o de câte ori am putut. Un astfel de proiect era născut mort. Două partide din familii europene diferite, aflate în concurență și uneori chiar în coliziune, nu puteau candida pe liste comune. Cum adică? Să meargă ținându-se de mână în fața alegătorilor și apoi „ura și la gară", să se despartă, odată ajungi la Bruxelles? Și la locale ce s-ar fi putut întâmpla? Să încerce să-i aburească pe cetățeni? Să se susțină într-o localitate liberalii pe socialiști și în altă localitate socialiștii pe liberali, convingându-i pe cetățeni că așa e bine? Iar după alegeri, inevitabil, să-și scoată ochii? Iar cetățenii să-i aplaude? La fel în ceea ce privește parlamentarele. Iar dacă vorbim despre prezidențiale, ideea candidatului comun era o înșelătorie și mai mare. Iar în final, o prostie fără seamă.

Toată această poveste a alegerilor mână-n mână de la sfârșitul anului viitor a fost, după opinia mea, moșită de câteva personaje șmechere din PSD, cu singurul scop de a-i anestezia pe liberali, inoculându-le iluzia că la alegeri vor beneficia de un transfer de favorabilitate, iar după alegeri vor rămâne bine mersi împreună la putere. În felul acesta, PSD a câștigat un timp prețios. Un timp în care Ciolacu a fost lăsat să respire. Un timp în care decontul a putut fi împărțit frățește, deși costurile guvernării, în mod cinstit, trebuiau suportate, în cea mai mare parte, de PSD. În felul acesta, social-democrații au mai câștigat un timp în care și-au putut consolida prima poziție în preferințele electoratului, iar liberalii au continuat să scadă. Acest ciclu s-a încheiat.

În momentul în care generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, încă președinte al unui partid în care a aterizat, nici el nu știe cum și de ce, împins de la spate, și-a anunțat candidatura la prezidențiale, cuțitele liberale au fost scoase pe masă. Instantaneu. Iar primul atac s-a dezlănțuit cu cinism, chiar împotriva unei importante decizii luate în coaliție, pe controversata temă a cash-ului. Brusc, liberalii lasă impresia că au înțeles că unele prevederi ale actului normativ sunt de-a dreptul draconice. Și că au luat pe nepregătite populația. În felul acesta, un personaj extrem de pitoresc, cum este Rareș Bogdan, a descoperit brusc un adevăr la mintea cocoșului. Și anume că, de pildă, este imposibil pentru un țăran de la Cuca Măcăii să-și cumpere lemne de foc, pentru toată iarna, cu sub 1000 de lei plătiți din mână. Și că este de asemenea imposibil ca acesta, neposesor al unui card, și deci neposesor al unui cont, să-și poată achita lemnele printr-un procedeu electronic.

Am dat exemplul de mai sus în încercarea de a sugera că startul luat de liberali în exercitarea „opoziției din interiorul puterii", are drept obiectiv recuperarea electoratului pierdut. Sau, la limită, conservarea a ceea ce a mai rămas, după ce PNL și-a pierdut substanța liberală și națională și a abandonat lupta pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Și unora și celorlalți, AUR le suflă în ceafă. Partidul lui George Simion este deja pe locul 2 în preferințele electoratului. Iar dacă roata se întoarce și PSD urmează să fie tocat mărunt de liberali, atunci AUR va câștiga, rând pe rând, cel puțin trei alegeri. Dacă nu cumva și prezidențialele, unde până în prezent nu se profilează decât 2 iepurași. Iepurașul de la PSD și iepurașul de la PNL.

Sorin Rosca Stanescu 

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE