• Tweet

S-a ajuns într-un punct foarte periculos și nemaiîntâlnit în istoria noastră. Națiunea română este pe punctul să se dezbine după falii social-politice și cultural-identitare. Fenomene asemănătoare erau specifice unor națiuni care au fost în trecut victimele războaielor civile devastatoare, ca Mexic, Spania sau Grecia, nu României.

Anticlericalismul de import

În asemenea țări compatrioții se omorau pentru "controversa laicității", de exemplu, nicidecum în România, unde până și în perioada comunistă patriarhul ortodox făcea parte de "establishment", avea mașină oficială și era deputat în Marea Adunare Națională iar bisericile și mănăstirile se restaurau de către un organism de stat, Direcția Patrimoniului.

Prin 1997 l-am întrebat pe un spaniol în etate de 55-60 ani de ce votează cu socialiștii (PSOE). Mi-a răspuns: "Pentru că bunicul a luptat în războiul civil și pentru că preoții trăiesc fără să muncească". Mie, ca român, mi s-a părut cel puțin bizar răspunsul lui, ca să nu zic altfel.

Prin anul 2000, când se găsise loc pentru construcția Catedralei în Piața Unirii și se marcase locul cu o cruce, la slujba de sfințire a fost prezentă toată conducerea statului. În anul 2018, la slujba de târnosire a Catedralei cu ocazia Centenarului Marii Uniri, au participat zeci de mii de români, dar nimeni din conducerea statului! Împotriva Bisericii se duce în prezent o ofensivă susținută, deși prin menirea sa este o instituție care asigură coeziunea socială.

Vaccinism/Antivaccinism

Chiar și în perioada comunistă și până la pandemia din 2020-2022 românii considerau vaccinarea ca ceva normal, de la vaccinul antipoliomelitic și anti TBC și până la vaccinurile antirabic și antitetanos. Se credea că refuzul vaccinării ar fi specific doar unor culte sau secte, care resping și transfuzia de sânge. Nimeni nu se gândea că ar fi o temă care să dividă societatea. Însă odată cu excesele din pandemie sau chiar gravele încălcări ale drepturilor omului și această problemă adâncește dezbinarea din societate și are și consecințe grave din punct de vedere sanitar. Oroarea față de vaccinul anti COVID a făcut ca unii oameni să refuze pentru ei și copiii lor chiar și vaccinuri care s-au făcut dintotdeauna.

Misionarii Revoluției Culturale

Îmi amintesc că în parlament, în anul 2000, adversarii ireductibili de la PNȚCD și PSD combăteau împreunâ, cot la cot, împotriva dezincriminării din Codul Penal a relațiilor dintre persoane de același sex. Desigur că nu susțin persecutarea sau condamnarea acestor persoane. Vreau doar să spun că agenda elge bete nu era o temă care să dividă societatea și care să fie invocată în campaniile electorale.

"Revoluția culturală" este de import în România și o minoritate încearcă să o impună în numele progresului și liberalismului. Aceeași minoritate a avut ideea nefericită să lupte cu identitatea națională românească, pe considerentul că aceasta ar duce la naționalism, care la rândul său ne-ar rupe de Occident. Însă când niște indivizi care se pretind misionarii Occidentului atacă identitatea națională și religioasă a românilor era de așteptat ca reacția negativă la retorica și acțiunile lor să se răsfrângă în mod nefericit și asupra cauzei pe care ei pretind că o susțin și anume orientarea occidentală a României.

Rusia pe agenda din România

Lucrurile s-au agravat și mai mult odată cu apariția Rusiei pe agenda publică din România, care s-a întâmplat după 2014, odată cu invazia din Donbass și anexarea Crimeei. Însă ideologizarea în România a pericolului rus, care este cât se poate de real, este oarecum și de import și s-a petrecut după 2016, odată cu alegerile prezidențiale din SUA, când stafful lui Hillary Clinton a avut o ofensivă nerușinată pe tema "Donald Trump - omul Rusiei".

Este inacceptabil ca în România unde sondajele arată că 90% dintre români susțin apartenența României la NATO și UE să susții că cei care ți se opun sunt "pro-ruși", să inventezi "rusism" acolo unde nu este, în țara unde 5-10% dintre români spun că au încredere în Rusia. Chiar și după ce au trecut alegerile învingătorii și susținătorii lor pretind că i-au învins pe "pro-rușii", adică circa jumătate dintre români, care au avut altă opțiune la vot. Este deopotrivă inacceptabil și periculos să susții așa ceva. Mai ales că se știe că până la urmă diavolul vine, dacă tot îl chemi prin menționarea numelui său. De aceea românii îl numesc cu eufemisme gen "necuratul", "ucigă-l toaca" sau "ducă-se pe pustii.

Fractura socială

România se fracturează și din punct de vedere social. România este una dintre țările UE cu inegalități mari între venituri, conform indicelui GINI. Politica de dezvoltare regională este un eșec monumental, din moment ce la 18 ani de la aderarea la UE diferența de dezvoltare dintre regiunile sărace și cele mai dezvoltate ale țării a crescut, în loc să scadă, cum se spera.

În România nu doar săracii au resentimente, cum se presupune, ci chiar mult lăudata clasă de mijloc, care ar fi teoretic baza stabilității în societate. România a avut cea mai mare creștere numerică a clasei mijlocii din Europa, între anii 2007 - 2022. Însă tot România este singura din Europa unde clasa mijlocie a crescut nu doar datorită ascensiunii sociale a celor cu venituri inferioare, ci mai ales datorită sărăcirii celor cu venituri mari și decăzuți la statutul de mijlocași.

Aceștia din urmă sunt foarte sensibili, de exemplu, la discursul că guvernul nu are grijă de firmele românești sau le favorizează pe cele străine, deoarece raportează la experiența personală această narațiune. În România prosperitatea a fost generată mai mult la oraș, în timp ce mediul rural se zbate în sărăcie și inegalitate. Vedeți harta electorală. George Simion a câștigat pe unde este cu galben, adică peste tot în mediul rural. Nicușor Dan a câștigat unde este cu verde, adică exceptând zonele controlate de UDMR, a câștigat numai în orașe.

Turul 2 înapoi!

Nenorocirea a făcut că în România "s-au aliniat planetele", adică toate fenomenele de mai sus s-au acumulat la un loc, odată cu lupta politică din intervalul dintre anularea alegerilor pe 6 decembrie și turul 2 de pe 18 mai.Tensiunile politice au exacerbat și faliile sociale și pe cele cultural-identitare. Așa ceva este foarte periculos și nu a mai existat în țară la noi. Poporul român nu a mai fost împărțit în tabere învrăjbite, iar această vrajbă nu va mai trece.

Securitatea societală

Consider că situația actuală este o problemă de securitate națională, care la rândul său cuprinde și alte componente decât cea militară, cum ar fi securitatea societală, despre care este vorba în cazul de față. Însă nu are cine să facă așa ceva. Treaba celor care se ocupă cu securitatea națională nu este antropologia, sociologia sau scrierea de programe de guvernare. Aceasta este treaba factorului politic, care însă nu a înțeles nimic din toată povestea și pare mai degrabă orientat să agraveze problema, decât să o rezolve. Nu știu ce ne vom face, dar nu e bine deloc, îmi pare rău să spun asta.

George Scarlat