• Tweet

Curtea de Apel București, Secția a II a Penală, va pronunța miercuri 11.10.2023, sau la o dată ulterioară, dacă va amâna pronunțarea, o decizie extrem de importantă, nu doar pentru Mario Iorgulescu și familia lui, ci și pentru întregul sistem judiciar din România.

Încă de la început doresc să subliniez faptul că, SINGURA SOLUȚIE LEGALĂ pe care o poate pronunța instanța de control judiciar este admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și retrimiterea dosarului la Tribunalul București, Secția I Penală, în vederea rejudecării cauzei, de data aceasta, în condiții de legalitate, cu procedura legal îndeplinită, atât față de Gino Iorgulescu, în calitate de tutore al inculpatului, precum și față de S.C. Restaurante Trattoria Il Calcio S.R.L., în calitate de utilizator al autoturismului implicat în tragicul accident din data de 08.09.2019, și S.C. UniCredit Leasing Corporation IFN S.A., în calitate de proprietar al autoturismului anterior menționat.

Atât calitatea de utilizator, cât și cea de proprietar al autoturismului condus de Mario Iorgulescu în momentul producerii teribilului accident, derivă din Contractul de Leasing Financiar încheiat la data de 09.08.2019, de către societățile mai sus menționate.

Fără discuție, singura soluție legală pe care o poate pronunța instanța de apel este cea a retrimiterii dosarului la instanța de fond, având în vedere faptul că viciile de procedură anterior menționate nu pot fi acoperite sub nicio formă în fața instanței de apel.

Doar din această perspectivă, decizia completului de judecată care soluționează apelul, de a respinge în totalitate probele propuse de apărare în fața instanței de control judiciar, este logică și poate fi înțeleasă / acceptată.

În situația în care instanța ar dispune respingerea apelurilor formulate de către Mario Iorgulescu și de către S.C. Restaurante Trattoria Il Calcio S.R.L., clientul meu ar fi victima unei execuții și mai sumare decât cea de care a avut parte în fața instanței de fond, fiind de neconceput ca, într-un Stat de Drept, nu „de drepți", unui inculpat care a fost condamnat la o pedeapsă astronomică de către instanța de fond, să-i fie respinse absolut toate probele solicitate în apărare, în ultima fază procesuală, cea a apelului.

Înțelegând pe deplin rumoarea pe care ar provoca-o în rândul opiniei publice singura decizie legală pe care o poate adopta Curtea de Apel București, Secția a II a Penală, respectiv cea de retrimitere a dosarului la Tribunalul București, în vederea reluării de la 0 a cercetărilor, de data aceasta cu procedurile de citare legal îndeplinite, doresc să fac următoarele precizări, cu un dublu scop, atât pentru a fixa corect reala situație de fapt, cât și pentru a mai domoli din rumoarea care ar fi provocată într-o asemenea situație :

Nu poate exista nicio îndoială asupra faptului că, o persoană care, după ce consumă alcool și droguri, se suie la volanul oricărei mașini cu intenția de a ucide o persoană sau care conștientizează faptul că există posibilitatea reală de a ucide o persoană și acceptă nonșalant o astfel de sumbră posibilitate, merită o pedeapsă exemplară, nefiind îndreptățită să obțină clemența magistraților.

Dacă o astfel de persoană, într-un context ca cel prezentat anterior, după ce ar ucide un om în urma unui accident rutier și ar fugi din țară pentru a scăpa de răspundere penală, ar solicita clemența autorităților judiciare, ar scandaliza, pe bună dreptate, opina publică și și-ar atrage, în mod justificat, oprobiul acesteia.

Ca om și simplu cetățean, nu pot decât să fiu de acord cu cele anterior menționate.

Ca avocat implicat în apărarea lui Mario Iorgulescu, cunoscând aspecte care au fost prezentate deformat opiniei publice de către autoritățile judiciare, cu scopul de a-l demoniza și a obține aprobarea „în alb" a opiniei publice pentru mascarada judiciară în urma căreia ar trebui să fie executat extrem de sumar, într-un proces care s-a desfășurat în fața instanței de fond cu vicii crase de procedură și i-au fost respinse probe esențiale în apărare, sunt obligat, atât din punct de vedere profesional, cât și din punct de vedere moral, să relev următoarele realități :

1. Cu siguranță, nici în momentul în care s-a urcat în mașină, nici ulterior acestui moment, Mario Iorgulescu nu a avut intenția de a ucide un om și nici nu a conștientizat și, cu atât mai puțin a acceptat, faptul că există o asemenea sumbră posibilitate.

2. Respectând toate dispozițiile legale incidente, nu se poate susține în mod fondat/legal faptul că, la momentul producerii tragicului accident de circulație din data de 08.09.2019, Mario Iorgulescu era drogat.

Această concluzie este confirmată în mod indubitabil de următoarele împrejurări/probe :

a). Prin Adresa nr. 190728, emisă la data de 03.07.2023, Asociația de Acreditare din România, Organismul Național de Acreditare (RENAR), a comunicat faptul că Spitalul Universitar de Urgență Elias nu este acreditat în vederea recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a drogurilor, împrejurare care dinamitează acuzarea, fiind evident faptul că, nici măcar acuzarea nu mai poate susține faptul că clientul meu era sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor, având în vedere că recoltarea acestor probe s-a făcut de către o instituție neacreditată în acest sens.

Din moment ce Spitalul Universitar de Urgență Elias nu are acreditarea necesară recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenței în organism a drogurilor, este mai presus de orice dubiu că toate concluziile pe aceste aspecte emanate de la instituție sunt lovite de nulitate absolută.

b). Pe lângă lipsa acreditării care, în astfel de situații, este absolut obligatorie, medicul primar legist I.N.M.L. MINA MINOVICI BUCUREȘTI, domnul doctor Gabriel Ștefan Gorun, a sesizat numeroase alte aspecte care ridică mari semne de întrebare asupra rezultatelor probelor biologice din cauza modalității nelegale și defectuoase în care au fost prevalate.

O altă împrejurare care atrage nulitatea absolută a rezultatelor probelor biologice recoltate de la Mario Iorgulescu este dată de faptul că, în pofida dispozițiilor legale incidente, la momentul prelevării acestor probe, nu a fost prezent și un polițist, dovada irefutabilă a acestui fapt fiind lipsa procesului verbal întocmit cu acel prilej.

În mod evident probele biologice au fost contaminate, din moment ce solicitarea prelevării probelor biologice a apărut ulterior montării cateterului prin care pacientului Mario Iorgulescu i-au fost administrate intensiv soluții de repletie volemică și produși de sânge, precum și numeroase substanțe specifice unui act anestezic și de susținere tip terapie intensivă.

Este de neînțeles faptul că, între momentul prelevării probelor biologice pentru determinarea alcoolelmiei și a celor pentru determinarea substanțelor psihoactive s-au scurs 36 de minute, având în vedere că era necesară aceeași puncție venoasă prin care sângele prelevat să fie plasat în vacuete distincte ?!?

Împrejurarea că „a fost găsită" în urină o cantitate infimă de droguri (de 10 ori mai mică decât cantitatea găsită la victima accidentului, cantitate identificată în urma unei prelevări a probelor biologice care a respectat standardele impuse), fără ca în sângele prelevat de la Mario Iorgulescu să fie identificată vreo urmă de substanțe interzise, ridică mari semne de întrebare știut fiind faptul că, pentru a produce consecințe la nivelul creierului, substanțele psiho - active trebuie identificate în sânge.

Mai mult, nu poate fi contestat faptul că urina nu ajunge la ... creier, motiv pentru care susținerea faptului că funcțiile motrice ale lui Mario Iorgulescu au fost afectate de substanțele psiho - active care au fost identificate DOAR în urină, este cel puțin hilară.

3. Mario Iorgulescu nu a fugit din România pentru a se sustrage cercetărilor și, ulterior, răspunderii penale.

Aceasta nu este o simplă alegație făcută de avocatul apărării, ci este o realitate de necontestat din moment ce există documente medicale și poze care confirmă faptul că, la momentul transferării la o clinică din Italia, Mario Iorgulescu era intubat, fiind în comă.

Din moment ce era intubat, în comă fiind, este evident faptul că Mario Iorgulescu nu prea avea cum să fugă din România, cu scopul de a scăpa de cercetări și, ulterior, de răspunderea penală.

Mai mult, la momentul transferării la Clinica din Italia, Mario Iorgulescu a plecat legal, în baza unor documente valabile emise de autoritățile române, neavând la acel moment absolut nicio interdicție de a părăsi țara.

4. Mario Iorgulescu chiar este, din păcate pentru el și familia lui, o persoană bolnavă.

Deoarece, pe de o parte, am mai scris despre boala clientului meu iar, pe de altă parte, acest articol este deja prea lung, mă limitez în a sublinia faptul că, în acest dosar nu se poate pronunța o soluție legală fără ca, în prealabil, să se constate în urma unei expertize medico - legale, dacă Mario Iorgulescu înțelege ce i se întâmplă și dacă poate sta în proces.

Constatând că nu înțelege ce i se întâmplă și nu poate sta nici măcar într-un proces civil, autoritățile italiene l-au numit pe domnul Gino Iorgulescu tutore al fiului său, Mario Iorgulescu.

Reamintesc faptul că, prin Sentința Civilă nr. 3169, pronunțată la data de 05.12.2022, de către Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în Dosarul nr. 1222/93/2022, după ce a analizat și constatat faptul că sunt îndeplinite toate dispozițiile legale incidente, inclusiv dispozițiile art. 1095 și 1096 alin. 1-3, ambele din Codul de Procedură Civilă, precum și cele ale art. 1100 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța a admis cererea introductivă având ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a Decretului nr. 9256, emis la data de 16.12.2021 de către Tribunalul din Mantova în Dosarul nr. 4355/2021, Decret prin care domnul IORGULESCU GEORGE GINO, a fost numit tutore definitiv al inculpatului IORGULESCU GINO MARIO.

Sentința Civilă nr. 3169, pronunțată de către Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, la data de 05.12.2022, în Dosarul nr. 1222/93/2022, a rămas definitivă prin respingerea la data de 04.04.2023, de către Curtea de Apel București, Secția a III a Civilă și pentru cauze cu Minori și de Familie, a apelului ca fiind tardiv formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

În aceste condiții, se naște o întrebare legitimă : care este motivul pentru care instanța de fond nu a ținut cont de realitate juridică, nedispunând nici citarea domnului Gino Iorgulescu, în calitate de tutore, nici efectuarea expertizei medico-legale solicitate de apărare ?

Din moment ce instanța de apel a dispus citarea domnului Gino Iorgulescu încă de la primul termen de judecată stabilit în fața instanței de control judiciar, este mai presus de orice dubiu faptul că membrii completului de judecată au sesizat faptul că procedura de citare nu poate fi legal îndeplinită din perspectiva inculpatului Mario Iorgulescu fără ca tatăl său, în calitate de tutore, să fie legal citat încă de la începutul cercetării judecătorești.

Pentru ca judecata să se desfășoare în deplină concordanță cu toate dispozițiile legale incidente, este imperios necesar ca dosarul să fie retrimis instanței de fond care, după îndeplinirea procedurii față de toate persoanele fizice și juridice interesate, să dispună efectuarea expertizei medico - legale pentru a se constata dacă inculpatul Mario Iorgulescu poate sau nu poate sta în procesul penal.

Deși este un judecător care face parte din categoria magistraților #rezist, sunt de acord cu opinia exprimată de către domnul judecător Cristi Danileț în lucrarea „Standardele de la Bangalore privind conduita judiciară" :

„Pilonii unei justiții profesioniste, competente, eficiente și prietenoase sunt cei trei „i" : independența, imparțialitatea și integritatea. Printre preocupările judecătorilor și procurorilor vizând independența justiției, imparțialitatea magistratului și integritatea puterii judiciare, trebuie să se numere analizarea și însușirea standardelor internaționale privind conduita judiciară".

Dacă instanța de fond ar fi analizat și și-ar fi însușit standardele autorităților judiciare italiene, în mod evident, atât desfășurarea procesului în fața instanței de fond, precum și soluția adoptată, ar fi arătat altfel.

Fiind de necontestat faptul că magistrații trebuie să aplice legea, fără pasiune, aștept, nu doar cu interes, ci și cu speranță, decizia magistraților investiți cu soluționarea apelului.

Avocat Florin Constantin Durgheu