Năstrușnica depravare a firii

Postat la: 25.11.2023 |

Năstrușnica depravare a firii

Ne-am predat cu toată ființa zeului digital. Decartăm lunar din portofelul virtual sume consistente canalelor de streaming și aplicațiilor. Suntem abonați la fel de fel de canale tv, pe care nici nu le urmărim. Avem aplicații active în telefon de care am și uitat.

Nu ne-am duce în vreo librărie, să cumpărăm vreo carte sau la vreun chioșc, să dăm cinci lei pe un ziar, pentru a nu lăsa cuvântul tipărit să moară. Agreăm cokie-urile și ne mărturisim Zeului Google toate păcatele. Post nu ținem. La spovedanie, nu ne învrednicim, dar îi recunoaștem lui, Marelui Stăpân, toate viciile. Citim tot mai puțin și judecăm tot mai mult. Zâmbim rar, dar râdem des. Devorăm mult, nu ne hrănim. Avem obiceiuri proaste. Dăm vina pe soartă. Urmăm diete, nu obiceiuri culinare.

Căutăm datele vremii pe aplicații, fără să întrebăm bunica despre ce a citit în ceapă. Ne ambalăm în curente eco, fără a ști că-s campanii de promovare ale unor noi produse. Oftăm mai mult și ne rugăm mai puțin. Închiși în noi, deschidem rețelele sociale. Pierduți prin mulțime, nu ne pipăim însingurarea. Vorbim vorbe, ca să ne ascundem trogloditele nepriceperi. Am pierdut creștina ascultare, ca pe-o valiză-n gară. Ne încolonăm în fel de fel de cauze, fără a ne întreba cine câștigă din voluntariatul nostru.

N-avem milă, dar suntem plini de ranchiună. Risipim și ne lăudăm că suntem consumatori fruntași. N-avem măsura derizoriului, dar ne lăsăm pradă hazardului. Ne angajăm să susținem părți din războaie, fără a pricepe că, din imbecila noastră atitudine, alții fac bani. N-am sădit un pom, dar judecăm pădurea. Tolăniți în mijlocul garsonierei închiriate, înconjurați de ghirlande de plastic, criticăm peisagiștii, horticultorii și arhitecții. Îi punem la zid pe constructori. N-am mânuit vreodată o daltă, dar dăm sfaturi maeștrilor.

Privim lung, vedem puțin. Ne facem selfie-uri, fără introspecții. Înfulecăm pe rupte și urmăm diete scumpe. Vânăm cărăbuși, dar ne mâncăm între noi. Urcăm pe valurile imposturii, fără centuri de castitate. Iubim carieriștii, detestând prestigioșii. Rumegăm lozinci și ne plângem de milă. De fel, hulim gânditorii. Îi stigmatizăm pe cei care văd diferit. Intrăm în diviziile de luptă, fără a avea pregătire militară. Suntem guralivi cu supușii și drastic de umili în fața stăpânilor.

Alergăm după bogății iluzorii, lăsând pământul pradă cuceritorilor. Ne plângem nenorocul, departe de casa bătrânească picată într-o rână. Îngrijim câini și pisici, în timp ce ne trimitem bunicii la azile. N-am sădit niciun arbore, dar luptăm împotriva schimbărilor climatice. Ne întărim mușchii, dar ne slăbim mintea. Ne pierdem în detaliile iluziilor, fără a căuta nutrienții sănătoși ai certitudinilor. Vindem țintirimul pentru a sparge banii în Dubai. Prăduim averi și apoi cădem în depresii. Suntem turiști prin țări străine, dar niciodată călători prin țara noastră. Iubim străinii și ne detestăm compatrioții.

Facem parte dintr-o societate vindicativă, abrutizată, terorizată de ideologii, fără a ne da seama că suntem pregătiți supunerii colective. Știm multe țări, dar nu cunoaștem neamurile. Ne mirăm la porți înalte, dar nu mai coborâm fruntea la o maică îndurerată. Intrăm ingrați în catedrale și moschei și ieșim pioși la țigara de după. Ne desenăm tatuaje pentru a ascunde cicatricile. Luăm suplimente, în loc de produse naturale. Cumpărăm din supermarketuri, în ciuda caprei vecinului, vândută la galantarul bâlciului.

Știm doar puterea, nu și slava. Mărirea, fără a cunoaște decăderea. Vedem, dar nu contemplăm. Fotografiem fără a înțelege. Admirăm păsările, dar nu înțelegem zborul. Cu suflete înpietrite, nu convenim că înălțarea e darul lui Dumnezeu. Măsurăm libertatea după canoane și nevoi. Ne plac mai mult circurile decât spectacolele. Privim fără a înțelege. Ascultăm fără a auzi. Pe rețele sociale facem figuri de tauri, în casă suntem mielușei. Bârfim șefii, când nu le lustruim încălțările.

Ne dăm în vânt după modelele sociale, fără a înțelege compromisurile devenirii lor. Avem ultimul model de IPhone și cea mai tare colecție de haine, fără a ne da seama că am pierdut, demult, condiția umană. Preferăm fardul naturaleții. Falsul, în locul adevărului. Apreciem silicoanele și râdem de perele mici. Alergăm după poziții fără antrenament. Căutăm stele verzi, dar dăm mărgăritarele porcilor. Lăsăm șchiopii să ne conducă, pentru că avem mintea oloagă. Toți vor ca alții să facă în locul lor. Lenea e o virtute, performanța - o trudă. Zeflemeaua - sport național - ține locul competiției pentru performanță.

Înfricoșați la comandă, ne-am pierdut curajul de a ne împotrivi valului progresist, iscat în chip de tăvălug. Ne sunt penalizați copiii la orele de educație civică, fiindcă n-au știut cine e Greta Trotineta. Unui nesupus civic i se închide blogul, pentru că a poreclit Darul zeilor de la Bruxelles: "Penererita." Am lăsat odraslele în grija bonelor și profesorilor din after-school. Criticăm sistemul de educație, fără a ne întreba: „eu nu sunt vinovat?" Vrem ca alții să lupte pentru noi. Avem curaj prin delegare și milă cât hrana pentru pisici la plic. Suntem cea mai fericită generație din istoria poporului român și nu știm să ne bucurăm!

Marius Ghilezan

loading...
PUTETI CITI SI...

Năstrușnica depravare a firii

Postat la: 25.11.2023 |

0

Ne-am predat cu toată ființa zeului digital. Decartăm lunar din portofelul virtual sume consistente canalelor de streaming și aplicațiilor. Suntem abonați la fel de fel de canale tv, pe care nici nu le urmărim. Avem aplicații active în telefon de care am și uitat.

Nu ne-am duce în vreo librărie, să cumpărăm vreo carte sau la vreun chioșc, să dăm cinci lei pe un ziar, pentru a nu lăsa cuvântul tipărit să moară. Agreăm cokie-urile și ne mărturisim Zeului Google toate păcatele. Post nu ținem. La spovedanie, nu ne învrednicim, dar îi recunoaștem lui, Marelui Stăpân, toate viciile. Citim tot mai puțin și judecăm tot mai mult. Zâmbim rar, dar râdem des. Devorăm mult, nu ne hrănim. Avem obiceiuri proaste. Dăm vina pe soartă. Urmăm diete, nu obiceiuri culinare.

Căutăm datele vremii pe aplicații, fără să întrebăm bunica despre ce a citit în ceapă. Ne ambalăm în curente eco, fără a ști că-s campanii de promovare ale unor noi produse. Oftăm mai mult și ne rugăm mai puțin. Închiși în noi, deschidem rețelele sociale. Pierduți prin mulțime, nu ne pipăim însingurarea. Vorbim vorbe, ca să ne ascundem trogloditele nepriceperi. Am pierdut creștina ascultare, ca pe-o valiză-n gară. Ne încolonăm în fel de fel de cauze, fără a ne întreba cine câștigă din voluntariatul nostru.

N-avem milă, dar suntem plini de ranchiună. Risipim și ne lăudăm că suntem consumatori fruntași. N-avem măsura derizoriului, dar ne lăsăm pradă hazardului. Ne angajăm să susținem părți din războaie, fără a pricepe că, din imbecila noastră atitudine, alții fac bani. N-am sădit un pom, dar judecăm pădurea. Tolăniți în mijlocul garsonierei închiriate, înconjurați de ghirlande de plastic, criticăm peisagiștii, horticultorii și arhitecții. Îi punem la zid pe constructori. N-am mânuit vreodată o daltă, dar dăm sfaturi maeștrilor.

Privim lung, vedem puțin. Ne facem selfie-uri, fără introspecții. Înfulecăm pe rupte și urmăm diete scumpe. Vânăm cărăbuși, dar ne mâncăm între noi. Urcăm pe valurile imposturii, fără centuri de castitate. Iubim carieriștii, detestând prestigioșii. Rumegăm lozinci și ne plângem de milă. De fel, hulim gânditorii. Îi stigmatizăm pe cei care văd diferit. Intrăm în diviziile de luptă, fără a avea pregătire militară. Suntem guralivi cu supușii și drastic de umili în fața stăpânilor.

Alergăm după bogății iluzorii, lăsând pământul pradă cuceritorilor. Ne plângem nenorocul, departe de casa bătrânească picată într-o rână. Îngrijim câini și pisici, în timp ce ne trimitem bunicii la azile. N-am sădit niciun arbore, dar luptăm împotriva schimbărilor climatice. Ne întărim mușchii, dar ne slăbim mintea. Ne pierdem în detaliile iluziilor, fără a căuta nutrienții sănătoși ai certitudinilor. Vindem țintirimul pentru a sparge banii în Dubai. Prăduim averi și apoi cădem în depresii. Suntem turiști prin țări străine, dar niciodată călători prin țara noastră. Iubim străinii și ne detestăm compatrioții.

Facem parte dintr-o societate vindicativă, abrutizată, terorizată de ideologii, fără a ne da seama că suntem pregătiți supunerii colective. Știm multe țări, dar nu cunoaștem neamurile. Ne mirăm la porți înalte, dar nu mai coborâm fruntea la o maică îndurerată. Intrăm ingrați în catedrale și moschei și ieșim pioși la țigara de după. Ne desenăm tatuaje pentru a ascunde cicatricile. Luăm suplimente, în loc de produse naturale. Cumpărăm din supermarketuri, în ciuda caprei vecinului, vândută la galantarul bâlciului.

Știm doar puterea, nu și slava. Mărirea, fără a cunoaște decăderea. Vedem, dar nu contemplăm. Fotografiem fără a înțelege. Admirăm păsările, dar nu înțelegem zborul. Cu suflete înpietrite, nu convenim că înălțarea e darul lui Dumnezeu. Măsurăm libertatea după canoane și nevoi. Ne plac mai mult circurile decât spectacolele. Privim fără a înțelege. Ascultăm fără a auzi. Pe rețele sociale facem figuri de tauri, în casă suntem mielușei. Bârfim șefii, când nu le lustruim încălțările.

Ne dăm în vânt după modelele sociale, fără a înțelege compromisurile devenirii lor. Avem ultimul model de IPhone și cea mai tare colecție de haine, fără a ne da seama că am pierdut, demult, condiția umană. Preferăm fardul naturaleții. Falsul, în locul adevărului. Apreciem silicoanele și râdem de perele mici. Alergăm după poziții fără antrenament. Căutăm stele verzi, dar dăm mărgăritarele porcilor. Lăsăm șchiopii să ne conducă, pentru că avem mintea oloagă. Toți vor ca alții să facă în locul lor. Lenea e o virtute, performanța - o trudă. Zeflemeaua - sport național - ține locul competiției pentru performanță.

Înfricoșați la comandă, ne-am pierdut curajul de a ne împotrivi valului progresist, iscat în chip de tăvălug. Ne sunt penalizați copiii la orele de educație civică, fiindcă n-au știut cine e Greta Trotineta. Unui nesupus civic i se închide blogul, pentru că a poreclit Darul zeilor de la Bruxelles: "Penererita." Am lăsat odraslele în grija bonelor și profesorilor din after-school. Criticăm sistemul de educație, fără a ne întreba: „eu nu sunt vinovat?" Vrem ca alții să lupte pentru noi. Avem curaj prin delegare și milă cât hrana pentru pisici la plic. Suntem cea mai fericită generație din istoria poporului român și nu știm să ne bucurăm!

Marius Ghilezan

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE