• Tweet

„Despre morți numai de bine" - ne îndeamnă un vechi obicei creștin. Ca unii care i-am lăudat lui Henry Kissinger abilitățile diplomatice, în strategia de impunere a hegemoniei SUA în lume, ne permitem - acum, la marea trecere - să-i analizăm păcatele.

Era un fel de Rasputin al mai multor președinți ai SUA. Prin strategiile sale malefice, a produs moartea a milioane de oameni în Vietnam, Cambodgia, Laos, Bangladesh, Estul Timorului, Chile și chiar Grecia și Cipru. El a prefigurat noțiunea de SUA-jandarm mondial. Pentru SUA a fost un miracol, pentru restul lumii un dezastru. Dar cum l-a păcălit și pe Nicolae Ceaușescu?

Henry Kissinger a avut o carieră fulminantă. Dacă n-ar fi recrutat din tinerețe în instituțiile de forță americane, n-ar fi ajuns de două ori secretar de stat și tot de atâtea ori, consilier de securitate a al lui Kennedy și al lui Nixon. A murit la vârsta de o sută de ani, deși în conștiința multor națiuni apare ca un criminal de război, niciodată deferit justiției, deși s-a cerut de mai multe ori. A călătorit mult, dar în anumite state n-a pus piciorul niciodată, de teamă să nu fie arestat.

Fiind de partea bună a istoriei, este modelul de criminal cu statură de erou. Culmea, deși nu a stins conflictul din Vietnam, a primit Premiul Nobel pentru Pace. În calitate de consilier pe probleme de securitate al președintelui Nixon, s-a opus vehement retragerii trupelor americane din Saigon. Bun prieten cu șeful FBI, John Edgar Hoover, a decis împreună cu o serie de generali din Pentagon atacarea Cambodgiei, pe motiv că acolo s-ar ascunde Oficiul Central pentru Vietnam de Sud al Frontul Național de Eliberare a Vietnamului de Sud, cunoscut și sub numele de Việt Cộng. N-a avut aprobarea Congresului. Supărat că atacul militar de 500.000 de tone de bombe a ajuns în presă, a cerut urmărirea tuturor angajaților de la Casa Albă. În urma bombardamentelor au murit peste 150.000 de civili.

În același timp a gândit Operațiunea Duck Hook, care să permită Statelor Unite să bombardeze Vietnamului de Nord și, eventual, să folosească arme nucleare. Pakistanul de vest a fost atacat, pe motiv că ascunde teroriști roșii. Războiul din Vietnam a fost pierdut de SUA, dar imensa propagandă, orchestrată și dirijată de Kissinger, a creat personaje de tip Rambo, pentru a ascunde eșecul. Scopul principal al invaziei americane era decomunizarea statului asiatic. Niciodată, acesta n-a renunțat la comunism.

În urma înfrângerii zdrobitoare și a fugii rușinoase, Kissinger avea să primească, ulterior, Premiul Nobel pentru Pace, între timp ajungând secretar de stat. Odată cu el, înalta distincție a fost oferită și politicianului vietnamez, Le Duc Tho, ofițer de carieră, care a refuzat-o, pe motiv că situația din țara sa nu e cea prezentată de marile puteri.

În aceeași perioadă a maleficului atac asupra Cambodgiei, Henry Kissinger a ucis tânăra democrație chiliană. Salvador Allende avea să câștige democratic alegerile, în 1970, după trei încercări ratate. Kissinger l-a presat pe Nixon să răstoarne guvernul marxist al lui Allende de la putere, pe motiv că ar putea fi folosit ca model de alte state sud-americane și chiar europene. Italia era la un pas de a fi comunizată. Trei ani, l-a sprijinit din umbră pe generalul Augusto Pinochet pentru a da lovitura de stat. În 1973, aceasta a reușit cu ajutor american. "Ați făcut un mare serviciu Occidentului prin răsturnarea lui Allende," avea să-i transmită Kissinger, conform documentelor declasificate.

Crudul tiran de dreapta, Pinochet a rămas în funcție până în 1990, grație protectoratului lui Kissinger. Mii de chilieni au fost torturați și uciși în dictatura de dreapta, protejată de SUA.

La vârsta de 50 de ani, Kissinger s-a bucurat de o popularitate imensă. Era un fel de dandy al politicii americane. Lumea nu știa că în timp ce flirta prin saloanele new-yorkeze cu socialiștii Beltway, el conducea atentatele ilegale în Laos și Cambodgia și a permis genocidul în Timorul de Est și Pakistanul de Est. Un fel de Rasputin americănesc.

Ajutat de serviciile secrete să-și construiască profilul șarmant al omului de stat, se bucura când presa tabloidă îl prezenta drept „simbolul sexual al administrației Nixon." Deși lucra cu un președinte republican, petrecea cu socialiștii. De pomină a fost momentul, marcat undeva prin vara anului 1969, când a uitat pe masă, la o petrecere socialistă, un plic mare pe care scria "Top Secret." Pentru a masca realitatea (în interior era discursul lui Nixon pentru a doua zi), a reușit să abată atenția comesenilor cu o glumă, recunoscând că plicul conținea ultima ediție a popularului "Playboy." Însuși, patronul publicației, Hugh Hefner, aflat în preajmă, i-a sărit în ajutor. A mărturisit că dl Kissinger a primit un abonament gratuit.

Era braț la braț cu Nixon. Marele gânditor liberal Isaiah Berlin a botezat cuplul: Nixonger. Amândoi au avut un dispreț față de elita liberală, a cărei moralitate epuizantă era obositoare și ruina America, credeau ei. Asta nu-l oprea pe Dandy-ul politic să se spargă-n figuri în balurile aurite ale protipendadei liberale, lăsându-se filmat și fotografiat alături de figuri celebre.

Ura mișcarea pacifistă, deși a fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Cât despre puțin comentatele lui vizite în România și rolul regimului Ceaușescu în stabilirea relațiilor sino-americane, ar mai fi de pus o tușă finală.

Deși în cartea "Despre China," scria în clar că România a pus bazele colaborării SUA-China, el nu și-a mărturisit jocul dublu. A fost prezent cu Nixon la București, în timpul celebrei vizite din august 1969. Apoi, cu Ford, în 1975. S-a folosit de dictatorul român pentru a-i facilita o vizită secretă în China. Neavând încredere în diplomația ceaușistă, a bătut și la uși pakistaneze și coreene.

În anul 1973, avea să fie primit la Casa de Oaspeți din Pekin (actualul Beijing) de premierul Chou En-lai și de Mao Tsedung, secretarul general al Partidului chinez. Pe Kissinger nu-l interesau prea mult relațiile economice sau schimburile comerciale, ci înzestrarea armatei chineze cu armament de ultimă generație. Pe căi oculte, i-a ajutat pe chinezi să obțină schițe, cu obligația să fie ținute top-secret, iar producția să fie locală. Era perioada când administrațiile americane succesive se temeau de extinderea imperiului comunist. China ar fi jucat rolul de pion în coasta URSS.

În plan declarativ, Kissinger s-a poziționat ca exponent al destinderii față de blocul sovietic. A fost de mai multe ori în România. Într-o întâlnire private din anul 2007, i-a profețit lui Sorin Ovidiu Vîntu, cum SUA vor aduce "justiția independentă, procurorii aserviți și reinventarea turnătorilor," conform dezvăluirilor făcute de Cozmin Gușă, pe site-ului SolidNews. Deși fotografiat cu blondele, Henry Kissinger a jucat mai mereu cu negrele pe tabla de șah a diplomației întunericului.

Marius Ghilezan