Poate România să evite planul Kalergi?

• Tweet

Anul care abia a început va fi unul extrem de agitat pentru România, dacă ţinem cont că vom avea alegeri locale şi parlamentare. Însă, marea provocare pentru ţara noastră rămâne imigraţia musulmană, mai ales că anul trecut aproape întreaga Europa a fost zguduită de aceste migraţii. Dar ceea ce se ştie mai puţin este faptul că acest fenomen al imigraţiei musulmane nu a apărut aşa din senin şi este rodul unor acţiuni concertate şi bine organizate denumite Planul Kalergi.

Puţină lume ştie că unul dintre principalii artizani ai procesului de intregrare europeană a fost şi cel care a pus bazele imigraţiei musulmane către Europa. Este vorba de contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi, un personaj obscur a cărui existenţa a fost ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. El este de origine austriacă, dar s-a născut la 16 noiembrie 1894, la Tokio-Japonia. Insă a decedat la 27 iulie 1972 la Schruns- Austria. De a lungul vieții s-a remarcat discret ca publicist, politician şi militant federalist european.

În cartea sa „Praktischer Idealismus", Kalergi menționa că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare, pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat, de către elita aflată la putere. „Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi."

Esenţa Planului Kalergi este descrisă cel mai bine de către Gerd Honsik: "Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei. Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor".

Însă Kalergi este necunoscut opiniei publice, dar în clasele istorice şi printre deputaţii europeni este considerat tatăl Maastrichtului şi multiculturalismului. Tot contele Coudenhove-Kalergi a fost cel care a lansat, în 1923, ideea unei uniuni economice franco-germane, bazată pe cărbune şi pe mineru de fier. Această idee a stat la baza înfiinţării CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului), un sfert de secol mai târziu, soluţie pentru a scapa Europa de un nou conflict franco-german, dar care a iniţiat procesul de integrare europeană.

Acelaşi Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus Oda Bucuriei, din Simfonia a IX-a a lui Beethoven, imn al Europei unite şi tot el a fost sursa de inspiraţie a lui Churchill în apelul său la unitate europeană, cuvântat la Zurich, în septembrie 1946. În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care, la fiecare doi ani, premiază europeiștii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului Kalergi. Printre laureați iî găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel sau al lui Herman Van Rompuy.

O dovadă că planul Kalergi este o problema extreme de bine pusă la punct o demostrează documentele oficiale emise de a lungul vremii. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, mai exact ianuarie 2000, pe nume „Population division" al Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi. Rămâne un mare semn de întrebare: Cum e posibilă o estimare atât de precisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei?! Practic, anul acesta, România trebuie să primească numărul de imigranţi musulmani impuşi de către Uniunea Europeană, dar nu se ştie dacă ţara noastră poate face faţă unui asemenea fenomen. Este oare, România pregătită să facă faţă planului Kalergi sau măcar să-l evite?

Ion Teleanu