Proxima criză ar putea fi una alimentară

Postat la: 28.03.2020 |

Proxima criză ar putea fi una alimentară

O asemenea criză ar lovi România și numai. România ar putea însă să o evite dacă o serie de măsuri, pe care, din fericire, virusul Corona nu le stânjenește, ar fi luate ACUM.

Ciclurile de producție industriale pot fi accelerate pentru a recupera întârzieri. Ciclurile biologice, nu. Motorul pe care îl opresc într-o secundă, poate fi repornit într-o secundă. Bobul de grâu pe care nu îl pun în brazdă azi mai poate fi pus la anul. Timp în care morile nu au ce măcina, brutarii nu au ce pune în cuptor iar mamele nu au pâine de pus pe masa copiilor. Și Doamne ferește de furia mamelor ai căror copii plâng de foame.

La fel stau lucrurile și cu animalele. Ele trebuie adăpate, furajate și curățate azi pentru a ne da lapte, carne, ouă și atâtea altele mâine. Iar fără acestea degeaba pornești motoarele industriei prelucrătoare, căci ele se mișcă în gol. Și dacă aceste industrii nu produc, oamenii mor de foame.

Toate aceste observații sunt niște platitudini. Pare-se, însă, că nici platitudinile nu pot fi procesate intelectual de cei cu un grad de responsabilitate, competență și inteligență sub limitele cele mai de jos ale normalului. Este și cazul Guvernului român, a cărui orbire și indolență merg dincolo de granița instinctului de conservare.

Este culmea! Pandemia Covid19 ne oferă șansa de a ne recupera suveranitatea alimentară. Tot ea ne oferă și instrumentul potrivit în acest scop prin repatrierea a sute de mii de români care lucrau pentru securitatea alimentară a altor țări. Ceea ce îi lipsește acestui concert simfonic nu este, deci, nici scena, nici partitura nici instrumentiștii, ci dirijorul. Ce lipsește agriculturii românești a momentului nu este nici softul nici hardul, ci operatorul. Iar Guvernul de criză și în criză al României îl ține pe dirijor sau pe operator, cum vreți să spuneți, în carantină.

De ce? Pentru că ar fi purtătorul „ciumei roșii"; o boală imaginată de mașina propagandistică a unor netrebnici pentru manipularea unei mase rătăcite. Și discursul mesianic al acestei mașini de zgomote i-a făcut, se pare, pe membrii Guvernului să se creadă Mesia și să își ia aere de Salvatori, când ei se arată a fi doar jalnici Terminatori. Nu trebuie să îi facem lui Petre Daea chip cioplit. Faptele sunt, însă, grăitoare. Daea este un Arafat al agriculturii.

A adus România pe primul loc în UE la producția de porumb și floarea soarelui, precum și la cea de miere de albine. Este un fapt! A făcut din România principal concurent în UE pentru exportul de oi. Este un fapt! A refăcut și repus în funcțiune sute de kilometri de canale de irigații. Este un fapt! A furnizat gratuit agricultorilor apa pentru irigații. Este un fapt! A absorbit fondurile europene aproape integral. Este un fapt! A asigurat fermierilor ajutoarele bănești la timp sau chiar în avans. Este un fapt! A inundat piața agricolă cu produse românești, restabilind respectul clientelei române pentru alimentele de origine română. Este un fapt! A prezidat cu succes sau, în orice caz, fără controverse Consiliul pentru agricultură al UE. Este un fapt!

Ce aduce în contrapartidă actualul ministru al agriculturii, Adrian Oros? Nimic! Sau nimic notabil! Sau nimic cunoscut! Poate că omul are potențial, dar a avut ghinion și nu a reușit să îl probeze. Poate că are talent, dar nu are energia necesară valorificării lui. România nu are, însă, timp ca să își permită luxul experimentelor. Și totuși, Guvernul Iohannis-Orban ține impotenții pe teren și campionii pe tușă.

Într-un context în care panica - spontană sau provocată - bântuie mai ceva decât virușii, nu este cazul să căutăm noi motive de spaimă. A lua măsuri pentru a preveni o posibilă și lesne previzibilă criză, dar și pentru a gestiona criza deja actuală a apariției unui surplus de sute de mii de oameni veniți din străinătate, pe piața națională a muncii, nu este, însă, semn de panică, ci semn de înțelepciune. Iar inacțiunea guvernanților nu este expresia calmului, ci a indolenței iresponsabile.

Guvernul nu a propus nimic pentru salvarea agriculturii de efectele indirecte ale pandemiei Covid 19. Petre Daea a propus un program în zece puncte, pe care l-a făcut public, după ce a încercat să ia legătura cu ministrul Oros, dar acesta nu i-a răspuns la telefon. Poate că programul lui Daea cuprinde măsuri care nu caracterizează economia de piață. În situații excepționale se iau, însă, măsuri excepționale. Și, dacă tot acceptăm limitarea libertății, mai bine limităm libertatea pieței decât libertatea omului; o libertate în care se include și dreptul la viață și la demnitate.

Să ne amintim de vorba lui Deng Xiaoping (alt chinez): „fie albă fie neagră, pisica trebuie să prindă șoareci." Parafrazând, fie roșu fie galben, ministrul agriculturii trebuie să ne dea de mâncare. Să ne asigurăm că așa va fi. Altminteri, dl Orban și miniștrii „febrei galbene" vor ajunge să afle ce înseamnă mânia poporului, așa cum avertiza Coșbuc: „Când nu vom mai putea răbda, / Când foamea ne va răscula, / Hristoși să fi fiți, nu veți scăpa / Nici în mormânt!" Or, o asemenea tulburare nu o dorește nimeni. Nici chiar oponenții PNL cei mai aprigi.

Adrian Severin

loading...
PUTETI CITI SI...

Proxima criză ar putea fi una alimentară

Postat la: 28.03.2020 |

0

O asemenea criză ar lovi România și numai. România ar putea însă să o evite dacă o serie de măsuri, pe care, din fericire, virusul Corona nu le stânjenește, ar fi luate ACUM.

Ciclurile de producție industriale pot fi accelerate pentru a recupera întârzieri. Ciclurile biologice, nu. Motorul pe care îl opresc într-o secundă, poate fi repornit într-o secundă. Bobul de grâu pe care nu îl pun în brazdă azi mai poate fi pus la anul. Timp în care morile nu au ce măcina, brutarii nu au ce pune în cuptor iar mamele nu au pâine de pus pe masa copiilor. Și Doamne ferește de furia mamelor ai căror copii plâng de foame.

La fel stau lucrurile și cu animalele. Ele trebuie adăpate, furajate și curățate azi pentru a ne da lapte, carne, ouă și atâtea altele mâine. Iar fără acestea degeaba pornești motoarele industriei prelucrătoare, căci ele se mișcă în gol. Și dacă aceste industrii nu produc, oamenii mor de foame.

Toate aceste observații sunt niște platitudini. Pare-se, însă, că nici platitudinile nu pot fi procesate intelectual de cei cu un grad de responsabilitate, competență și inteligență sub limitele cele mai de jos ale normalului. Este și cazul Guvernului român, a cărui orbire și indolență merg dincolo de granița instinctului de conservare.

Este culmea! Pandemia Covid19 ne oferă șansa de a ne recupera suveranitatea alimentară. Tot ea ne oferă și instrumentul potrivit în acest scop prin repatrierea a sute de mii de români care lucrau pentru securitatea alimentară a altor țări. Ceea ce îi lipsește acestui concert simfonic nu este, deci, nici scena, nici partitura nici instrumentiștii, ci dirijorul. Ce lipsește agriculturii românești a momentului nu este nici softul nici hardul, ci operatorul. Iar Guvernul de criză și în criză al României îl ține pe dirijor sau pe operator, cum vreți să spuneți, în carantină.

De ce? Pentru că ar fi purtătorul „ciumei roșii"; o boală imaginată de mașina propagandistică a unor netrebnici pentru manipularea unei mase rătăcite. Și discursul mesianic al acestei mașini de zgomote i-a făcut, se pare, pe membrii Guvernului să se creadă Mesia și să își ia aere de Salvatori, când ei se arată a fi doar jalnici Terminatori. Nu trebuie să îi facem lui Petre Daea chip cioplit. Faptele sunt, însă, grăitoare. Daea este un Arafat al agriculturii.

A adus România pe primul loc în UE la producția de porumb și floarea soarelui, precum și la cea de miere de albine. Este un fapt! A făcut din România principal concurent în UE pentru exportul de oi. Este un fapt! A refăcut și repus în funcțiune sute de kilometri de canale de irigații. Este un fapt! A furnizat gratuit agricultorilor apa pentru irigații. Este un fapt! A absorbit fondurile europene aproape integral. Este un fapt! A asigurat fermierilor ajutoarele bănești la timp sau chiar în avans. Este un fapt! A inundat piața agricolă cu produse românești, restabilind respectul clientelei române pentru alimentele de origine română. Este un fapt! A prezidat cu succes sau, în orice caz, fără controverse Consiliul pentru agricultură al UE. Este un fapt!

Ce aduce în contrapartidă actualul ministru al agriculturii, Adrian Oros? Nimic! Sau nimic notabil! Sau nimic cunoscut! Poate că omul are potențial, dar a avut ghinion și nu a reușit să îl probeze. Poate că are talent, dar nu are energia necesară valorificării lui. România nu are, însă, timp ca să își permită luxul experimentelor. Și totuși, Guvernul Iohannis-Orban ține impotenții pe teren și campionii pe tușă.

Într-un context în care panica - spontană sau provocată - bântuie mai ceva decât virușii, nu este cazul să căutăm noi motive de spaimă. A lua măsuri pentru a preveni o posibilă și lesne previzibilă criză, dar și pentru a gestiona criza deja actuală a apariției unui surplus de sute de mii de oameni veniți din străinătate, pe piața națională a muncii, nu este, însă, semn de panică, ci semn de înțelepciune. Iar inacțiunea guvernanților nu este expresia calmului, ci a indolenței iresponsabile.

Guvernul nu a propus nimic pentru salvarea agriculturii de efectele indirecte ale pandemiei Covid 19. Petre Daea a propus un program în zece puncte, pe care l-a făcut public, după ce a încercat să ia legătura cu ministrul Oros, dar acesta nu i-a răspuns la telefon. Poate că programul lui Daea cuprinde măsuri care nu caracterizează economia de piață. În situații excepționale se iau, însă, măsuri excepționale. Și, dacă tot acceptăm limitarea libertății, mai bine limităm libertatea pieței decât libertatea omului; o libertate în care se include și dreptul la viață și la demnitate.

Să ne amintim de vorba lui Deng Xiaoping (alt chinez): „fie albă fie neagră, pisica trebuie să prindă șoareci." Parafrazând, fie roșu fie galben, ministrul agriculturii trebuie să ne dea de mâncare. Să ne asigurăm că așa va fi. Altminteri, dl Orban și miniștrii „febrei galbene" vor ajunge să afle ce înseamnă mânia poporului, așa cum avertiza Coșbuc: „Când nu vom mai putea răbda, / Când foamea ne va răscula, / Hristoși să fi fiți, nu veți scăpa / Nici în mormânt!" Or, o asemenea tulburare nu o dorește nimeni. Nici chiar oponenții PNL cei mai aprigi.

Adrian Severin

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE