• Tweet

O vorbă din bătrîni spune că românii au memoria carasului auriu: cu cît mai mare e un scandal, cu atît mai repede sunt dispuși să-l dea uitării, lăsînd loc berechet istoriei să se repete. Nici anul 2023 nu a făcut excepție. Ar fi trebuit să aflăm răspunsuri nu doar la scandalurile produse pe parcursul său, ci și din 2022 ori 2021, nu mergem mai înapoi de atît. Nu au venit! Să ne amintim aleatoriu cîteva dintre marile întrebări rămase pînă azi fără răspuns.

- Cazul irlandezului beat care a intrat noaptea în Casa Poporului, "confundînd-o" cu micul hotel în care locuia și care a ajuns pînă la magazia de muniții a SPP. Ce s-a întîmplat cu respectivul infractor, a dat socoteală pentru faptele sale? Ce capete din SPP au căzut și dacă nu, de ce? Ce garanții de securitate mai pot fi oferite de un serviciu generos stipendiat de la buget, dar care s-a dovedit depășit complet în ce privește securitatea celui mai mare obiectiv din România? Am avut cumva de a face cu o amplă operațiune executată de un serviciu secret străin ori autohton? "Este un mister cum a reușit să intre acest individ" scria presa internațională la acea vreme. Și mister a rămas.

- Am avut în primăvară misterioasa serie de peste 500 de seisme produse în Gorj, care au ridicat posibilitatea unei legături cu exploatările petroliere din zonă. Au existat inclusiv interpelări parlamentare pe acest subiect, dar răspunsurile autorităților au fost ambigue, admițînd respectiva posibilitate din punct de vedere științific, dar fără a indica precis cauza, într-un final. Rămînem pe mai departe în ceață, în frunte cu locuitorii din regiune, care nu știu la ce s-ar mai putea aștepta în viitor.

- Care au fost cu adevărat faptele în cazul misterioasei demisii a lui Florin Cîțu din funcția de președinte al PNL, la doar 6 luni după ce fusese încoronat ca un împărat, în plină pandemie? Revenit din SUA, pe 2 aprilie anul trecut, Cîțu anunța clar că nu va demisiona la solicitarea cîtorva zeci de lideri ai PNL, întruniți peste noapte pentru a forța debarcarea și fără ca presa să fi prins cel mai mărunt fir. A doua zi, Cîțu era la fel de hotărît, convocînd statutar o ședință de Birou Executiv. Una la care au venit doar doi liberali și în urma căreia și-a anunțat demisia. Nici pînă azi nu știm oficial ce a fost în spatele mișcării de alungare a lui Cîțu din fruntea PNL.

- Anul trecut, după mai multe incidente cu MIG-uri prăbușite, s-a luat decizia, de către șeful Statului Major General, a retragerii complete a acestora din activitate. Bomba a venit curînd, cînd un fost cap al armatei, generalul Ștefan Dănilă, a dezvăluit că o asemenea decizie nu putea fi luată de șeful armatei, ci strict de către CSAT-ul prezidat de Klaus Iohannis. "Întrucât capabilitatea de Apărare aeriană a României este constituită pe baza avioanelor MiG 21 și F 16, decizia trebuia luată în CSAT, la propunerea MApN" a spus generalul în presă. Nici pînă azi Iohannis nu a explicat de ce s-a fofilat în scandalul MIG-urilor retrase.

- În noiembrie anul trecut, un eveniment extrem de ciudat, fără precedent chiar: Raed Arafat s-a lăudat pe Facebook că a fost decorat de președintele Iohannis cu "Steaua României". Doar că numele său nu apărea nici în decretele de pe siteul președinției, nici în cele publicate în Monitorul Oficial. După ce presa a cerut explicații, președinția a răspuns că decorarea a ținut de domeniul informațiilor clasificate, pentru că pe lista decoraților apăreau personaje cu identitate protejată, ca atare decretul nu a putut fi făcut public. Marea întrebare e ce căuta civilul Raed Arafat, cu o funcție la vedere în statul român, pe o listă cu "secretizați"? Nu se putea da un decret separat pentru decorarea lui la vedere, cum se întîmpă în cele mai multe cazuri? Și dacă operațiunea era așa de secretă, de ce a deconspirat-o chiar Arafat? Și, nu în ultimul rînd, oare decorarea lui Arafat și a celorlalți din decret are legătură cu gestionarea pandemiei? Nu avem un răspuns.

- Poate cel mai enigmatic aspect al războiului din Ucraina, cu impact direct asupra românilor, a fost chestiunea cerealelor. La scurtă vreme după invazie, aflam că guvernul de la Kiev a blocat exportul de cereale și alte produse alimentare din grijă pentru propria populație. Lumea nu terminase încă de căinat bieții oameni amenințați de foamete, că au venit adevăratele știri: exporturile alimentare ale Ucrainei explodaseră, pur și simplu, invadînd toată Europa cu mărfuri apărute parcă din neant. Azi, aflăm oficial că recolta pe anul 2023 e mai mare decît cea pe 2021, de parcă războiul ar funcționa ca un îngrășămînt perfect pentru grînele ucrainene. Cum este posibil asemenea paradox? Și cum s-a trecut în cîteva luni de la interzicerea exporturilor pentru ca poporul lui Zelenski să nu facă foamea, la sufocarea agriculturilor europene cu exact acele exporturi?

- Care e adevăratul motiv al demisiei lui Eduard Hellvig de la șefia SRI cu doar cîteva zile înaintea summitului istoric al NATO de la Vilnius, cu o precipitare aproape suspectă, am spune? De parcă cineva s-ar fi temut că eventuale dezvăluiri incomode despre Hellvig - care ar fi trebuit să participe la summit - ar fi putut apărea în presă în ajunul summitului, astfel că demisia/demiterea a fost singura salvare a imaginii serviciului. Ne amintim cum, iarăși fără precedent, parlamentul a fost convocat urgent din vacanță pentru a lua act de demisia directorului, deși asta se putea face lejer și în sesiunea ordinară de toamnă. Și mai ciudat e că România stă de luni de zile fără director la SRI, în timp ce au loc două războaie fierbinți.

- Ce s-a ales de marele scandal finalizat cu plîngere penală dintre senatoarea Diana Șoșoacă și ziarista italiană Lucia Goracci, care a acuzat-o de agresiune fizică și sechestrare? La cum se inflamase presa europeană, ar fi fost de așteptat o soluție rapidă în instanță. Cînd colo, s-a pus praful complet pe dosar. Să fie adevărat că la mijloc fusese vorba, de fapt, de o operațiune orchestrată și nu de un incident natural?

- Cum se explică faptul că Ionuț Costea, cel mai celebru fugar al României, cumnatul numărului doi în NATO, Mircea Geoană, nu a fost dat pînă în ziua de azi în căutare internațională prin Interpol de către autoritățile române, la opt luni de la condamnarea sa? Există doi ipoteze: fie Ionuț Costea e protejat grație înrudirii cu Geoană, fie cineva l-a "programat" pentru aducerea în țară într-un moment în care candidatura fostului lider pesedist ar putea fi pulverizară de eveniment, adică un calcul politic cinic.

- Cînd vom afla adevărul despre pilotul misterios care a traversat anul trecut cu un avion spaţiul aerian al câtorva ţări est-europene, printre care și România, punând în alertă forţele aeriene, înainte de a abandona aparatul şi a dispărea fără urmă? Avionul plecase din Lituania, după care a survolat Polonia şi Slovacia, a aterizat în Ungaria, după care a traversat pentru scurt timp Serbia şi România şi a intrat în Bulgaria, unde a aterizat, iar cei de la bord au dispărut fără urmă. O vulnerabilitate pentru spațiul NATO peste care s-a pus nepermis praful.

- Care e adevărul în scandalul foarte bizar al dronelor căzute în septembrie în zona Deltei, lucru dezmințit categoric, în prezența unor înalți oficiali străini, de către președinte, premier și doi miniștri, pentru ca în doar o zi declarațiile oficiale să se schimbe la 180 de grade? Să fie adevăr în spusele fostului ministru al Apărării, Vasile Dîncu, potrivit căruia MApN a fost forțat de la nivel înalt să nege inițial căderea dronelor? Ori acuzațiile USR că Iohannis a mințit deliberat atunci cînd a dezmințit căderea acestora?

- Ce s-a urmărit prin amorsarea, anul trecut, a mega-scandalului pachetului de legi ale siguranței naționale, scurs pe surse în presă și care, după ce a inflamat la cote amețitoare clasa politică, presa societatea în ansamblu, s-a stins ca și cum nici nu ar fi existat?

- Cine și de ce a închis peste noapte contul de Youtube al ziaristului Ion Cristoiu, sub pretextul unui conținut deranjant pentru normele comunității virtuale, pentru ca ulterior totul să revină la normal? Un avertisment indirect în perspectiva anului electoral 2024?

- Ce s-a urmărit cu adevărat prin spectaculoasa ieșire la rampă a generalului SRI Anton Rog, care, într-un interviu, a vorbit despre capacitatea serviciului de manipula psihologic masele, ca și despre intenția implicării serviciului în viitoarele alegeri, pentru a cenzura anumite campanii electorale? În pofida reacțiilor foarte tăioase, nimeni nu a tras pînă azi, la nivel oficial, la răspundere conducerea SRI și pe general însuși.

Sunt toate acestea, cum spuneam, doar cîteva mari scandaluri din ultimii doi ani, alese fără un criteriu anume din mulțimea mult prea mare a scandalurilor care zguduie permanent societatea românească, produc pagube imense, dar care rămîn, în majoritatea cazurilor, fără nici cea mai măruntă explicație. Și fără vinovați, desigur.

Bogdan Tiberiu Iacob