Au incendiat celula că n-au fost lăsați să întreţină relaţii intime in spatele gratiilor. Detinutii au provocat moartea a 3 persoane

Postat la: 04.06.2021 |

Trei bihoreni închişi în Penitenciarul din Satu Mare care şi-au incendiat celula, primăvara trecută, provocând moartea altor trei persoane, au fost condamnaţi la ani grei de detenţie, sentinţa dezvăluind că puşcăriaşii s-au revoltat pentru că li s-au oprit întâlnirile intime.

Lakatos Peter, un proxenet multirecidivist din Oradea, a fost condamnat la 15 ani de detenţie iar doi tâlhari din Bihor, Octavian Mermeje şi Flavius Hendre, au căpătat câte 14 ani de închisoare în cazul incendiului produs primăvara trecută, pe 19 martie, într-o celulă cu 10 deţinuţi orădeni închişi la Penitenciarul din Satu Mare.

Deţinuţii au blocat, atunci, cu paturile uşa celulei, au adunat saltelele şi le-au dat foc, înghesuindu-se apoi cu toţii în baie, într-o încăpere mică, unde aveau şi un mic geam, pentru aerisire. Trei dintre ei, nu au supravieţuit, murind din pricina fumului gros care a invadat spaţiul, iar alţi doi au fost găsiţi inconştienţi de pompierii care au spart uşa celulei ca să stingă focul şi să-i evacueze.

Consideraţi vinovaţi pentru rebeliune, Lakatos, Mermeje şi Hendre au fost trimişi în judecată pe 20 mai, anul trecut, în rechizitoriul întocmit procurorii dezvăluind şi motivul stupid pentru care aceştia s-au revoltat: din pricina pandemiei, deţinuţilor li s-au oprit activităţile din exterior, pachetele, dar şi vizitele intime, ceea ce i-a înfuriat.

Procesul se află acum pe rolul Curţii de Apel Oradea după ce, pe 26 martie a.c., Tribunalul Satu Mare l-a condamnat pe Lakatos la 15 ani de detenţie, iar pe Hendre şi Mermeje la câte 14 ani de detenţie. Sentinţa scoate la iveală şi alte informaţii, puţin ştiute: şi anume că într-o cameră de detenţie există o ierarhie între puşcăriaşi care au reguli clare, evident nescrise, după care se ghidează.

Lakatos, multirecidivist, era şeful camerei şi se impunea cu ajutorul lui Mermeje, un fost bodyguard la o firmă de pază cu fizic impunător dar „cu nivel scăzut al instrucţiei şcolare" şi Hendre, care era un soi de executant, scriind scrisorile celor lipsiţi de carte şi pregătind mâncarea în celulă tuturor deţinuţilor mai înstăriţi, care aveau bani să-şi ia şi alte produse decât cele primite la mesele comune, primind în schimb câte o cafea sau o parte din hrana gătită.

Cei trei mai aveau doar câteva luni până să fie eliberaţi şi stabileau regulile şi, deci, când Lakatos a decis că vor face protest, toţi s-au executat, după cum se arată în hotărârea judecătorească. Lakatos a dat ordinul, Mermeje şi Hendre a mutat saltele şi hainele de pat, iar apoi Lakatos le-a dat foc cu o brichetă. Tot în document se dezvăluie şi faptul că, în timpul procesului, cei trei au ajuns la un acord, pentru ca întreaga vină să fie asumată de Flavius Hendre, semnalul fiind dat instanţei chiar de Lakatos, care a solicitat reaudierea fiecăruia dintre inculpaţi, „pentru ca fiecare să-şi asume ce a făcut".

De ce a fost ales Hendre? În vârstă de 22 ani, aflat la prima încarcerare, Hendre provine dintr-o colonie de romi liniştită, de la ţară, şi era dominat de ceilalţi doi tovarăşi ai săi, „băieţi de oraş", care i-au cerut să fie „ţap ispăşitor". Şi a acceptat, recunoscând aprinderea focului („în credinţa sa greşită, ia întreaga faptă asupra sa"), astfel că „şeful" Lakatos urma să scape, negând că ar fi fost implicat în rebeliune, iar Mermeje, care iniţial a recunoscut mutarea saltelelor, a pus-o „pe seama şocului pe care l-ar fi suferit cu ocazia incendiului".

Degeaba, însă, căci noile depoziţii erau contrazise de toate dovezile din dosar. „Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, instanţa califică nesinceră ultima declaraţie a inculpatului", a concluzionat magistratul, care i-a condamnat pe cei trei incendiatori, aproape tovărăşeşte. Verdictul final va fi pronunţat, însă, la Curtea de Apel Oradea.