"Balaurul bondoc" din Transilvania e cel mai complet schelet de dinozaur carnivor descoperit în Europa

Postat la: 23.08.2021 |

O zonă din Transilvania a devenit celebră în lumea științifică pentru descoperirea unor fosile de dinozaur foarte rare. Oase separate sau schelete parţiale au fost găsite în ultimii 20 ani în zona din apropierea rezervației Râpa Roșie, iar cercetările continuă existând mari şanse ca noi descoperiri să apară aici. Unele dintre fosile au fost găsite absolut întâmplător.

Râpa Roşie este o rezervaţie geologică cu o suprafaţă de 10 hectare situată la aproximativ trei kilometri de Sebeş. Pereţii săi de culoare roşie au înălţimi cuprinse între 80 si 100 metri şi s-au format ca urmare a eroziunii apei timp de mii de ani. Zona era în urmă cu 70 de milioane de ani traversată de râuri şi mlaştini, în care au trăit multe animale. Mlaștinile întinse le-au conservat cadavrele acestora.

S-au descoperit aici oase de dinozauri pitici erbivori (Magyarosaurus dacus, Zalmoxes sp.), bucăţi din ţestoasa denumită Kallokibotion bajazidi şi oasele celei mai mari fiinţe care zburat vreodată pe Pământ, pterosaurul denumit de cercetători Hatzegopteryx sp. Au fost găsite şi bucăţi dintr-un conifier pietrificat Telephragmoxylon transsylvanicum. Unul dintre cei mai celebri dinozauri ale cărui fosile au fost găsite lângă Râpa Roşie este "balaurul bondoc".

Evenimentul a avut loc în 2010 şi a fost posibil graţie geologului Mátyás Vremir (decedat în 2020), de la Societatea Muzeului Ardelean. Cercetările au fost efectuate, ulterior, de o echipă formată din paleontologi de la Universitatea Bucureşti şi cercetători americani de la Universitatea Columbia din New York. Potrivit acestora, balaurul pitic reprezintă o specie înrudită cu velociraptorul şi a trăit în urmă cu aproximativ 80 de milioane de ani.

Scheletul păstrat în proporţie de 75% are caractere anatomice particulare. Specimenul este o rudă apropiată a bine-cunoscutului Velociraptor descoperit în Cretacicul Mongoliei. Pare un amestec hibrid dintre o puică uriașă și un pitbull, cu corp bondoc. Se caracterizează printr-un bust robust, membre posterioare foarte puternice si musculoase, membre anterioare gracile şi mult alungite, acoperite cu pene. Printre caracteristici s-ar enumera bazinul foarte larg, orientat posterior, membrele anterioare bidigitate și membrele posterioare terminate cu câte patru degete funcţionale, dintre care o pereche cu gheare mari, asemănătoare unui pumnal. Caracteristicile anatomice şi morfofuncţionale sugerează o tactică de atac bazată probabil pe ambuscade.

Specia avea o pereche de gheare pe fiecare dintre membrele sale inferioare, cu ajutorul cărora îşi imobiliza prada, fiind unul dintre cei mai mari prădători ai vremurilor în care a trăit. Animalul avea o lungime totală cuprinsă între 180 şi 210 centimetri, de la cap la coadă. În opinia oamenilor de ştiinţă, caracteristicile sale morfologice "reflectă fauna specială a Europei, în ultimii ani din era dinozaurilor", o perioadă în care continentul european se afla în mare parte sub nivelul mării, fiind alcătuit din doar câteva insule, din cauza creşterii nivelului oceanului planetar.

Lungimea medie a corpului (de la cap la coadă) era de 1,8-2,0 m. Prada balaurului era formată probabil din dinozauri ierbivori pitici (Zalmoxes, Telmatosaurus, Struthiosaurus), care puteau atinge lungimi de 3-4 m, adică dublul raptorului de la Sebeş. Această proporţie era mult mai dezavantajoasă în cazuI raptoriIor asiatici (Velociraptor) sau americani (Deinonychus), care reprezentau doar maximum o cincime din dimensiunea speciilor pe care le vânau. Balaurul bondoc de la Sebeş a murit probabil înecat cu ocazia unei viituri musonice, la o vârstă încă tânără, cadavrul lui fiind transportat şi îngropat în mâl, pe câmpia aluvială a râului.

O altă descoperire importantă a fost cea a unor fragmente din scheletul unui pterozaur de talie medie, realizată în situl Sebeş - Glod, nu departe de Râpa Roşie. Fragmentele reprezentau o vertebră cervicală ce a aparţinut celei mai mari reptile zburătoare găsită vreodată şi care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani. Dimensiunea vertebrei este de două ori cât cel mai mare Pterozaur găsit până acum în America de Nord. Vertebra respectivă a fost descoperită în în anul 2008, dar din motive obiective nu s-a ajuns la publicarea ei abia în 2013.

Dimensiunea aripilor a pus problema eventualei existenţe a unei specii gigantice care îşi pierduse capacitatea de zbor şi care trăia în izolare. Printre descoperirile cercetătorilor se numără o specie nouă de dinozaur erbivor şi, mai important, ouăle şi cuibul unor păsări preistorice care au trăit în urmă cu 68 de milioane de ani. A fost prima dovadă că acest grup de păsări primitive cuibăreau în masă pe malul cursurilor de apă, asemănător unor specii actuale.

A mai fost descoperit un mic schelet de mamifer care s-a păstrat parţial în umplutura unei vizuini. Potrivit paleontologilor, în zona Sebeşului trăiau o serie de specii comune cu cele din Bazinul Haţeg, dar şi forme care încă nu s-au descoperit acolo, şi asta nu atât datorită izolării geografice, cât mai ales condiţiilor de fosilizare diferite şi a diferenţelor temporale dintre diferite situri şi straturi geologice. În siturile de la Bărăbanţ şi Ciugud, ceva mai departe de Sebeş, au fost găsite două oase de dinozaur care în prezent se află în custodia Muzeului de Ştiinţe Naturale din Aiud.