• Tweet

Mai mulţi oameni din judeţul Neamţ au dispărut în ultimele decenii în Italia, dar cererile pentru căutarea lor au fost depuse cu mare întârziere de familii sau rude, din motive inexplicabile, dar în acelaşi timp şi foarte ciudate. De multe ori, cazurile de dispariţie ascund în spatele lor crime.

Pentru a-şi găsi un rost mai bun în viaţă, deoarece perspectiva de a rămâne în ţară nu era tocmai strălucită, câteva milioane de români au luat calea străinătăţii după evenimentele de la sfârşit de 1989, unii reuşind să se împlinească, alţii nu. Din judeţul Neamţ, unul sărac, se estimează că au plecat între 80.000 şi 100.000 de persoane, Italia fiind ţara preferată de destinaţie.

Dar, despre unii dintre ei, de ani de zile nu se mai ştie nimic, nu au mai dat de veste familiilor sau rudelor rămase în România, astfel că au ajuns în scriptele Poliţiei pe lista persoanelor căutate, efectuându-se cercetări pentru identificarea lor. Numai că, în unele cazuri intrigă lunga perioadă după care cunoscuţii au decis să sesizeze organele abilitate, reclamând astfel de dispariţii.

O astfel de situaţie este în ceea ce-l priveşte pe Aurel Dandu, în vârstă de 61 de ani, din comuna Bicaz Chei, despre care nu se mai ştie nimic de aproape 17 ani. Astfel, pe data de 3 noiembrie 2020, o femeie de 34 de ani, a sesizat Poliţia Neamţ, solicitând să se facă cercetări pentru a da de urma tatălui plecat în Italia din 2004, în perioada scursă de atunci nemaivenind vreo veste de la el.

„La data de 3 noiembrie, cadrele Postului de Poliţie Bicaz Chei au fost sesizate de către o femeie de 34 de ani, din Girov, cu privire la faptul că, tatăl său Dandu Aurel, în vârstă de 61 de ani, din Bicaz Chei, a plecat în mod voluntar la muncă în Italia, la data de 13 februarie 2004 şi din acel moment nu a mai putut fi contactat", anunţa, în noiembrie anul trecut Poliţia Neamţ.

În comunicat erau date şi câteva date despre persoana căutată - înălţime de 1,80 metri, ochi căprui, păr cărunt, constituţie altetică, nu se cunosc obiectele de îmbrăcăminte pe care aceasta le purta la momentul dispariţiei, dar cu siguranţă că fizionomia bărbatului nu mai corespunde cu cea dată de fiică, dat fiind anii trecuţi de la dispariţie.

În luna iunie a anului trecut, pe reţelele de socializare şi în media din ţară şi din Italia era prezentat cazul unei pensionare din judeţul Neamţ, care a plecat în Peninsulă, pentru a-şi căuta fiul, Ion Apostol, în etate de 49 de ani, dispărut de câţiva ani. Nemţeanca, de loc din comuna Săvineşti, îşi găsise şi un loc de muncă în Italia.

Pentru că nu avea cunoştinţele necesare, a cerut ajutorul unor tineri, pentru a lansa un apel pe Facebook: „Femeia a venit special aici să lucreze şi să-l caute, însă nu le are cu tehnologia şi ne-a rugat din tot sufletul să o ajutam cu un anunţ, poate cineva îl recunoaşte, ori vede chiar el anunţul şi o sună. Vă rugam, dacă cineva ştie ceva ori îl recunoaşte, să sune la numărul de mai jos al mamei".

În apel se mai preciza numele celui căutat, Ion Apostol, care este brunet, înalt, cu părul creţ, apeluri telefonice putând fi date la 3669748083: „Dacă cineva l-a cunoscut şi el chiar dacă nu vrea să intre în contact cu familia, ea ar fi mulţumită să ştie măcar că este în viaţă! Vă mulţumim din suflet! Doamne ajuta!", se mai arata în postare.

Alt caz sesizat cu mare întârziere este cel al unei femei din Piatra Neamţ, despre care nu se mai ştia nimic de 13 ani. Rodica Mihalache este născută la data de 20 februarie 1971, în comuna Săvineşti, domiciliată în Piatra Neamţ, iar ca loc al dispariţiei este precizat oraşul Roma.

„Pe 21 ianuarie, la ora 11:50, ofiţerul de serviciu de la Poliţia municipiului Piatra-Neamţ a fost sesizat direct de către numita Benke Maria, despre faptul că nu mai ştie nimic din anul 2008 despre fiica ei, Manolache Rodica, cu care fusese plecată la muncă în Italia în perioada 1999/2008. Aceasta ar avea 1,60 metri, 63 de kilograme, părul blond, până peste umăr, având câte două degete îngemănate la fiecare picior.

În toate aceste situaţii, orice persoană care poate oferi informaţii ce pot conduce la depistarea celor căutaţi, este rugată să apeleze numărul unic de urgenţă 112 sau să anunţe cea mai apropiată unitate de poliţie.

În 2016, Italia era îngrozită de concluziile unei anchete care avea să stabilească faptul că dispariţia Mirelei Bălan, de 41 de ani, şi a fiicei, Larisa, de 12 ani, din Ghindăoani, Neamţ, ascundeau două crime oribile. Autor era Andrei Filip, de 22 de ani la acea vreme, fiul, respectiv fratele vitreg al victimelor. Pe 13 februarie 2016, acesta şi-a ucis şi apoi tranşat mama şi sora în urma unui acces de furie, cauzat de faptul că nu era lăsat să locuiască împreună cu prietena.

După omoruri, victimele au fost date dispărute de rude, stabilindu-se apoi că omuciderile s-a petrecut în localitatea Albaredo d'Adige, din apropiere de Verona, părţi din cadavre fiind împachetate în genţi şi aruncate în râul Adige. Investigatorii au subliniat că Filip a încercat să inducă în eroare ancheta şi să facă să se creadă că mama şi-a luat viaţa.

I-a luat poşeta şi a lăsat-o într-un tot lângă râu, dar altul decât cel unde a aruncat genţile cu resturile umane. Făptaşul a fugit apoi în România, dar a fost depistat, iar după ce a fost reţinut a recunoscut acuzaţiile după circa patru ore de audieri, declarând: „Am tăiat capul mamei mele şi mi-am ştrangulat sora. Apoi am retras 200 de euro cu cardul mamei".

Pe autor, colonelul Pietro Oresta, cel care a condus ancheta, îl descria astfel: „Nu a arătat nici cel mai minim semn de regret, demonstrînd un sânge rece care ne cutremură cu adevărat. În timpul interogatoriului a cerut o ţigară şi să meargă la toaletă. Lucid, rece şi în special fără remuşcări pentru faptele sale, aproape părea că povestea un fapt comis de altcineva, ca şi când ar fi văzut un film".

Pentru cele două crime, Andrei Filip a fost condamnat la detenţie pe viaţă de Curtea cu Juri Verona, în luna martie a anului 2017, dar a beneficiat de clemenţă anul următor, Curtea de Apel Venezia hotărând o sentinţă definitivă de 30 de ani.