Dostoievski a fost și profet: "Lumea întreagă lovită de o molimă îngrozitoare cum nu s-a mai văzut venită în Europa din străfundurile Asiei"

Postat la: 01.02.2021 | Scris de: ZIUA NEWS

Romanul "Crimă și Pedeapsă" a fost citit de mulți dar putini l-au înțeles. In al 5-lea vis, Rodion Romanovici Raskolnikov extrage din spațiul oniric o viziune a realității noastre cotidiene. Totul e ciclic, totul e bazat pe tipare și deci poate fi prevăzut, prognozat in algoritmi și statistici.

"Pentru cine are ochi de văzut" să vadă că religia este de fapt o știință avansată și accesibilă doar pentru cei capabili să o înțeleagă, exact ceea ce și Hristos ne-a transmis de fapt. Însă viziunea acelor paraziti "inteligenți și cu voință" care intra în oameni și le modifica comportamentul declanșând o pandemie e straniu de reală și ne duce cu gândul la "black goo", materia programabilă și morgellons care sunt generate de chemtrails. Cu alte cuvinte Dostoievski a anticipat geoingineria climatică și bioingineria genetică implicate în formarea "Omului nou" și a "noii normalități"!, scrie Adrian Singurov pe pagina sa de Facebook, avand in vedere fragmentul de mai jos din romanul lui Dostoievski - "Crimă și pedeapsă":

"Aproape înzdrăvenit, îşi aminti visele avute cât zăcuse cu febră şi în delir. I se năzărise că lumea întreagă era condamnată să fie lovită de o molimă îngrozitoare, cum nu se mai văzuse şi nu se mai auzise, venită în Europa din străfundurile Asiei. Trebuiau să piară cu toţii, cu excepţia câtorva aleşi, foarte puţini. Apăruseră nişte trichine noi, nişte fiinţe microscopice care pătrundeau în corpurile oamenilor. Dar fiinţele acestea erau nişte spirite înzestrate cu inteligenţă şi voinţă. Oamenii în al căror corp intrau deveneau pe loc posedaţi şi nebuni. Dar niciodată, niciodată nu s-au considerat oamenii atât de inteligenţi şi de siguri că stăpânesc adevărul, cum se considerau cei atinşi de boală. Niciodată nu s-au considerat mai siguri de sentinţele lor, de concluziile lor ştiinţifice, de convingerile lor morale şi de credinţele lor. Aşezări întregi, oraşe întregi şi popoare întregi se molipseau şi înnebuneau. Erau cu toţii agitaţi şi nu se mai înţelegea nimeni cu nimeni, fiecare se credea singurul deţinător al adevărului, nu suporta să-i vadă pe alţii, se bătea cu pumnul în piept, plângea şi îşi frângea mâinile. Nu ştiau pe cine şi cum să pedepsească, nu puteau să aprecieze ce e bine şi ce e rău. Nu ştiau pe cine să învinuiască şi cui să îi dea dreptate. Oamenii se omorau unii pe alţii, cuprinşi de o furie fără noimă. Se strângeau laolaltă în armate, dar de cum porneau în campanie, armatele începeau deodată să se destrame, rândurile se rupeau, oştenii se aruncau unii asupra altora, se împungeau şi se tăiau, se sfârtecau şi se mâncau unii pe alţii. În oraşe răsuna tot timpul alarma: erau chemaţi toţi, dar cine şi pentru ce cheamă nu ştia nimeni şi erau cu toţii alarmaţi. Lăsau baltă meşteşugurile cele mai obişnuite, fiindcă fiecare avea de propus, de îndreptat, şi nu puteau ajunge la o părere comună; nu se mai lucra pământul. Pe ici-colo oamenii se strângeau în cete, se înţelegeau într-o privinţă sau alta, se jurau să nu se despartă, dar în aceeaşi clipă începeau să facă cu totul altceva decât propuseseră chiar ei, să se învinuiască unul pe altul, să se încaiere şi să se omoare. Izbucniră incendii, începu foametea. Pierea totul, oameni şi lucruri. Molima creştea şi se întindea tot mai mult. Din întreaga lume nu s-au putut salva decât câţiva oameni, aceştia erau aleşii, oameni curaţi, meniţi să fie începutul unei noi omeniri şi al unei noi vieţi, să înnoiască şi să cureţe pământul, dar nimeni nu i-a văzut pe aceşti oameni, nicăieri, nimeni nu le-a auzit glasul şi cuvântul."