E-vrajitoarele din România și puterea ocultă: Au cucerit internetul și au clienți în întreaga lume într-un imperiu al magiei

Postat la: 08.12.2025 |

E-vrajitoarele din România și puterea ocultă: Au cucerit internetul și au clienți în întreaga lume înt-un imperiu al magiei

Un reportaj amplu publicat de revista Geo pe 7 decembrie a readus România în centrul atenției europene, dar nu pentru motive politice sau economice. De această dată, interesul Occidentului se îndreaptă spre o lume fascinantă, greu de cuprins în clișee: universul vrăjitoarelor rome, femei care transformă tradiția magică într-un instrument de emancipare, putere economică și, surprinzător pentru mulți cititori francezi, într-un element vizibil al vieții publice românești.

Articolul, semnat de jurnalista Maud Calvès, explorează atât dimensiunea tradițională și rurală a magiei, cât și fenomenul contemporan al „e-vrăjitoarelor", prezente agresiv pe rețelele sociale, cu o clientelă globală și cu ambiții care depășesc cu mult granițele comunităților rome.

Punctul de pornire al reportajului este o vilă din apropierea Bucureștiului, în care tronează o placă de marmură neagră inscripționată cu litere aurii: „Casa vrăjitoarei Mihaela Mincă". Pentru cititorii occidentali, Mincă este prezentată drept „cea mai puternică vrăjitoare din Europa", o titulatură care a stârnit deopotrivă fascinație și neîncredere. Povestea ei începe însă cu o realitate crudă: căsătorită la 13 ani într-o comunitate tradițională romă, supusă regulilor patriarhale, obligată să respecte familia soțului, să gătească, să spele, să se comporte ca o femeie matură încă din copilărie. Decizia de a le permite propriilor fiice să-și continue studiile este, notează revista Geo primul act de ruptura față de tradiție și începutul unei ascensiuni spectaculoase.

Astăzi, familia Mincă se pregătește să inaugureze o „academie de magie", un spațiu cu sală de curs, muzeu și dormitoare, destinat femeilor care vor să învețe, gratuit, ritualuri, descântece, fitoterapie și tehnici de divinație. Pentru jurnaliștii francezi, acest proiect este descris drept un adevărat gest de emancipare într-o comunitate în care femeile sunt adesea obligate să rămână acasă, să se căsătorească devreme și să trăiască în umbra bărbaților.

Reportajul subliniază constant contrastul dintre două tipuri de magie. Pe de o parte, magia tainică, necomercială, transmisă în sat, unde „descântătoarele" folosesc plante, ritualuri, lut, cântări și credințe arhaice pentru a vindeca boli, pentru a dezlega frici sau pentru a proteja familiile.

Pe de altă parte, vrăjitoarele moderne, extrem de vizibile, intens digitalizate, active pe TikTok, Instagram și Facebook, unde au zeci de mii de urmăritori și unde transformă tradiția într-o afacere profitabilă. Antropologul Camelia Burghele remarcă ironic faptul că „e-sorcieres sunt adesea mai digitalizate decât sistemul educațional românesc". Publicul lor este global, iar succesul lor este, pentru jurnaliștii francezi, dovada unei autonomii economice surprinzătoare într-o țară aflată ultimul loc în UE în ceea ce privește egalitatea de gen.

Publicația franceză amintește și latura discretă a fenomenului, citând mărturii din Maramureș și Delta Dunării, unde vrăjitoarele rămân respectate ca figuri indispensabile comunității. În lipsa unui sistem medical funcțional, ele sunt adesea singurele care oferă alinare. Ele știu plantele, știu ritualurile, știu poveștile. Ele sunt chemate să repare, să protejeze, să intervină când o familie se teme. În aceste sate, numele vrăjitoarei este rostit cu grijă și cu respect.

Dar poate cea mai surprinzătoare secțiune a articolului este cea dedicată legăturii dintre vrăjitoare și politică. Revista Geo reamintește că, în anii ‘90, Ion Iliescu le-a mulțumit public vrăjitoarelor pentru „ajutorul" oferit în campania sa electorală. Mai recent, au existat ritualuri „pentru accelerarea aderării României la Schengen", precum și un episod celebru din 2011, când statul român a decis să introducă taxarea oficială a vrăjitoriei ca profesie. Răspunsul a fost prompt: amenințări cu blesteme colective și ritualuri asupra parlamentarilor. Rezultatul, subliniază autorul cu umor, a fost că mai mulți deputați au început brusc să poarte haine violet - culoare considerată protectoare - iar legea a fost retrasă.

În ochii presei franceze, magia românească este un spațiu feminin de putere, influență și supraviețuire într-o societate marcată de violență domestică, stereotipuri și inegalități. România, scriu francezii, este „o țară unde imaginarul devine uneori mai puternic decât instituțiile", unde vrăjitoarele pot sfida miniștri și pot mobiliza comunități, unde tradiția și modernitatea se ciocnesc și se contopesc într-o formă unică de cultură.

Cu un final care îmbină fascinația și scepticismul, revista Geo notează că, deși societatea românească se împarte între cei care le consideră femei puternice și cei care le acuză de înșelătorie, influența lor publică nu poate fi negată. Mai ales într-o țară unde 40% dintre locuitorii Capitalei recunosc că au consultat cel puțin o dată în viață o vrăjitoare.