Epidemia de dans din Franța: Săptămâni întregi oamenii nu s-au putut opri până la epuizare generală

Postat la: 03.08.2026 |

În vara anului 1518, sute de oameni din Strasbourg au început să danseze fără oprire, timp de zile și chiar săptămâni, într-un fenomen care i-a uimit pe medici și istorici. Cunoscută drept „epidemia de dans", întâmplarea rămâne unul dintre cele mai misterioase episoade din istoria Europei.

În iulie 1518, în orașul Strasbourg, aflat atunci în Sfântul Imperiu Roman, astăzi parte a Franței, o femeie cunoscută în documentele vremii drept Frau Troffea a ieșit în stradă și a început să danseze fără oprire. Potrivit cronicilor istorice, aceasta a continuat să danseze zile la rând, oprindu-se doar pentru a dormi.

În scurt timp, comportamentul ei a fost imitat de alte persoane. În doar câteva săptămâni, între 50 și 400 de oameni dansau necontrolat pe străzile orașului, fără să poată explica de ce, potrivit Wikipedia.

Martorii au descris scene șocante. Oamenii se mișcau spasmodic, transpirau abundent, aveau convulsii și continuau să danseze chiar și atunci când erau complet epuizați. Unii cădeau la pământ din cauza oboselii, deshidratării sau foamei.

Autoritățile au angajat muzicanți, crezând că dansul este leacul

Cum nimeni nu înțelegea cauza fenomenului, medicii vremii au ajuns la concluzia că singura soluție era ca bolnavii să „danseze până se vindecă".

Autoritățile din Strasbourg au amenajat chiar spații speciale pentru dans și au angajat muzicanți și persoane care să îi sprijine fizic pe cei afectați, pentru ca aceștia să poată continua să danseze.

Măsura a avut însă efectul opus. Numărul participanților a crescut, iar autoritățile au interzis ulterior muzica și dansul în spațiile publice.

În cele din urmă, cei afectați au fost trimiși într-un sanctuar dedicat Sfântului Vitus, despre care se credea că îi poate elibera de presupusul blestem. Potrivit relatărilor istorice, după aceste ritualuri fenomenul a început treptat să dispară, iar până în luna septembrie epidemia s-a stins.

Istoricii nu au ajuns nici astăzi la un consens privind numărul victimelor.

Unele relatări apărute la zeci de ani după eveniment susțin că, în perioada de vârf a epidemiei, mureau chiar și 15 persoane pe zi, din cauza infarctului, epuizării sau deshidratării. Totuși, documentele oficiale din Strasbourg nu menționează un număr clar de decese, iar unii cercetători cred că este posibil ca aceste informații să fi fost exagerate.

Ce cred cercetătorii că s-a întâmplat, de fapt

La peste 500 de ani de la eveniment, explicația exactă rămâne necunoscută.

Una dintre teoriile populare susține că oamenii s-ar fi intoxicat cu ergot, o ciupercă ce crește pe secara folosită la prepararea pâinii și care produce substanțe cu efecte halucinogene. Totuși, numeroși specialiști resping această ipoteză, argumentând că intoxicația nu ar fi putut determina sute de oameni să danseze zile întregi.

Cea mai acceptată explicație în prezent este cea propusă de istoricul John Waller, care consideră că fenomenul a fost un caz de isterie colectivă sau boală psihogenă în masă. În acea perioadă, regiunea era afectată de foamete, epidemii și sărăcie extremă, iar stresul acumulat ar fi putut declanșa un comportament colectiv neobișnuit.

Potrivit lui Waller, oamenii au intrat într-o stare asemănătoare transei, iar dansul necontrolat s-a răspândit rapid prin imitație și sugestie.

Epidemia de dans din 1518 rămâne unul dintre cele mai bizare și mai studiate fenomene din istorie, iar cercetătorii continuă și astăzi să dezbată ce a provocat comportamentul inexplicabil al sutelor de oameni care au dansat până la epuizare.