• Tweet

Putini sunt cei care cunosc faptul că, de anul acesta, toate clădirile noi realizate de către persoane fizice și juridice, dar și clădirile publice noi (cu anumite condiționări) trebuie sa fie clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, conform Legii 372/2005 cu prevederi care au intrat in vigoare de la 1 ianuarie 2021.

În acest sens, se impun atât la nivel european, cât și în România, standarde de eficiență energetică. Legea privind respectarea standardului nZEB (nearly Zero Energy Buildings, cladiri cu consum de energie aproape egal cu zero) are la bază o directivă europeană, obiectivul fiind reducerea poluării produse de clădiri pentru încălzire, răcire și iluminat.

Legea 372/2005, modificată în 2016, pentru a transpune prevederile directivei europene 2010/31/UE, a impus ca din 31 decembrie 2018, toate clădirile publice noi să fie nZEB, iar din 31 decembrie 2020 și clădirile private noi să se conformeze acestor cerințe.

Vicepreşedintele Organizației Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES), Martin Moise, a declarat, recent, într-o conferință de presă, că aceasta lege nu se respectă sub nicio formă, este ca și cum n-ar exista.

Acest standard a devenit obligatoriu pentru toate clădirile noi, începând cu 1 ianuarie 2021, doar ca această lege a trecut aproape neobservată. De asemenea, acest standard este obligatoriu și pentru toate renovările majore. „Renovarea majoră este definită tot de Legea 372/2005, actualizată în 2020, privind performanța energetică a clădirilor, ca fiind acea intervenție la nivelul unei clădiri care depășește ca valoare 25% din valoarea fiscală a clădirii", a precizat arhitectul Elena Ștefănescu.

"Tranziţia energetică prin care trebuie să treacă Uniunea Europeană nu se referă doar la sectorul energetic, se referă la tot, la întreaga economie. Trebuie să vorbim foarte mult despre clădiri. Cred că acolo ar trebui să ne uităm şi aceea este o zonă deficitară în România. (...) Legea 101 prevede că toate clădirile noi din România care obţin autorizaţie de construire după 1 ianuarie 2021 trebuie să fie cât mai aproape de standardul nZEB, şi mai mult decât atât, trebuie să-şi genereze 30% din consumul de energie primară din surse regenerabile de la faţa locului sau la maximum 30 de kilometri distanţă. Aş fi curios să facem un clasament şi să ne uităm pe autorizaţiile de construire emise în ultimele 7 luni în ţară, să vedem câte autorizaţii chiar prevăd acest lucru. Legea nu se respectă", a completat Martin Moise, potrivit Agerpres.

Acesta a mai precizat ca avem un cadru de reglementare care, teoretic, ar trebui să ne ducă în acea direcţie, pe care pur şi simplu nu îl respectăm.

„Dacă legea ar fi aplicată, o serie de autorizații de construire și recepții ale construcțiilor la terminarea lucrărilor ar deveni susceptibile de anulare. Nu cred că s-a întâmplat așa ceva în ultimii doi ani de investiții publice și nici în perioada deja trecută din 2021, în ceea ce privește investițiile private", este de părere arhitectul Serban Țiganaș, potrivit arenaconstruct.ro.

„Poate că e prea ambiţioasă acea cifră de 30%, poate că am lăsat prea multe portiţe în lege ca să o eludăm sau să mergem pe lângă ea - într-adevăr, există undeva o prevedere: cu excepţia faptului în care se demonstrează a fi ineficientă economic. Şi dacă avem cadrul de reglementare creat, încă nu am ajuns cu mesajul până în fiecare sat, până la fiecare primar care trebuie să semneze o astfel de autorizaţie de construire, care probabil nici nu ştie că există această lege. E o problemă de precepţie, de conştientizare, de a înţelege cum trebuie să fac lucrurile. Românul normal, dacă se apucă acum să-şi facă o casă nouă, o va face la fel cum a făcut-o şi în trecut", a mai menţionat Martin Moise.

Potrivit datelor Eurostat din anul 2014, domeniul construcțiilor este responsabil de 38,1% din consumul de energie din surse fosile neregenerabile și emisii de gaze cu efect de seră, cel mai mare procent dintre toate domeniile. Mai mult, spațiile de birouri sunt mari consumatoare pe partea de iluminat, însă și pe partea de echipamente computerizate (servere, stații de lucru, stații grafice sau de date șamd).

Conform legii 372/2005 cu actualizările ulterioare, o clădire nZEB asigură "o performanță energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie pentru asigurarea performanței energetice este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut și este acoperit în proporție de minimum 30% cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la fața locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km față de coordonatele GPS ale clădirii, începând cu anul 2021." (art 3, aliniatul 15).

Astfel spus, este necesar ca o clădire nZEB să aibă un consum de energie foarte redus, aproape egal cu zero, o treime asigurat din surse regenerabile și să folosească materiale care îi cresc gradul de performanță energetică.

Pentru locuințe, standardul nZEB se traduce prin ajustări ce afectează arhitectura clădirii și partea de instalații a acesteia. Din punct de vedere al arhitecturii, anvelopanta clădirii (toate straturile care delimitează interiorul de exterior) este necesar să fie performantă energetic.

Recomandarea specialistilor este sa fie apelati arhitecți și ingineri pentru că, încă din faza de proiectare, legea 372/2005 prin art 9, aliniatul 1, obligă la întocmirea unui studiu de către proiectant pentru a determina posibilitatea folosirii unor sisteme alternative, în funcție de fezabilitatea acestora din punct de vedere tehnic, economic și al mediului înconjurător.

Standardele și coeficienții necesari pentru atingerea standardului de nZEB sunt determinați prin Metodologia de calcul al performanței energetice a clădirilor și sunt stabiliți în funcție de tipul de clădire și zonă climatică.

„O casă nZEB nu înseamnă lumină mai puțină, ci înseamnă proiectare și materiale performante energetic. În concluzie, o clădire nZEB va avea avantajul unui consum de energie mai mic adică un cost redus al facturilor de utilități. În plus, va avea un grad de confort sporit, cu impact direct asupra utilizatorului acestuia pe termen lung, o durată de viață mai mare a imobilului și o recuperare mai rapidă a investiției inițiale", a mai notat Elena Ștefănescu.