Se întâmplă ceva nașpa pe Wall Street: Record toxic - Bursa americană trece de "Indicatorul Buffett" ceea ce e echivalent cu un risc major

Postat la: 29.09.2025 | Scris de: ZIUA NEWS

Indicatorul "Buffett", considerat odinioară de Warren Buffett cel mai bun reper pentru evaluarea burselor, a urcat la un nivel record de 217%, depăşind atât vârful bulei Dotcom din 2000, cât şi maximul din perioada pandemiei, când atingea 190%. Măsura compară valoarea totală a acţiunilor americane listate (Wilshire 5000) cu produsul naţional brut al SUA.

Într-un editorial publicat în 2001, Buffett avertiza că atunci când raportul se apropie de 200%, investitorii "se joacă cu focul". Creşterea actuală este alimentată în principal de companiile gigant din tehnologie, evaluate la multipli generoşi pe fondul investiţiilor masive în inteligenţa artificială. Alţi indicatori transmit semnale similare: raportul preţ/vânzări al S&P 500 a urcat la 3,33, un nivel istoric, peste maximul atins în bula Dotcom (2,27) şi cel din 2021 (3,21).

Totuşi, unii analişti susţin că indicatorul şi-ar fi pierdut relevanţa, întrucât economia americană actuală este mai puţin dependentă de active fizice şi mai orientată către software, inovaţie şi proprietate intelectuală. Buffett nu a mai comentat în ultimii ani asupra acestui reper, însă Berkshire Hathaway şi-a sporit rezervele de numerar la peste 344 de miliarde de dolari şi a fost vânzător net de acţiuni timp de 11 trimestre consecutive, ceea ce întăreşte îngrijorările privind evaluările extreme ale pieţei.

Când „indicatorul Buffett" urcă atât de sus, mesajul de bază pentru omul obișnuit este că prețurile acțiunilor, în ansamblu, au alergat mult mai repede decât a crescut economia reală. Asta nu înseamnă că mâine se prăbușește bursa, dar înseamnă că o mare parte din speranțele de câștig sunt deja „în preț". Cu cât plătești mai mult azi pentru fiecare leu de activitate economică, cu atât randamentele viitoare tind să fie mai mici. Istoria arată că perioadele pornite din astfel de evaluări foarte ridicate au dus, în medie, la câștiguri modeste pe 5-10 ani și la episoade de volatilitate care pun nervii la încercare.

Un raport atât de mare face piețele mai sensibile la dezamăgiri. Când așteptările sunt uriașe, nu e nevoie de vești proaste, ci doar de vești „nu atât de bune" pentru ca prețurile să se corecteze vizibil. O creștere economică puțin sub prognoze, dobânzi care scad mai lent decât speranțele sau un ritm al adopției inteligenței artificiale sub narativ pot declanșa ajustări rapide. Pentru un investitor de rând, asta se traduce în conturi care pot oscila accentuat într-un timp scurt, tocmai când optimismul părea justificat.

Pentru companii, evaluările generoase pot încuraja listări noi și emisiuni de acțiuni, pentru că e mai ușor și mai ieftin să te finanțezi când acțiunile sunt scumpe. În primă fază, asta pare pozitiv: mai multe IPO-uri, mai multă efervescență, salarii și bugete mari în tech. Dar dacă fereastra se închide brusc, proiectele începute în vremuri „ieftine" pentru capital pot rămâne în aer, iar angajările și investițiile pot fi tăiate agresiv, amplificând ciclul.

Pentru bănci centrale și guverne, o piață foarte scumpă complică deciziile. O corecție dură lovește „efectul de avuție" și consumul, dar menținerea de dobânzi prea mici doar ca să susții prețurile activelor riscă să prelungească dezechilibrele. Politicile devin mai greu de calibrat, iar mesajele oficiale mai atent cântărite, ceea ce poate spori senzația de fragilitate: piețele ajung să reacționeze la nuanțe de formulare, nu doar la date.

Pentru economiile mai mici și pentru investitorii din afara SUA, consecința este contagiunea prin sentiment și fluxuri de capital. Când America strănută, restul lumii prinde adesea răceala: fondurile globale reduc risc la grămadă, iar activele considerate periferice pot suferi mai mult decât cele americane, deși nu au aceleași evaluări. Asta înseamnă că burse precum BVB și monedele locale pot avea mișcări disproporționate față de știrile interne.

Un alt efect subtil: astfel de evaluări ridicate creează o iluzie de „normal" pentru noile generații de investitori. Dacă ani la rând singura experiență a fost „cumpăr și crește", disciplina devine mai greu de păstrat fix când e mai necesară. Portofoliile prea concentrate pe vedetele momentului, leverage-ul personal sau ignorarea rezervelor de lichidități pot face diferența între o corecție suportabilă și o rană financiară care se vindecă greu.