• Tweet

Una dintre cele mai importante civilizaţii europene ale Lumii Vechi s-a întins în mare parte pe teritoriul de astăzi al României. Este vorba despre Cucuteni, o cultură ce cuprindea un areal de peste 350.000 de kilometri pătraţi. Arta ceramică a acestei culturi este considerată a fi una dintre cele mai valoroase din Europa.

Acum circa 7.000 de ani, omenirea cunoştea o revoluţie culturală, tehnologică şi socială care îi va schimba definitiv destinul. Comunităţile de vânători-culegători învăţaseră să cultive plantele, dar şi să îmblânzească o parte a ierbivorelor. Viaţa sedentară lua locul nomadismul, iar satele cu bordeie înlocuiau adăposturile temporare. Credinţele religioase, însăşi structura societăţii s-a modelat în funcţie de noile ocupaţii.

Omenirea păşea în epoca nouă a pietrei sau Neolitic. Era primul pas către civilizaţie şi proto-urbanizare. Populaţiile estice, în special din zona Asiei Mici, din zona egeeană şi sud-balcanică au adus noul stil de viaţă şi în restul Europei.

Comunităţile de vânători s-au transformat în agricultori şi crescători de animale. Unul dintre leagănele civilizaţiei agrare europene, un pol al evoluţiei cultural-artistice, dar şi economice, a lumii vechi s-a aflat pe teritoriul de astăzi al României, inclusiv în zona de nord a Moldovei. Este vorba despre civilizaţia Cucuteni, una dintre cele mai renumite şi importante culturi ale neoliticului şi eneoliticului european.

Despre civilizaţia Cucuteni nu s-a ştiut nimic până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Artefactele sale au fost descoperite întâmplător, pentru prima dată, în anul 1884, în localitatea Cucuteni, judeţul Iaşi. Mai precis, nişte muncitori extrăgeau piatră din dealul numit Cetăţuia şi au găsit fragmente de ceramică pictată şi idoli de lut.

Întâmplător prin zonă se afla şi Theodor Burada, un reputat folclorist. Acesta a fost anunţat de această descoperire, a reuşit să convingă autorităţile să siteze lucrările la carieră şi mai apoi a venit însoţit de mai mulţi oameni de ştiinţă. Aşa s-a ajuns la concluzia că au dat peste aşezarea unei civilizaţii până atunci necunoscute, dar capabilă de reprezentări artistice extraordinare, comparabile cu cele mai frumoase artefacte ale neoliticului la nivel mondial.

Civilizaţia a primit numele de Cucuteni, după localitatea unde au fost găsite primele artefacte. Din lipsă de fonduri, oamenii de ştiinţă români de la aceea vreme nu au mai întreprins însă cercetări sistematice. Norocul a făcut ca de aceste vestigii să fie interesat renumitul arheolog neamţ H. Schmidt.

Acesta a întreprins cercetări în România la Cucuteni şi a reuşit să clasifice cultura Cucuteni, dar şi să o facă mult mai bine cunoscută la nivel internaţional. Abia în anii 60, au fost efectuate cercetări arheologice de mare anvergură, iar cultura Cucuteni a început să fie descoperită pas cu pas. După numeroase cercetări, s-a descoperit faptul că această civilizaţie uimitoare se întindea pe un areal impresionant de aproximativ 350.000 de kilometri pătraţi de la Ariuşd în Transilvania şi până la Tryplia în Ucraina.

În total au fost descoperite peste 180 de situri cucuteniene numai pe teritoriul României, cu cea mai mare densitate în nordul Moldovei, inclusiv în judeţul Botoşani unde au fost descoperite aşezări de mari dimensiuni. Impresionantă a fost uniformitatea culturală pe un teritoriu atât de intins, cu acelaşi tip de aşezări, acelaşi tip de cultură materială şi spirituală.

Efectiv, un bloc cultural uriaş în estul Europei care a născut întrebări privind şi o eventuală unitate religioasă sau chiar politică care controla teritorii largi. Prin densitatea şi mărimea aşezărilor cultura Cucuteni a fost una dintre cele mai importante civilizaţii ale Europei Vechi. Este vorba despre o civilizaţie care s-a născut acum 7.000 de ani şi care a rezistat aproximativ două milenii şi jumătate.

Ceea ce a impresionat încă de la primele descoperiri în legătură cu civilizaţia Cucuteni este ceramica pictată. Oamenii culturii cucuteni au realizat vase de diferite dimensiuni pictate de o valoare artistică extraordinară. Vasele erau ornate cu desene meandrice, cu spirale şi alte reprezentări simbolice în culori precum negru, roşu sau alb.

Fiecare pictură avea o simbolistică aparte legată probabil de originile lumii, de Marele Cerc al Vieţii sau de manifestări religioase.

„Prin tehnologia folosită, formă, echilibru şi ornamente au ridicat meşeşugul olăritului la rang de artă, care putea fi egalat doar de arta ceramicii greceşti şi a porţelanului", se arată în lucrarea „Cucuteni. A great civilization of the prehistoric world" la care au contribuit specialişti precum Cornelia Magda Lazarovici, Gheorge Corneliu Lazarovici şi Senica Ţurcanu.

Arta la care au ajuns meşterii cucutenieni arată că în cadrul acestei civilizaţii erau ateliere specializate în arta olăritului şi totodată o unitate culturală fenomenală întinsă pe un teritoriu vast. Ceramica culturii Cucuteni este unică în lumea, având corespondenţe doar într-o civilizaţie măreaţă a neoliticului de pe teritoriul de astăzi al Chinei.

„Triburile Cucuteni au creat splendida şi originala ceramică pictată şi au lăsat opere nu mai puţin remarcabile în domeniul artei figurative. Realizările artistice ale cucutenienilor se înscriu, incontestabil, între cele mai importante manifestări de artă plastică din lume, constituind, pentru preistoria Europei, o culme de neechivalat, o contribuţie inestimabilă la patrimoniul cultural mondial", precizează Senica Ţurcanu în „Cultura cucuteni:prezentare istorică".

Nu în ultimul rând impresionante sunt statuetele de lut care reprezintă fie preotese, fie zeităţi. Şi acestea sunt acoperite cu simboluri meandrice, cu linii şi alte decoraţiuni care pot fi ori tatuaje, ori vestimentaţie. Cea mai celebră este „Venus din Drăguşeni", o figurină de lut, de dimensiuni apreciabile, care reprezintă fie o preoteasă fie o zeiţă cucuteniană, descoperită la Drăguşeni în judeţul Botoşani. A fost deja prezentată în expoziţii din toată lumea.

Oamenii care au creat cultura Cucuteni erau agricultori, păstori, meşteşugari. Cel mai probabil erau mediteranoizi şi locuiau în aşezări sub forma unor sate. Aşa cum arată studiile cucutenienii cultivau mai multe specii de grâu, orz, mei şi mazăre. Totodată s-a ajung la concluzia că oamenii acestei civilizaţii cel puţin recoltau roadele unor pomi fructiferi precum prunul sau cireşul.

Deasemenea s-a descoperit că ar fi plantat viţă de vie. Totodată creşteau şi numeroase animale domestice aşa cum o arată resturile găsite în diferite situri arheologice ale culturii Cucuteni. Cele mai numeroase erau bovinele, urmate de suine şi ovicaprine.

Totodată în aşezările cucuteniene au fost descoperite ateliere de prelucrare ale ceramicii, ale silexului şi altor materiale. Pe scurt, civilizaţia Cucuteni a cunoscut o viaţă economică înfloritoare, cu câmpuri agricole, crescătorii de animale şi ateliere specializate. Se bănuieşte că anumite aşezări extrăgeau şi prelucrau sarea, devenind poli ai comerţului neolitic.

În contextul dezvoltării economice, au apărut şi aşezări uriaşe, care probabil controlau zone întregi şi erau centre economice importante, atât privind prelucrarea ceramicii, a uneltelor din piatră sau a sării. Aceste aşezări de mari dimensiuni, însumând uneori zeci de hectare, erau amplasate mereu lângă surse de ape dar şi pe teren ridicat, uşor de apărat.

„Numărul mare de aşezări dar şi teritoriul mare ocupat de complexul cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie demonstrează că era o civilizaţie dinamică, într-un progres permanent", se arată în „Cucuteni. A great civilization of the prehistoric world".

Fiecare dintre aceste aşezări uriaşe erau bine sistematizată, cu locuinţe aşezate concentric, fie de-a lungul unor alei bine delimitate. Toate erau înconjurate cu sisteme de apărare bine realizate, în special cu valuri de pământ şi palisadă dar şi şanţuri de apărare. În cadrul acestor aşezări existau pe lângă locuinţe, ateliere, cuptoare pentru ceramică, spaţii de cult, dacă nu chiar temple.

Se bănuieşte că aceste aşezări uriaşe erau adevărate „proto-oraşe" ale vremii, centre de putere zonale de care depindeau alte aşezări de mai mici dimensiuni, unele bănuite a avea funcţie industrială, precum tabere de vânătoare, de extragere şi prelucrare a diferite materii prime.

Până în prezent au fost descoperite nu mai puţin de 4000 de aşezări diferite ale culturii Cucuteni. Specialiştii cred, prin prisma cercetărilor că această civilizaţie Cucuteni a fost un adevărat leagăn al civilizaţiei agrare în Europa.

„Avem aici în zonă un punct forte în evoluţia întregii civilizaţii europene. Aici s-ar părea că a fost leagănul de dezvoltare al civilizaţiei agrare europene şi nu neapărat în zonele vehiculate până acuma din Asia, de exemplu. Este una dintre zonele din care civilizaţia agrară s-a extins ulterior către vestul Europei", preciza cu ocazia descoperirilor de la Ripiceni, arheologul Aurel Melniciuc, director al Muzeului Judeţean Botoşani.

Una dintre cele mai impresionante aşezări cucuteniene din România a fost descoperită pe malurile Prutului, la Ripiceni, judeţul Botoşani. Era o aşezare întinsă pe cel puţin 30 de hectare iar în urma săpăturilor au fost descoperite numeroase artefacte inclusiv o uriaşă clădire ale cărui scop nu a fost încă pe deplin elucidat.

Unii specialişti vorbesc despre o clădire cu rol asemănător palatului, aparţinând liderului, alţii cred că este vorba despre un templu. În orice caz bogăţia artefactelor din cadrul acestei aşezări cu locuinţe din lut, duce cu gândul la un mare centru comercial al acestei civilizaţii pe malul Prutului. Mai ales că aici exista un vad de trecere, fiind o importantă zonă de confluenţă.

În plus, exista o bogăţie de materie primă pentru meşteşugarii cucutenieni. Zona este plină de silex, un material esenţial al economiei cucuteniene. Apoi lut din belşug pentru ceramică. Megastrucutra din centrul acestei aşezări, despre se spune că este templu, are dimensiuni uriaşe pentru acele vremuri.

Adică aproape 1000 de metri pătraţi, supraetajată, o constucţie deocamdată unicat în cadrul civilizaţiei Cucuteni din România. Nu este exclusă nici varianta ca pe malurile Prutului, în această aşezare să fie fost şi un centru politic şi economic de care depindeau alte aşezări din zonă. Posibil şi un centru religios. Totodată pe teritoriul judeţului Botoşani mai sunt şi alte aşezări de mari dimensiuni precum cele de la Ibăneasa, Truşeşti şi Drăguşeni.

Civilizaţia Cucuteni s-a prăbuşit acum 4500 de ani. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu adevărat dar soarta acestei culturi a fost cumplită. Aproape toate aşezările poartă urmele distrugerii. Au fost arse şi abandonate. Despre soarta locuitorilor nu se ştie nimic. Nici urmă de cimitirele lor.

Se bănuieşte că populaţiile nomade ale începutului epocii bronzului, din stepele euro-asiatice au luat cu asalt Vechea Europă. Primii în calea lor au fost cucutenienii. Nu sunt excluse nici conflictele tribale între diferitele comunităţi cucuteniene.