Misterul vechi de 500 de ani de la curtea Florenței, rezolvat de o analiză ADN. Frații Medici nu au murit otrăviți. Ce i-a ucis de fapt

Postat la: 02.07.2026 |

Unul dintre cele mai celebre și longevive mituri privind asasinatele politice din perioada Renașterii s-a prăbușit definitiv sub microscop. O analiză modernă bazată pe extragerea materialului genetic a demonstrat că decesul Marelui Duce Francesco I de' Medici, survenit în anul 1587, nu a fost rezultatul unei răzbunări de familie orchestrate cu arsenic. Vinovatul real pentru stingerea din viață a liderului florentin a fost un parazit transmis de țânțari, aceeași boală care i-a curmat viața și fratelui său mai mic.

Studiul de specialitate a scos la iveală și o componentă biologică complet nouă pentru comunitatea științifică mondială, identificând o tulpină necunoscută până acum a parazitului care declanșează cea mai agresivă formă de boală. Această descoperire le oferă cercetătorilor elemente proaspete pentru a înțelege cum s-a răspândit această afecțiune pe continentul european în urmă cu sute de ani.

Demontarea scenariului cu arsenic pe baza oaselor

Investigația realizată de experți de la Universitatea Yale și Universitatea din Pisa s-a concentrat pe analiza rămășițelor osoase prelevate din coastele celor doi frați, care își dorm somnul de veci în Capelele Medici din Florența. Timp de peste patru secole, opinia publică și cronicarii au promovat ideea că Francesco ar fi fost otrăvit în secret de către fratele și rivalul său politic, Cardinalul Ferdinando de' Medici, ipoteză infirmată acum complet de testele de laborator.

Cercetătorii au scanat materialul biologic pentru a depista urmele speciilor de paraziți din genul Plasmodium, responsabili de apariția bolii. Rezultatele au arătat prezența urmelor clare de malarie la ambii nobili, demontând astfel teoria conspirației care a pătat reputația dinastiei timp de generații.

O tulpină mutantă ascunsă în mormintele din Florența

Rămășițele analizate au oferit și o surpriză majoră de natură biologică. Proba recoltată de la celălalt frate, Giovanni, conținea o secvență genetică unică, marcată de două mutații care nu au mai fost observate niciodată în structurile vechi sau moderne ale bolii, sugerând o corelație strânsă cu perioadele de explozie demografică din Europa medievală.

De asemenea, dovezile biologice se potrivesc în mod ideal cu însemnările vechi scrise de medicii curții de la acea vreme. Aceștia descriau stările febrile repetate ale pacienților folosind terminologia epocii din Italia centrală: „febbre terzana," denumirea locală sub care era cunoscută malaria în acele secole. Rapoartele vremii amintesc și folosirea sângerărilor terapeutice, un tratament aplicat greșit în perioada Renașterii, care cel mai probabil a agravat starea bolnavilor și le-a grăbit sfârșitul.

Avertismentul din trecut pentru o criză contemporană

Deși boala a fost eradicată complet din zona centrală a Italiei în cursul secolului trecut, în urma unor campanii masive de igienizare, ea continuă să reprezinte o amenințare de proporții la nivel global, cu sute de milioane de îmbolnăviri înregistrate anual. Oamenii de știință speră ca aceste date obținute din mormintele istorice să ajute la crearea unei imagini clare despre evoluția paraziților de-a lungul timpului.