Ce este freeganismul, stilul de viață pe care românii îl practicau din nevoie în comunism. Acum a devenit „cool"

Postat la: 26.07.2026 |

Recuperarea alimentelor încă bune dintre produsele aruncate, repararea obiectelor, schimbul și refuzul cumpărăturilor inutile formează astăzi un stil de viață cu nume occidental: freeganismul. Pentru românii comunismului, multe dintre aceste gesturi erau însă rutină. Diferența este esențială: atunci erau impuse de penurie; acum sunt asumate ca protest față de risipă și consumerism.

Termenul „freegan" combină cuvintele englezești free și vegan și a intrat în circulație în mediile anticonsumeriste în anii '90. Un freegan încearcă să participe cât mai puțin la economia convențională: recuperează alimente și obiecte aruncate, repară, împrumută, face schimb, cumpără second-hand și redistribuie surplusul. Nu toți freeganii sunt vegani, iar freeganismul nu se reduce la „dumpster diving", căutarea prin containere, deși aceasta este practica sa cea mai spectaculoasă.

Cercetările sociologului american Alex Barnard, care a studiat comunitățile de freegani din New York, descriu mișcarea drept o formă de protest împotriva risipei, degradării mediului și excesului produse de economia de consum. Alimentele aruncate devin, în această logică, atât resursă, cât și probă a risipei sistemului.

Românii din comunism nu erau freegani în sensul actual al termenului: nu refuzau voluntar consumul, ci încercau să supraviețuiască unei economii în care bunurile lipseau. Comportamentele erau însă izbitor de asemănătoare.

Într-un studiu etnografic despre consumul dintr-un sat românesc în anii '80, antropologul Liviu Chelcea arată că penuria a produs „reciclare intensivă" și „reparații extinse". Oamenii erau obligați să păstreze, să combine și să refolosească obiectele deoarece înlocuitorul putea să nu existe.

Cutiile occidentale goale deveneau căni de cafea sau suporturi pentru pixuri. Ambalajele de ciocolată erau lipite pe caiete ori folosite în locul foliei de aluminiu, iar pixurile consumate erau păstrate pentru piese. Chiar și săpunurile parfumate erau puse printre haine pentru a înlocui odorizantele care nu se găseau în magazine.

Aici se află limita comparației. În comunism, refolosirea era o tehnică de adaptare la lipsuri. În freeganismul ideologic, ea este o alegere politică și ecologică făcută în mijlocul abundenței. Același gest poate însemna, într-un caz, sărăcie, iar în celălalt, contestarea consumului.

Freeganismul există de aproximativ trei decenii, dar rețelele sociale i-au schimbat imaginea. Videoclipurile în care creatorii prezintă alimente, haine, mobilier sau electronice găsite intacte au transformat o practică stigmatizată într-o vânătoare de comori. *The Guardian* relata în 2024 că zeci de mii de postări TikTok cu hashtagul #dumpsterdiving acumulaseră miliarde de vizualizări.

O revizuire a 29 de studii despre recuperarea alimentelor din containere a identificat motivații foarte diferite: activism anticonsumerist, economisirea banilor, insecuritate alimentară, plăcerea „vânătorii" și distribuirea hranei către alții. Prin urmare, nu orice persoană care caută produse aruncate este freegan. Diferența o face motivația ideologică.

Fenomenul crește și pe fondul unei risipe uriașe. Potrivit Eurostat, în Uniunea Europeană au fost aruncate în 2023 peste 58 de milioane de tone de alimente, echivalentul a aproximativ 130 de kilograme pe locuitor. Gospodăriile au generat 53% din cantitate.

Freeganismul nu înseamnă însă că orice produs găsit este sigur. Experții avertizează asupra riscurilor de contaminare alimentară, dar și asupra rănilor provocate de sticlă, cuie sau alte obiecte ascuțite din containere.

Ironia este că România a trecut, într-o singură generație, de la refolosirea impusă de lipsuri la cultura produsului de unică folosință. Acum, o parte dintre reflexele bunicilor se întorc din Occident cu o etichetă nouă: nu sărăcie, ci sustenabilitate; nu rușine, ci stil de viață.