America n-a mai câștigat un război de foarte mult timp!

Postat la: 29.08.2021 |

America n-a mai câștigat un război de foarte mult timp!

Vorbim aici despre accepțiunea clasică a unui război, aia în care o armată organizată și numeroasă este deplasată pentru a înfrunta un inamic pe măsură. Nu bombardamente asupra unor țări neputincioase, cum ar fi Iugoslavia, Irak etc., nu războaie asimetrice, nici războaie duse prin terți ș.a.m.d.

În fapt, se poate spune fără dubiu că America nu a mai câștigat un război în luptă directă de la al Doilea Război Mondial. Două mari evenimente de acest tip s-au mai petrecut de atunci - războiul din Vietnam, despre care nu are sens să vorbim și, anterior, cel din Coreea, care s-a încheiat în cel mai bun caz cu un armistițiu. În realitate, însă, el a fost pierdut de americani și forțele susținute de ei, din moment ce scopul său a fost controlul asupra întregii peninsule coreene.

Cât despre momentul actual, deși probabil că există tendința de a fi văzut ca fiind ceva separat, ceva ce a început, în cel mai rău caz, în 2001, el nu este altceva decât ecoul nefericit al operațiunii Desert Storm din anii 90. Tot ce s-a petrecut de atunci pe scena respectivă a lumii se înscrie în seria de evenimente generate de războiul primordial care a ieșit din mintea bătrânului Bush și care, într-un fel sau altul, le-a influențat pe cele de după ele.

Moment în care se pune întrebarea: de ce nu au mai câștigat americanii niciun război din 1946? Pentru că nu pot? Nu, bineînțeles că pot, deși asta e și în funcție de inamic, după cum o arată exemplul războiului din Coreea. Problema este alta, și anume că moralmente vorbind, toate războaiele de după WWII au fost, să spunem așa, „incorecte", cu alte cuvinte nejustificabile din punct de vedere al unui principiu superior, cum ar fi nimicirea răului suprem, sau sprijinirea celui mai slab etc. O acțiune militară de amploare care să fie dincolo de dubii, în care motivația „pozitivă" să depășească suficient de mult urâciunea în sine a războiului încât să apară ca fiind intrinsecă și publicul să spună, „da, bă, ăia au dreptate".

Dar poate fi un război corect, sau drept, sau justificabil? se vor întreba, pe bună dreptate, unii. Asta e o discuție complicată și e greu de dat un răspuns. Recomand spre lectură un interviu excelent din Dilema Veche, din 2016, cu Jeff McMahan, profesor de filozofie la Universitatea din Oxford, unde omul răspunde aplicat la această întrebare. Poate fi găsit pe net.

Revenind la discuție și privind din perspectiva unui arc de timp mai larg, se poate remarca de altfel cum motivele îndoielnice care au dus la intervențiile din Irak, Siria, Libia, Afganistan, au debutat la finalul unei alte confruntări câștigate de americani și lumea susținută de ei - Războiul Rece. Un conflict, însă, tranșat fără luptă directă, ceea ce face ca, de fapt, cum spuneam mai sus, WWII să fie singurul război câștigat pe bune de americani în ultimii aproape 80 de ani. Pare, cu alte cuvinte, că tot ce a fost corect, sau justificabil, în gândirea politică de peste Ocean, s-a încheiat în 1990, iar în cea militară - cu mult timp înainte.

Luca Dinulescu

loading...
PUTETI CITI SI...

America n-a mai câștigat un război de foarte mult timp!

Postat la: 29.08.2021 |

0

Vorbim aici despre accepțiunea clasică a unui război, aia în care o armată organizată și numeroasă este deplasată pentru a înfrunta un inamic pe măsură. Nu bombardamente asupra unor țări neputincioase, cum ar fi Iugoslavia, Irak etc., nu războaie asimetrice, nici războaie duse prin terți ș.a.m.d.

În fapt, se poate spune fără dubiu că America nu a mai câștigat un război în luptă directă de la al Doilea Război Mondial. Două mari evenimente de acest tip s-au mai petrecut de atunci - războiul din Vietnam, despre care nu are sens să vorbim și, anterior, cel din Coreea, care s-a încheiat în cel mai bun caz cu un armistițiu. În realitate, însă, el a fost pierdut de americani și forțele susținute de ei, din moment ce scopul său a fost controlul asupra întregii peninsule coreene.

Cât despre momentul actual, deși probabil că există tendința de a fi văzut ca fiind ceva separat, ceva ce a început, în cel mai rău caz, în 2001, el nu este altceva decât ecoul nefericit al operațiunii Desert Storm din anii 90. Tot ce s-a petrecut de atunci pe scena respectivă a lumii se înscrie în seria de evenimente generate de războiul primordial care a ieșit din mintea bătrânului Bush și care, într-un fel sau altul, le-a influențat pe cele de după ele.

Moment în care se pune întrebarea: de ce nu au mai câștigat americanii niciun război din 1946? Pentru că nu pot? Nu, bineînțeles că pot, deși asta e și în funcție de inamic, după cum o arată exemplul războiului din Coreea. Problema este alta, și anume că moralmente vorbind, toate războaiele de după WWII au fost, să spunem așa, „incorecte", cu alte cuvinte nejustificabile din punct de vedere al unui principiu superior, cum ar fi nimicirea răului suprem, sau sprijinirea celui mai slab etc. O acțiune militară de amploare care să fie dincolo de dubii, în care motivația „pozitivă" să depășească suficient de mult urâciunea în sine a războiului încât să apară ca fiind intrinsecă și publicul să spună, „da, bă, ăia au dreptate".

Dar poate fi un război corect, sau drept, sau justificabil? se vor întreba, pe bună dreptate, unii. Asta e o discuție complicată și e greu de dat un răspuns. Recomand spre lectură un interviu excelent din Dilema Veche, din 2016, cu Jeff McMahan, profesor de filozofie la Universitatea din Oxford, unde omul răspunde aplicat la această întrebare. Poate fi găsit pe net.

Revenind la discuție și privind din perspectiva unui arc de timp mai larg, se poate remarca de altfel cum motivele îndoielnice care au dus la intervențiile din Irak, Siria, Libia, Afganistan, au debutat la finalul unei alte confruntări câștigate de americani și lumea susținută de ei - Războiul Rece. Un conflict, însă, tranșat fără luptă directă, ceea ce face ca, de fapt, cum spuneam mai sus, WWII să fie singurul război câștigat pe bune de americani în ultimii aproape 80 de ani. Pare, cu alte cuvinte, că tot ce a fost corect, sau justificabil, în gândirea politică de peste Ocean, s-a încheiat în 1990, iar în cea militară - cu mult timp înainte.

Luca Dinulescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE