Băncile dintre blocuri așezate față în față

Postat la: 24.02.2025 |

Băncile dintre blocuri așezate față în față

Băncile dintre blocuri așazate față în față făceau parte din viața lor. Bunicii cartierului aici se adunau peste zi pentru a-și depăna fiecare poveștile, pentru a împărtăși și celorlalți emoțiile trăite cu o seară înainte, când nepoții, cu rosturi găsite peste mări și țări, îi sunau cu video, și să le vadă zâmbetul care le făcuse copilăria frumoasă, dar, deși nemărturisit, și pentru a le citi pe chip vreo suferință, pe care ei, bunicii, le-o ascundeau, pentru a nu-i împovăra cu bătrânețile lor.

Șubrezeniile, care se tot accentuau de la un anotimp la altul, și le mărturiseau între ei, dându-și leacuri unii altora, mai citite prin cărți, mai culese de pe internet, căci unii dintre bunicii cartierului nu rămăseseră în urmă cu accesul la informații, oricât de digitalizate s-ar fi dovedit. Vara, se despărțeau noaptea târziu, când patrupezii, care-i însoțeau pe mulți dintre ei, li se încolăceau la picioare somnoroși.

Băncile dintre blocuri așezate față le umpleau viața bunicilor cartierului... Dar asta până într-o zi, când, probabil, (sau mai degrabă greu probabil...) noul primar a început să-și răsplătească sponsorii din campanie. Și le-a dat să pună bănci prin oraș. Deși orașul avea bănci. Încă bune. Dar care s-au scos. S-au scos și s-au dus la revopsit, ca să se monteze de noi, pe alți bani, prin alte părți ale orașului, cum s-a mai tot făcut.

Noile bănci dintre blocuri n-au mai fost puse față în față. Muncitorii care au venit să le monteze, să le prindă solid, cu beton turnat în gropi decupate în asfalt, le-au așezat în rând, cu spatele la peticul de iarbă verde peste care tocmai ce a nins abundent. A nins mult în București. Da, București e orașul din povestea noastră! O poveste reală din București - Sectorul 2, unde termenul de "subsidiaritate" pare că e scos de la naftalină doar pentru a fi așezat prin dosarele depuse pentru obținerea banilor europeni, și nicidecum pentru a însoți deciziile pe baza cărora se cheltuiesc bani publici.

Cu alte cuvinte, prea puțin interesează cine și cum folosesc băncile, sunt sau nu necesare, sunt sau nu prea multe. Oare sunt puse unde e nevoie de ele sau unde sunt mai ușor de amplasat? Ceea ce contează e să ia banii repede cine trebuie. Or în aceste condiții, principiul subsidiarității, care prevede ca în procesul decizional să fie implicați cei asupra cărora urmează să aibă efecte decizia luată, nu numai că încurcă, dar chiar enervează.

Adică cum ar fi să stea un primar de sector să întrebe bunicii cartierului dacă vor ei să stea pe bănci față în față, dacă el a hotărât să fie aliniați cu fața la peretele blocului?! Oricum oamenii sunt obișnuiți ca în relația cu autoritățile, fie ele locale, fie centrale, să cam vorbească cu pereții...

Și puneți acum în locul băncilor dintre blocuri așezate față în față orice altceva dintre multele făcute fără cap în țara asta, și veți înțelege de ce bunicii cartierului, bunicii orașului, bunicii țării au rămas din ce în ce mai însingurați, alinându-și dorurile cu lacrimi vărsate pe ecranele telefoanelor, după ce apelurile, în care își văd copiii și nepoții pe 5, 6 sau 7 inci, se vor fi încheiat...

Se va topi zăpada, iar bunicii cartierului vor ieși iarăși afară, dar băncile dintre blocuri așezate față în față nu vor mai face parte din viața lor...

Inocențiu Voinea

loading...
PUTETI CITI SI...

Băncile dintre blocuri așezate față în față

Postat la: 24.02.2025 |

0

Băncile dintre blocuri așazate față în față făceau parte din viața lor. Bunicii cartierului aici se adunau peste zi pentru a-și depăna fiecare poveștile, pentru a împărtăși și celorlalți emoțiile trăite cu o seară înainte, când nepoții, cu rosturi găsite peste mări și țări, îi sunau cu video, și să le vadă zâmbetul care le făcuse copilăria frumoasă, dar, deși nemărturisit, și pentru a le citi pe chip vreo suferință, pe care ei, bunicii, le-o ascundeau, pentru a nu-i împovăra cu bătrânețile lor.

Șubrezeniile, care se tot accentuau de la un anotimp la altul, și le mărturiseau între ei, dându-și leacuri unii altora, mai citite prin cărți, mai culese de pe internet, căci unii dintre bunicii cartierului nu rămăseseră în urmă cu accesul la informații, oricât de digitalizate s-ar fi dovedit. Vara, se despărțeau noaptea târziu, când patrupezii, care-i însoțeau pe mulți dintre ei, li se încolăceau la picioare somnoroși.

Băncile dintre blocuri așezate față le umpleau viața bunicilor cartierului... Dar asta până într-o zi, când, probabil, (sau mai degrabă greu probabil...) noul primar a început să-și răsplătească sponsorii din campanie. Și le-a dat să pună bănci prin oraș. Deși orașul avea bănci. Încă bune. Dar care s-au scos. S-au scos și s-au dus la revopsit, ca să se monteze de noi, pe alți bani, prin alte părți ale orașului, cum s-a mai tot făcut.

Noile bănci dintre blocuri n-au mai fost puse față în față. Muncitorii care au venit să le monteze, să le prindă solid, cu beton turnat în gropi decupate în asfalt, le-au așezat în rând, cu spatele la peticul de iarbă verde peste care tocmai ce a nins abundent. A nins mult în București. Da, București e orașul din povestea noastră! O poveste reală din București - Sectorul 2, unde termenul de "subsidiaritate" pare că e scos de la naftalină doar pentru a fi așezat prin dosarele depuse pentru obținerea banilor europeni, și nicidecum pentru a însoți deciziile pe baza cărora se cheltuiesc bani publici.

Cu alte cuvinte, prea puțin interesează cine și cum folosesc băncile, sunt sau nu necesare, sunt sau nu prea multe. Oare sunt puse unde e nevoie de ele sau unde sunt mai ușor de amplasat? Ceea ce contează e să ia banii repede cine trebuie. Or în aceste condiții, principiul subsidiarității, care prevede ca în procesul decizional să fie implicați cei asupra cărora urmează să aibă efecte decizia luată, nu numai că încurcă, dar chiar enervează.

Adică cum ar fi să stea un primar de sector să întrebe bunicii cartierului dacă vor ei să stea pe bănci față în față, dacă el a hotărât să fie aliniați cu fața la peretele blocului?! Oricum oamenii sunt obișnuiți ca în relația cu autoritățile, fie ele locale, fie centrale, să cam vorbească cu pereții...

Și puneți acum în locul băncilor dintre blocuri așezate față în față orice altceva dintre multele făcute fără cap în țara asta, și veți înțelege de ce bunicii cartierului, bunicii orașului, bunicii țării au rămas din ce în ce mai însingurați, alinându-și dorurile cu lacrimi vărsate pe ecranele telefoanelor, după ce apelurile, în care își văd copiii și nepoții pe 5, 6 sau 7 inci, se vor fi încheiat...

Se va topi zăpada, iar bunicii cartierului vor ieși iarăși afară, dar băncile dintre blocuri așezate față în față nu vor mai face parte din viața lor...

Inocențiu Voinea

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE