Capturăm insula Kharg. Ce facem cu ea?

Postat la: 29.03.2026 |

Capturăm insula Kharg. Ce facem cu ea?

Trump defineste azi smechereste obiectivul SUA si implicit al omenirii deblocarea stramtorii Ormuz. Din cate imi aduc aminte, inainte de agresiunea ilegala si neprovocata asupra Iranului, de catre SUA si Israel, stramtoarea nu era blocata. Americanii și israelienii nu pot ocupa întreaga linie de coastă a Iranului nici măcar cu sprijinul aliaților lor NATO sau a armatelor Consiliului Golfului. Mai ales că ar fi inutil. De aceea se vor concentra pe un obiectiv limitat.

Ce variante sunt luate în considerare ?

▪️Debarcarea pe insula Qeshm și alte insule din apropierea Hormuzului pentru preluarea controlului asupra orașului Bandar Abbas și a zonelor înconjurătoare.

▪️Ocuparea sau blocada insulei Kharg, centrul cheie al exportului de petrol.

▪️ O operațiune de desant aerian în adâncimea teritoriului iranian împotriva infrastructurii nucleare.

1. Loviturile aeriene americane, s-au concentrat pe regiunile sudice și sud-estice ale Iranului, lovind sisteme de apărare AA și lansatoare de rachete mobile, ale căror poziții erau cunoscute. Slăbirea sistemului de apărare AA a permis o activitate de recunoaștere aeriană cu drone, extinsă la întregul teritoriu Iranian, probabil și cu scopul de a pregăti zone libere de mijloace AA o pentru eventuală parașutare a trupelor aeropurtate. În ciuda afirmațiilor lui Trump privind distrugerea 100% a apărării AA și a marinei militare iraniene, atacurile lor continuă, deși la o intensitate mult redusă. Dacă Iranul s-ar fi aflat în situația descrisă de Trump, s-ar fi retras grupul de atac al portavionului Abraham Lincoln departe spre coasta Omanului ?

2. Situația este de așa natură încât americanii au nevoie să deblocheze Strâmtoarea Hormuz, dar trimiterea navelor lor acolo sub loviturile iraniene este riscantă. Probabilitatea unei operații de desant a crescut odată cu desfășurarea unui grup de debarcare amfibiu al Marinei SUA în Orientul Mijlociu. Și prima opțiune este o operație amfibie la Bandar Abbas (un oraș cu 600.000 de locuitori), deoarece este punctul strategic cheie, situat direct pe Strâmtoarea Hormuz. De acolo, iranienii au exercitat controlul complet asupra transportului maritim prin strîmtoare.

3. În acest scenariu, ocuparea și menținerea unui oraș atît de mare este o sarcină foarte dificilă. Pentru că  e vorba de o depresiune, delimitată din 3 părți de zone muntoase, avînd lungimea de 50 km și adîncimea de 20 km. Conformația terenului permite iranienilor menținerea căilor logistice spre oraș chiar și după debarcare forțelor americane.

4. Pentru a asigura desfășurarea pușcașilor marini, americanii trebuie să întrerupă rutele de aprovizionare ale Forțelor Armate Iraniene, atacând întreaga provincia Hormozgan care are forma literei L întoarsă, începe la 320 km vest de Bandar Abbas și se termină la 320 km est de Bandar Abbas.

5. Pentru a sprijini grupurile de debarcare la Bandar Abbas, e nevoie ca americanii să desfășoare mai întâi operații similare în alte zone. E obligatoriu să asigure controlul asupra insulelor din apropierea Strâmtorii Hormuz. Insula Qeshm, cu o suprafață de 1.445 km² domină fizic intrarea în strâmtoare, găzduiește instalații militare și are anumite particularități geologice, inclusiv grote utilizate de sute de nave rapide ”Țînțar”, purtătoare de rachete iraniene. Mai mult ca sigur apele din jurul insulei și potențialele plaje de debarcare au fost minate. De aceea forța de debarcare nu va putea acționa „din mers”, fiind necesară curățarea sub foc a rutelor de acces.

6. În Strâmtoarea Hormuz, există cel puțin 9 insule mai mici unde iranienii au desfășurat radare, mine, lansatoare de torpile,  echipamente de hidrolocație și ceretare subacvatică. Există chiar și un aeroport cu pistă de 2.500 m, pe insula Abu Musa. Insulele sunt mici, dar oferă rețea de cercetare redutabilă asupra arterei maritime. 

7. Însă problema cheie a americanilor nu este debarcarea în sine. Cu o pregătire de foc prelungită și cu un sprijin aerian masiv, capturarea insulelor și a zonei din jurul orașului Bandar Abbas este posibilă. Adevărata întrebare apare mai târziu: ce facem cu ea, sau cu ele? Capturarea nu este același lucru cu controlul, pentru că aceste obiective pot fi cucerite, dar sunt extrem de dificil de menținut sub presiunea constantă din partea iranienilor, dispuși pe înălțimile dominante de pe coastă. Fără suprimarea întregului sistem IRGC, orice câștiguri vor fi temporare. Nu doar trupele americane debarcate vor sta literalmente sub foc, ci și lărgirea capului de pod va fi problematică. Navele de aprovizionare din Arabia Saudită sau aeronavele și elicopterele de transport, ar fi atacate. Orice rotație a forțelor și a livrărilor de provizii devine o operațiune dificilă.

Judecând după declarațiile lui Trump, acesta nu are o imagine completă a potențialului actual de luptă al iranienilor, ceea ce complică evaluarea riscurilor și planificarea generală a misiunii.

Valentin Vasilescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Capturăm insula Kharg. Ce facem cu ea?

Postat la: 29.03.2026 |

0

Trump defineste azi smechereste obiectivul SUA si implicit al omenirii deblocarea stramtorii Ormuz. Din cate imi aduc aminte, inainte de agresiunea ilegala si neprovocata asupra Iranului, de catre SUA si Israel, stramtoarea nu era blocata. Americanii și israelienii nu pot ocupa întreaga linie de coastă a Iranului nici măcar cu sprijinul aliaților lor NATO sau a armatelor Consiliului Golfului. Mai ales că ar fi inutil. De aceea se vor concentra pe un obiectiv limitat.

Ce variante sunt luate în considerare ?

▪️Debarcarea pe insula Qeshm și alte insule din apropierea Hormuzului pentru preluarea controlului asupra orașului Bandar Abbas și a zonelor înconjurătoare.

▪️Ocuparea sau blocada insulei Kharg, centrul cheie al exportului de petrol.

▪️ O operațiune de desant aerian în adâncimea teritoriului iranian împotriva infrastructurii nucleare.

1. Loviturile aeriene americane, s-au concentrat pe regiunile sudice și sud-estice ale Iranului, lovind sisteme de apărare AA și lansatoare de rachete mobile, ale căror poziții erau cunoscute. Slăbirea sistemului de apărare AA a permis o activitate de recunoaștere aeriană cu drone, extinsă la întregul teritoriu Iranian, probabil și cu scopul de a pregăti zone libere de mijloace AA o pentru eventuală parașutare a trupelor aeropurtate. În ciuda afirmațiilor lui Trump privind distrugerea 100% a apărării AA și a marinei militare iraniene, atacurile lor continuă, deși la o intensitate mult redusă. Dacă Iranul s-ar fi aflat în situația descrisă de Trump, s-ar fi retras grupul de atac al portavionului Abraham Lincoln departe spre coasta Omanului ?

2. Situația este de așa natură încât americanii au nevoie să deblocheze Strâmtoarea Hormuz, dar trimiterea navelor lor acolo sub loviturile iraniene este riscantă. Probabilitatea unei operații de desant a crescut odată cu desfășurarea unui grup de debarcare amfibiu al Marinei SUA în Orientul Mijlociu. Și prima opțiune este o operație amfibie la Bandar Abbas (un oraș cu 600.000 de locuitori), deoarece este punctul strategic cheie, situat direct pe Strâmtoarea Hormuz. De acolo, iranienii au exercitat controlul complet asupra transportului maritim prin strîmtoare.

3. În acest scenariu, ocuparea și menținerea unui oraș atît de mare este o sarcină foarte dificilă. Pentru că  e vorba de o depresiune, delimitată din 3 părți de zone muntoase, avînd lungimea de 50 km și adîncimea de 20 km. Conformația terenului permite iranienilor menținerea căilor logistice spre oraș chiar și după debarcare forțelor americane.

4. Pentru a asigura desfășurarea pușcașilor marini, americanii trebuie să întrerupă rutele de aprovizionare ale Forțelor Armate Iraniene, atacând întreaga provincia Hormozgan care are forma literei L întoarsă, începe la 320 km vest de Bandar Abbas și se termină la 320 km est de Bandar Abbas.

5. Pentru a sprijini grupurile de debarcare la Bandar Abbas, e nevoie ca americanii să desfășoare mai întâi operații similare în alte zone. E obligatoriu să asigure controlul asupra insulelor din apropierea Strâmtorii Hormuz. Insula Qeshm, cu o suprafață de 1.445 km² domină fizic intrarea în strâmtoare, găzduiește instalații militare și are anumite particularități geologice, inclusiv grote utilizate de sute de nave rapide ”Țînțar”, purtătoare de rachete iraniene. Mai mult ca sigur apele din jurul insulei și potențialele plaje de debarcare au fost minate. De aceea forța de debarcare nu va putea acționa „din mers”, fiind necesară curățarea sub foc a rutelor de acces.

6. În Strâmtoarea Hormuz, există cel puțin 9 insule mai mici unde iranienii au desfășurat radare, mine, lansatoare de torpile,  echipamente de hidrolocație și ceretare subacvatică. Există chiar și un aeroport cu pistă de 2.500 m, pe insula Abu Musa. Insulele sunt mici, dar oferă rețea de cercetare redutabilă asupra arterei maritime. 

7. Însă problema cheie a americanilor nu este debarcarea în sine. Cu o pregătire de foc prelungită și cu un sprijin aerian masiv, capturarea insulelor și a zonei din jurul orașului Bandar Abbas este posibilă. Adevărata întrebare apare mai târziu: ce facem cu ea, sau cu ele? Capturarea nu este același lucru cu controlul, pentru că aceste obiective pot fi cucerite, dar sunt extrem de dificil de menținut sub presiunea constantă din partea iranienilor, dispuși pe înălțimile dominante de pe coastă. Fără suprimarea întregului sistem IRGC, orice câștiguri vor fi temporare. Nu doar trupele americane debarcate vor sta literalmente sub foc, ci și lărgirea capului de pod va fi problematică. Navele de aprovizionare din Arabia Saudită sau aeronavele și elicopterele de transport, ar fi atacate. Orice rotație a forțelor și a livrărilor de provizii devine o operațiune dificilă.

Judecând după declarațiile lui Trump, acesta nu are o imagine completă a potențialului actual de luptă al iranienilor, ceea ce complică evaluarea riscurilor și planificarea generală a misiunii.

Valentin Vasilescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE