• Tweet

Generalul Amir Ali Hajizadeh a fost până la data de 13 iunie a.c., când a fost eliminat de aviația israeliană, comandantul Forțelor Aerospațiale ale Gardienilor Revoluției, armata ayatollahului suprem.

Într-un interviu recent, generalul Amir Ali Hajizadeh a declarat că limita razei de acțiune de 2.000 km a unei rachete Khorramshahr-4 este suficientă pentru a atinge Israelul din orice punct al Iranului.

Generalul Hajizadeh a mai spus ceva deosebit de important, anume că limita de 2.000 km a razei de acțiune a fost stabilită din respect pentru țările europene, dar aceasta poate fi eliminată și depășită dacă țările europene își vor schimba comportamentul și atitudinea față de Iran.

Khorramshahr-4 nu este singura rachetă balistică iraniană cu o rază de acțiune de peste 2.000 km, dar este în acest moment cea mai versatilă și letală și prima care amenință direct flancul de est al NATO, respectiv siturile operaționale de apărare antirachetă Aegis Ashore din România și Polonia, proiectate tocmai împotriva amenințării iraniene cu rachete balistice.

În 2007 Rusia și Iranul s-au opus desfășurării sistemului de apărare antirachetă cu abordare adaptivă în etape al NATO, care include stația radar cu rază lungă de acțiune Kurecik TPY-2 din sud-estul Turciei plus Centrul de control, management al luptei și comunicații (C2BMC) de la baza aeriană Ramstein, Germania.

Distanța dintre Ramstein și o bază importantă de rachete balistice a Gardienilor Revoluției de lângă Tabriz, în N Iranului, este de 3.300 km. Situl de la Deveselu se află la 1.840 km de baza Tabriz. Situl polonez din Redzikowo se află la 2.860 km de baza Tabriz.

Orice tip de rachetă balistică cu rază medie de acțiune (MRBM) iraniană, Qadr, Sejjil sau Khorramshahr-4 poate fi interceptat de sistemul Aegis-Ashore, înainte de a-și atinge țintele din estul și sudul Europei.

Generalul Hajizadeh a sugerat că apărarea antirachetă Aegis-Ashore a NATO este ținta principală pentru noua rachetă iraniană Khorramshahr-4, adică siturile de la Ramstein, Deveselu și Redzikowo cât și radarul de la Kurecik.

Ce se întâmpla în Iran cu 15 ani în urmă: Reichul islamic al președintelui Mahmoud Ahmadinejad

Iranul a sărbătorit pe 11 februarie 2010 31 de ani de la revoluția islamică care a pus capăt regimului monarhic al lui Reza Pahlavi Aryamehr. De atunci, doi ayatollahi supremi se străduiesc să aducă Iranul în rândul lumii, mai întâi Rusollah Khomeini și apoi, succesorul său de astăzi, Ali Khamenei, dar republica islamică a eșuat într-o autarhie prenucleară, ce își consumă energiile și substanța națională în îmbogățirea uraniului și performanta rachetistică inercontinentală.

Situat în centrul Axei răului - alăturare de cinci state profund antioccidentale și antidemocratice, într-o evaluare a Departamentului de Stat - Iranul lui Ahmadinejad s-a înscris pe orbita amenințărilor explicite la adresa Israelului, a UE și a Americii. Evaluat dinspre Israel și Satele Unite, discursul președintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad poartă în el ingredientele retoricii naziste. Ahmadinejad a instigat de câteva ori la genocid împotriva evreilor și a justificat distrugerea programată a Israelului. Guvernul de la Tel Aviv a început să ia tot mai în serios varianta răpirii președintelui iranian și aducerea acestuia în fața Tribunalului Internațional de la Haga, pentru a fi judecat și condamnat.

Pentru categoria de cititori obișnuită cu alăturarea dintre islam si nazism, Ahmadinejad nu constituie un invitat surpriză în Walhalla. Ultimii ani abundă în studii, unul mai aplicat decât celălalt, consacrate acestei asocieri aparent neobișnuite, care aduc în discuție factorii de risc care decurg din islamul altoit pe un trunchi nazist. În atari circumstanțe, semnalul de alarmă tras pe 17 decembrie 2006 de deputatul israelian Beniamin Netanyahu, liderul Partidului Likud și fostul premier al Israelului, vine într-o succesiune firească. Extrem de atent la progresele industriei de apărare a Iranului, la programul său nuclear și la ieșirile tot mai belicoase ale președintelui iranian, Netanyahu a declarat că "Ahmadinejad vrea să fabrice arme nucleare ca să domine lumea și să înființeze un imperiu islamic.

Cu ajutorul bombei atomice el speră să construiască un Reich islamic care să dureze 1000 de ani". Declarația lui Netahyahu s-a inspirat din raportul comandantului Mossadului, Meir Dagan, prezentat în fața Comisiei de Externe și Securitate a Knessetului. Dagan a avertizat că în decurs de trei ani, Iranul va fi capabil să echipeze cu uraniu îmbogățit primele sale ogive nucleare, purtate de rachetele balistice intercontinentale Sahab 5 și 6.

Nu e cam devreme să putem vorbi, într-adevăr, de riscuri considerabile care decurg dintr-o asemenea stare de lucruri? Cartea publicistului Chuck Morse "Legături între nazism și islamul terorist" este un fel de tatăl-nostru al temei propuse, ca și recentul articol al profesorului de la Universitatea Harvard, Alan Dershowitz, Soluția finală a Hezbollah" sau articolul "Legături între nazism și teroriștii Al Qa'eda", al publicistului Joseph Zyble. Un loc binemeritat în această ecuație îl ocupă și eseul lui Serge Trifkovic, profesor la Universitatea din Southampton, "Legături dintre islam și nazism", publicat în 2002, cât și ultima carte a lui Trifkovic, "Sabia Profetului: o politică incorectă a ghidului islamului"*.

În fine, un ultim articol, "Față în față cu cel mai urât adevăr: nazismul islamic", semnat de procurorul Raymond S. Kraft din nordul Californiei, a apărut pe 2 septembrie 2006, la doar o săptămână după ce președintele american George W. Bush a folosit termenul "islamofascism" într-un discurs aspru criticat de presa conservatoare.

Ar fi simplu ca lucrurile să se oprească aici. Dacă Ahmadinejad s-ar fi inspirat din nazism, totul era previzibil în retorica amenințărior sale, care au devenit punctuale. La fața locului, lucrurile sunt însă mult mai complicate decât se văd din cancelariile occidentale. Deja în cercurile apropiate ale președintelui iranian a început să se vorbească că Ahmadinejad este întruchiparea Imamului Ascuns, a lui Mahdi în persoană, recunoscut atât de sunniți, cât mai ales de șiiți.

Începând de aici, călcăm pe un teren minat, impregnat de un profund misticism de factură persană. Mahdi este cel de al doisprezecelea imam, dispărut în urmă cu sute de ani, care va reapărea în chipul lui Mesia, pentru a salva lumea. Înaintea venirii sale, lumea va cunoaște mari tulburări. Tabloul distrugerii și pervertirii rânduielilor lumești seamănă până la identitate cu cel descris în Apocalipsa creștină. Imamul Ascuns va apărea pe post de salvator, declanșând Judecata de Apoi și lupta împotriva necredincioșilor.

Or, din perspectiva învățăturilor unor ayatollahi considerați nu o dată eretici cu care Ahmadinejad are legături privilegiate, Iranul este dator să provoace dezordinile și haosul, pentru a grăbi venirea Imamului Ascuns, care va mântui lumea. De aici, și până la identificarea lui Ahmadinejad cu Mahdi n-a mai rămas decât un singur pas, și o jumătate din acesta s-a produs deja în urmă cu doi ani, când presa afiliată regimului teocratic de la Teheran, titra că în jurul lui Ahmadinejad a apărut o lumină verde fosforescentă, în timp ce acesta ținea un discurs la sediul general al Națiunilor Unite.

Acești misterioși ayatollahi trăiesc și activează în orașul sfânt Qom, situat la 150 de kilometri sud față de Teheran. Poate cel mai însemnat mentor al lui Ahmadinejad este ayatollahul Mohammad Taghi Mesbah Yazdi, în vârstă de 76 de ani, președinte al Adunării experților persani, care îl desemnează pe ayatollahul suprem. Supranumit "Crocodilul", Mesbah Yazdi este considerat a fi cel mai conservator și puternic cleric din Iran, cât și principalul teoretician al fundamentalismului islamic de factură șiită. În 1997, după alegerea președintelui reformist Mohammad Khatami, Mesbah Yazdi i-a încurajat pe membrii Gardienilor Revoluției Islamice (Pasdaran) și pe cei ai grupării Hezbollah să stopeze reformele, provocând ample agitații în țară, în care s-a recurs nu o dată la acte de violență.

Mesbah Yazdi a fost motorul care a animat mașina teocratică ce l-a ales pe Ahmadinejad președinte. După opiniile jurnalistului de investigație Akbar Ganji, Yazdi a inspirat o mulțime de "fatwa", - ordine religioase, care în 1998 au condus la asasinarea a cinci dizidenți iranieni. El conduce o mișcare misterioasă numită Hojatieh, despre care se crede că pregătește acțiunile care vor grăbi venirea Imamului Ascuns. Acesta va reapărea în moscheea Jankaran de lângă Qom, pentru restaurarea căreia Ahmadinejad a alocat un buget de aproape 20 de milioane de dolari, la scurtă vreme după ce a fost ales președinte, pe 29 iunie 2005. Ayatollahul Mesbah Yazdi susține că folosirea bombei atomice este legitimă din punct de vedere religios.

În toate luările sale de poziție a susținut că Iranul este dator să-și dezvolte capacitățile nucleare, cât și industria de rachete, până la producerea unor rachete balistice cu rază mare acțiune, capabile să transporte ogive nucleare. Privit din perspectiva deloc liniștitoare a conclavului ayatollahilor din Qom, care îl manipulează pe președintele Ahmadinejad, amplasarea scutului balistic în țări NATO, precum România, capătă o și mai mare legitimitate.

Cornel Ivanciuc