• Tweet

Astăzi Gabriel Garcia Márquez ar fi împlinit 98 de ani și am găsit astfel nimerit să parafrazez în titlul denumirea unuia dintre romanele sale, poate nu cel mai important, referindu-ma însă la posibila soartă politica lui Călin Georgescu. Ideea de bază a romanului Cronica unei morți anunțate este că, în afară de victimă, toți știau că urmează o crimă dar nimeni, din diverse interese, nu anunța acest lucru.

În cazul lui Călin Georgescu a devenit limpede de ceva vreme că În urma săltării din trafic și a inculpării sale, a dezvoltării dosarului prin percheziții și arestări conexe, a lipsei de reacție internaționale legat de felul în care este construit acest dosar - nici de la partenerul strategic nici de la alții - lui Georgescu i se pregătește interzicerea candidaturii. Diana Șoșoacă a fost interzisă anul trecut pentru mult mai puțin, practic, pentru nimic, ori în cazul lui Călin Georgescu instituțiile sistemului vor așeza în câteva zile pe masa celor de la Biroul Electoral Central (BEC) un previzibil dosar de câteva mii de pagini iar fiecare membru al BEC va sta sub spectrul propriei inculpări dacă va refuza eliminarea lui Georgescu. Dar hai să zicem că cei din BEC vor rezista deși probabilitatea este cu cvasinulă, ei bine în acest caz improbabil dosarul va ajunge la CCR, același CCR care a eliminat-o pe Diana Șoșoacă și acum se pregătește să o respingă din nou, deci nu mai e cazul să prognozez cum vor proceda în cazul Călin Georgescu, e clar cristal după cum se spune.

Sistemul nu se mai teme de mișcări de stradă majore. De ce? Pentru că are deja confirmarea că mămăligă românească nu explodează. Acest lucru s-a văzut cu ocazia ultimelor două mitinguri de susținere a lui Călin Georgescu, la primul au participat sub 5.000 de oameni iar la al doilea, la o săptămână distanță, deși era la trei zile după săltarea din trafic a candidatului, au fost mai puțin de 20.000, deși organizatorii de la AUR prognozaseră un milion. Tot ceea ce v-am explicat aici, Călin Georgescu a resimțit acut, iar aseară a făcut un apel public premergător din care speră să nu i se mai dea like-uri pe Facebook sau pe TikTok și reclamă nevoia prezenței fizice la proteste.

Mă întorc la similitudinile cu romanul lui Márquez, referitor la faptul că toți apropiații victimei cunosc că această crimă politică în cazul nostru se va petrece, dar nimeni nu cere soluții de evitare a dezastrului.

În cazul suveraniștilor, dezastrul poate fi dublu. Primul legat de dispariția candidatului cu cele mai mari șanse de a ajunge președinte suveranist, Călin Georgescu, și al doilea legat de necesitatea ca Georgescu să predea ștafeta altui suveranist susținut de către el împreună cu AUR, spre a nu irosi șansă de a avea un președinte suveranist din 2025. Și aici e cuiul lui Pepelea, George Simion se ferește să-i ceară acest lucru lui Călin Georgescu, deoarece știe cu precizie că acesta nu vrea să susțină pe nimeni altcineva, poate doar pe soția sa Cristela (asta a fost o ipoteză tragicomică sugerată acum o lună de către Mirel Palada, însă această ipoteză prinde contur acum. Eu am zis însă și nu doar eu că va fi momentul în care Călin Georgescu va decădea total acela în care ar propune-o pe Cristela Georgescu).

Becali și mulți alții din AUR îi cer lui George Simion să își depună candidatura, însă acesta se teme de oprobiul public iscat astfel, În loc să gândească, așa cum e firesc, că scopul major nu este să fie Georgescu președinte, scopul major minimal, dacă pot să fac ace joc de cuvinte, este să fie un candidat suveranist în finală, chiar după eliminarea lui Georgescu, și, temându-se, George Simion tace și el și nu acționează, pentru că altfel ar putea să-l cheme chiar Călin Georgescu la o discuție bărbătească între patru ochi și să-i spună o a treia variantă de candidat, eventual susținut împreună de Călin Georgescu și AUR, eu l-am văzut potrivit pe Petrișor Peiu dar pot fi și alte soluții.

În fine, așa cum spuneam mai devreme s-a ajuns la simulacrul prin care Marius Lulea, la înțelegere probabil cu George Simion, să propună ca AUR să nu aibă nici un candidat, nici măcar în cazul interzicerii lui Călin Georgescu, treabă care mie îmi miroase a blat puturos cu sistemul de putere actual. Cum să poți argumenta că ori Georgescu ori nimeni, ce e asta? Suveranismul începe și se termină cu Călin Georgescu, chiar așa? Și adresez această întrebare retorică în calitatea mea de a fi unul dintre cei mai vechi și consecvenți suveraniști din România, încă de când cei care conduc astăzi AUR urmau școală generală sau liceul. Mai sunt doar câteva zile și treaba asta se va tranșa, îi avertizez însă pe suveraniști că se joacă cu focul, poate fi finalul parcursului lor politic, deoarece nu vor fi iertați dacă își bat joc de speranțele românilor de a avea un președinte suveranist.

Revin în final la Călin Georgescu dar și la titlu, spunând că și el se bazează pe faptul că susținătorii lui nu mai pricep nimic din încâlceala rezultată. Dar în loc să-i lămurească în mod onest și să le ofere o soluție alternativă, nu știu, să se auto propună candidat la funcția de prim-ministru cu George Simion prezidențiabil sau în altă formulă, e bine, Georgescu le tot predică exact ca un popă înaintea unui dezastru, adică, total ineficient. Am bănuieli infamante și în ceea ce-l privește pe Călin Georgescu, ce mi-au fost iscate inclusiv de faptul că el e coleg de masonerie cu generalul Lucian Pahonțu, am toate datele lojei unde sunt membrii amândoi de foarte mult timp, Lucian Pahonțu fiind fostul cerber al foștilor Băsescu și Iohannis. Și mai remarc astăzi că problemele din justiție ale lui Călin Georgescu au început să crape și să devină la limită doar imediat după ce Iohannis a demisionat, adică acum o lună, și puterea lui Pahonțu s-a topit. De aici puteți să înțelegeți că până acum el fusese protejat, că doar legăturile cu Potra, situațiile cu Vlad Țepeș, cu rușii, cu legionarii respectivi și cu faptele aferente, ce se mai inventează prin dosare sau ce este real prin dosare sunt vechi de câțiva ani și puteau fi cercetate de mult dacă nu exista protecție din sistem. De asemenea sunt înclinat să cred mai degrabă, acum, raționând, analizând sprijinul dovedit a liberalilor pentru Călin Georgescu din toamna anului 2024, că el a fost de fapt din start proiectat ca o rezervă a lui Nicolae Ciucă, preferatul cuplului Iohannis-Pahonțu, dar că acum fosta rezervă nu vrea să-și desemneze la rândul său o altă rezervă. Cred că toate aceste lucruri le-au știut primii spionii ruși ai lui Putin, pentru că doar așa pot să-mi explic comunicatul serviciilor externe rusești de alaltăieri, prin care oamenii lui Serghei Narîșkin au îngropat practic sprijinul extern pentru candidatura lui Georgescu.

Cozmin Gușă