• Tweet

Cărțile nu reușesc să ofere imaginea caricaturală a unei societăți, așa cum celebrul serial "Dastardly and Muttley in Their Flying Machines" o face cu brio. Priviți orice episod al acestui desen animat și veți găsi o izbitoare asemănare cu planurile vieții publice ale vieții românești, de la politică, la instituțiile statului și, nu în ultimul rînd la media. veți constata că din peisaj lipsește... PRESA.

De ce? E simplu. Fiindcă nu mai există. Atunci când exista, oamenii știau că presa e, cu precădere în partea opusă a ceeace emit conducătorii politici. Acum, ceeace face "media" (care nu înseamnă presă), e exact pe dos. La noi s-a născut expresia înfricoșătoare "nu vă informați decât din surse oficiale". Orice comentariu este, deci, de prisos... "Dastardly and Muttley in Their Flying Machines" este un serial de animație american prdus de cunoscuta casă Hanna-Barbera care a avut premiera pe 13 septembrie 1969 pe CBS. Serialul se concentrează pe efortul lui Dick Dastardly și a tovarășului său canin Muttley de a prinde porumbelul ce transportă informații secrete, Yankee Doodle. În cântecul din generic, Dastardly repetă de foarte multe ori Stop the Pigeon! ("Opriți porumbelul!"). Dick Dastardly și Muttlley fac parte din Escadrila "Vulturi", alături de Zilly și Clanc, Dastardly fiind șeful. Dick Dastardly este șeful escadrilei "Vulturi" și are propria sa replică: "Fir-ar, de douǎ ori fir-ar, de trei ori !" în cazul în care escadronul greșește, Dastardly cade, dar e salvat de Muttley. Mutley este personajul principal patruped, care nu prea vorbește, și când o face, nu rostește cuvintele clar, de exemplu: "Sassafrassarassa Rick Rastardly" - Râsul său malefic este foarte deosebit, folosit doar când Dastardly este în pericol. Zilly este cel mai fricos membru al escadrilei. Fiecare nou plan îl umple cu groază, și el rostește, de obicei, sloganul său, "Oh, dragă ! Oh !", Înainte de retragere cu capul în gulerul hainei. Într-un episod, el este transformat temporar într-un erou prin hipnoză (Zilly Dilly), dar eroismul său nou se dovedește a fi chiar mai dăunător pentru escadron decât lașitatea lui. Clanc este cel care proiectează avioanele, și dovedește multă istețime. Nici acest personaj nu vorbește coerent. De multe ori, planurile făcute de el se întorc împotriva lui și a celorlalte personaje. Nu există un tip anume, în desenul animat, care să nu-și găsescă vreun corespondent între personajele aproape mizerabile ale politicii românești.

Formaţiunile așa-zise pro-europene PSD, PNL, USR, UDMR şi Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale anunţă angajamentul ferm pentru formarea unei majorităţi "pro-europene" în Parlamentul României, a unui guvern "pro-european" şi susţinerea unui posibil candidat comun, tot "pro-european" la alegerile prezidenţiale". În fapt, sunt găști de delincvenți care s-au îmbogățit sub fustele largi ale unui europenism de cumetrie. Ei sunt "învârtiții" romîno-europenizați - PSD, reprezentând europenismul anticultural, cu Ciolacu, cel care învață engleza le 50 de ani, PNL - cu un Ilie Bolojan adulator al sorosismului neosecurist, USR - ul neomarxist, cu o o Lasconi la nivelul clasei a XII, care nu știe, nici ea, vreo limbă străină - un USR care a distrus România cu un PNRR mizerabil, antiromânii de la UDMR, cu Kelemen Hunor și veșnicii atârnători la mesele tuturor guvernelor - minoritățile naționale, vor să salveze, iarăși, tot ei, România... Sunt "băieții deștepți" care vor să fenteze mai departe istoria, marii profitori ai "europenizării" multtrâmbițate, ca acoperire.

Ilie Bolojan, (primar de frunte, cu mari realizări, ca și Johannis), președintele interimar al PNL, insistă pe reducerea numărului de ministere: „A nu încerca să reducem numărul de ministere, de comisii parlamentare, de secretari de stat, de agenții înseamnă că nu am înțeles că oamenii au votat și împotriva sinecurismelor. A stopa risipa e o chestiune de necesitate acum și pentru reformă, și pentru a arăta că am înțeles ce au transmis oamenii." "Cea mai mare urgență în perioada următoare înseamnă un guvern stabil"- mai spune "salvatorul" sorosist, de conjunctură, al rămășițelor băsiste din PNL. Nu, zău! Chiar așa? Oare asta au vrut să transmită oamenii prin vot? Ăsta a fost "votul de furie" al oamenilor, dle Bolojan? Din câte am înțeles eu, vi s-a transmis să dispăreți, să nu vă mai vadă. Să nu mai fie furați în continuare de hidra cu zeci de mii de capete ai mașinăriei de partid PSD-PNL. Să nu mai secretizaâi propriile mârșăvii. Să nu mai luați hotărâri în numele lor fără să-i consultați! Să nu mai protejați multinaționalele, să dați socoteală de obidirea și umilirea poporului român! Asta am înțeles eu. Dar poate sunt eu prost. Admit asta... Acum, așa cum stau la masă, toți, îmrăcați în haine de mii de euro, cu guși și cefe proeminente, se fac că lucrează. Cămăși albe, butoni de aur, cravate roșii, ceasuri grele. Sacourile date jos, mânecile suflecate, mitocănește. Stau în jurul mesei... În fapt, gândul lor este cum anume să facă pentru a "apuca" mai multe ministere pentru a-și proteja propriile funduri, ale neamurilor, amantelor, ale structurii lor, ca o caracatiță, care sufocă România, din posturile bineplătite, la Stat, din capitală, până în ultima comună din țară. Așa că se gândesc la taxe noi, la jupuirea poporului. Iar "diavolul" Boloș rânjește șuierând printre buzele subțiri, ca o cobră flămândă: ordonanța trenuleț! ordonanța trenuleț, ordonanța trenuleț!" Ssssassssafrasssarasssa! Transpiră, și le țâțâie fundul de frică. Le este frică de votul oamenilor, de românii care își cer drepturile. Au descoperit că poporul nu e prost. Le este frică de faptul că oamenii gândesc și că vor să știe exact pe ce se cheltuiește banul adunat din sudoarea lor. Sunt înspăimântați de reacția oamenilor, de proteste și că vor fi scoși cu furca din politică.

"Conjuraţia imbecililor" este un roman vesel cu o istorie tragică. Autorul, John Kennedy Toole, s-a sinucis la vârsta de 31 de ani din cauza unei depresii după ce romanul său a fost respins de mai mulţi editori. A fost, totuși, publicat în 1980, devenind un adevărat fenomen, John Kennedy Toole câştigând postum premiul Pulitzer. Iată un scurt pasaj, care seamănă, ideatic" cu ceeace este azi, lumea politică românească: - Ignatius, ce-i cu gunoiul ăsta de pe jos? - Ceea ce vezi este viziunea mea despre lume. Va trebui să fie încorporată într-un tot, așa că ai grijă pe unde calci. - Și cu toate jaluzelele trase? Ignatius, afară-i încă lumină. - Existența mea nu-i lipsită de elemente proustiene, spuse Ignatius din patul în care se reîntorsese în grabă. Vai, stomacul meu! - Și miroase aici, de te trăsnește. - Păi la ce altceva poți să te aștepți? Trupul omenesc, când este închis, produce anumite mirosuri pe care noi tindem să le uităm în această epocă a deodorantelor și a altor perversiuni. De altfel, eu găsesc atmosfera acestei încăperi destul de reconfortrantă. Schiller avea nevoie să simtă miros de mere putrede în birou, ca să poată scrie. Am și eu nevoile mele."

Dar, până să alegem în care parte ne regăsim, - în "Conjurația imbecililor, sau în "Dastardly and Muttley in Their Flying Machines", un cântec vesel să cântăm: "Muttley cǎțel rânjit cu urechile blege, Când am nevoie de tine, n-am de unde te culege Medaliile purtate de tine pe pieptul soios Le-ai primit de mântuială, fiindcǎ ești fricos Porumbelul, porumbelul, porumbelul, porumbelul Porumbelul, porumbelul... Opriți porumbelul ! Cum ? Opriți-l ! Prindeți-l ! Capturați-l ! Împiedicați-l ! Opriți porumbelul acum ! Zilly nu te mai fofila, nu vei izbuti Și vei fi adus înapoi cât ai clipi Iar tu, Clunk inventeazǎ ceva nemaivăzut Cu care sǎ prindem porumbelul, altfel voi fi pierdut ! Porumbelul, porumbelul, porumbelul, porumbelul Porumbelul, porumbelul... Opriți porumbelul ! Cum ? Opriți-l ! Prindeți-l ! Capturați-l ! Împiedicați-l ! Opriți porumbelul acum ! " Magnificul Muttley Trezește-te, Muttley ! iarǎși visezi ? Nu ești Robin Hood; totuși, cine te crezi ? Cavaler nu ești, nici rege încoronat. Ești doar Muttley, un patruped șifonat !"

Octavian Hoandră