• Tweet

Președintele mai face o încercare. O nouă desemnare. După demisia prezentată de Ludovic Orban, România se află în următoarea situație. Are un premier în funcție, după ce a avut un premier demis, interimar, desemnat și demisionar, în una și aceeași persoană. Iar acum, din nou, Klaus Iohannis se face că inițiază consultări, pentru a numi pe cine știe el. Și s-a instalat un mister. A câta numire e? De ce s-a grăbit Iohannis, când putea să se mai gândească?

Ludovic Orban și-a prezentat demisia pentru că Iohannis i-a cerut acest lucru. Și în niciun caz ca o consecință a deciziei Curții Constituționale, care a stabilit fără echivoc că ultima sa desemnare a declanșat un conflict interinstituțional și se abate de la litera și spiritul Legii Fundamentale. Klaus Iohannis, anunțând că nu prea mai sunt șanse pentru anticipate, putea aștepta. Era în drept să invoce, așa cum a făcut-o și în ieșirea publică anterioară, necesitatea de a primi o motivare, care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial și abia apoi studiată temeinic timp de 20 de zile de el însuși și de consilierii săi. Și abia apoi Orban ar fi urmat să demisioneze. Dar Iohannis s-a precipitat. Și l-a scăpat gura. El a precizat că demisia lui Ludovic Orban nu este nicidecum o consecință a deciziei Curții Constituționale. Ea s-ar fi produs din cu totul și cu totul alt motiv. Iar motivul invocat este că Parlamentul nu a putut lua nicio decizie. Pentru că nu a existat cvorum. Și nu a existat cvorum din vina exclusivă a PSD. În consecință, Iohannis consideră că Guvernul Orban 2 a căzut. Și urmează și o a treia încercare. Care, în concepția sa, ar fi ultima. Ultima încercare înainte de a declanșa anticipatele. Despre care, cu o zi înainte, spusese că nu prea mai au șanse.

Deci președintele s-a cam răzgândit de la o zi la alta. Sau poate doar încearcă să ne păcălească. Mai întâi ne spune că nu prea mai pot fi declanșate alegeri anticipate, sugerându-ne că acestea nu ar mai putea fi suprapuse alegerilor locale, așa cum și-ar fi dorit, pentru a maximaliza șansele PNL, iar apoi acționează precipitat și inițiază consultări de azi pe mâine, în vederea desemnării unui nou candidat de prim-ministru. Această mișcare a președintelui este cel puțin suspectă. Pentru a ne aburi, el invocă desigur o criză declanșată de epidemia de coronavirus, care s-ar putea transforma în pandemie. Un pericol care încă nu a atins România. Dar care, obiectiv vorbind, poate lovi. Dacă doar din această cauză Iohannis precipită lucrurile, atunci nu am nicio explicație pentru raționamentul său, prezentat cumva în treacăt. Și anume că Orban a demisionat nu pentru că președintele ar fi încălcat Constituția, numindu-l din nou, după ce a fost demis de Parlament, ci întrucât Guvernul Orban 2 ar fi fost respins de facto în Parlament, în urma boicotului PSD.

Sunt silit să trag urmăoarea concluzie. Klaus Iohannis intenționează din nou să violeze Legea Fundamentală. Numărând în mod intenționat greșit. Socotind în mod intenționat că până în prezent Guvernul Orban a căzut de două ori. Ceea ce înseamnă că, indiferent pe cine nominalizează acum președintele, la capătul unei pantomime numită consultări, nu ar mai exista decât două variante. Ori noul premier desemnat alcătuiește o echipă și prezintă un program de guvernare, cu care trece cu bine prin furcile caudine ale Parlamentului și rămânem cu acest Executiv, până după alegerile parlamentare, ori cade și acest proiect de Executiv și, în ciuda afirmațiilor anterioare, Klaus Iohannis dizolvă de îndată Parlamentul și declanșează alegeri parlamentare înainte de termen. De care se va ocupa ca să vezi, Guvernul Orban 2. Care rămâne în funcție deși pemierul a demisionat. S-ar putea ca, mai târziu, cei care se trezesc cumva din acest șoc să considere că România a trecut printr-o lovitură de stat, inițiată și executată de președinte. Dar va fi tardiv. Iar Curtea Constituțională, admițând că va fi consultată și că va stabili că de această dată președintele a încălcat major, decisiv Legea Fundamentală, se va exprima tardiv. Sau, cum ar spune fanii lui Klaus Iohannis, ceea ce stabilieșe CCR e valabil mereu și mereu doar pentru viitor.

Indiferent ce urmărește președintele, indiferent cum numără căderile de Guvern, un fapt rămâne cert. El se află în criză de premier. Pe cine va nominaliza?

Să dăm la o parte ceea ce el însuși a dat la o parte. Nu va fi un premier propus de PSD. De altfel, Marcel Ciolacu, care, așa cum bine spunea Codrin Ștefănescu, nu-i prea iubește pe civili, a anunțat că PSD nu va face nicio propunere. În al doilea rând, Iohannis a respins și ideea unui Guvern de uniune națională, la vârf cu un om politic sau cu un tehnocrat. În schimb a anunțat că va face un Guvern politic construit de către PNL sau, în cel mai rău caz, în jurul PNL. În aceste condiții, aria lui de căutare a unui premier se restrânge dramatic. Pe cine ar putea desemna? Pe generalul Nicolae Ciucă, cel care-și pocnește călcâiele când îl salută? Nicolae Ciucă chiar dacă a trecut precipitat în rezervă foarte de curând, nu este totuși un civil. Nimeni, nici în România, nici în Uniunea Europeană, nici în rândul statelor NATO nu-l confundă cu un civil. Dacă este instalat premier, va mirosi cel puțin a tentativă de dictatură militară. El nu este nici un tehnocrat. Pur și simplu, Armata nu poate furniza niciodată vreun tehnocrat. Cel mult, ea ne poate oferi specialiști într-un singur domeniu. Cel al apărării. Oricum am privi lucrurille, România nu este în situația în care ar trebui să trimită în fostul cabinet al mareșalului Antonescu din Palatul Victoriei un general.

Se vehiculează și numele Ralucăi Turcan. În definitiv, aceasta a mai fost cândva pupila unui premier al României. Care, dacă nu plângea amarnic Traian Băsescu, ar fi putut ajunge chiar președinte. Deci fără îndoială are experiența și reflexele condiționate necesare pentru a executa întocmai și la timp și chiar cu tandrețe tot ceea ce i se cere. Este însă exclus ca un personaj gen Raluca Turcan să primeacsă în Parlament voturile necesare - mă întreb dacă ar putea primi și toate voturile PNL - chiar cu riscul unor anticipate. Bătaia de joc ar fi mult prea mare. Cu atât mai mult cu cât Raluca Turcan tocmai a demonizat Curtea Constituțioală, taxând-o drept o instituție eminamente politică. Dacă o nominalizează pe Raluca Turcan, atunci intenția lui Klaus Iohannis de a dizolva Parlamentul devine mult prea transparentă.

În al treilea rând, iată, revine number one în forță. Rareș Bogdan are trei mari atuuri. Este lider al popularilor români în marea familie a popularilor europeni și, în consecință, ar putea beneficia de sprijinul necondiționat al doamnei Angela Merkel și al aliaților acesteia. În plan intern, se poate spune că este singurul liberal cu adevărat popular. Și neerodat. Îi este extrem de loial președintelui. Și a obținut până în prezent cele mai multe voturi din întregul PNL. Numai că Rareș Bogdan ar deveni în această variantă o piesă de sacrificiu. Un premier pentru doar câteva luni, parașutat la Palatul Victoria în plin război electoral. Și obligat să scoată castanele din foc, după ce acestea au fost aruncate acolo nu de PSD, ci de guvernele Orban 1 și Orban 2. Nominalizându-l pe Rareș Bogdan, care între altele nu are niciun fel de experiență în administrația publică centrală, președintele Klaus Iohannis ar da dovadă nu de prietenie, ci de cinism și de cruzime.

Și ar mai putea fi dintre numele vehiculate Cătălin Predoiu. Acesta a fost membru în câteva Guverne. S-a gudurat pe lângă mai mulți stăpâni. Are experiență în administrația publică centrală. Are față și ținută de premier. Nu are însă caracter. Dar atâta caracter cât are, i-ar ajunge pentru câteva luni.

Dincolo de aceste nume, pentru Klaus Iohannis începe deșertul. Dincolo de aceste câteva nume, el nu mai vede nimic. Ci doar o suprafață nesfârșită de nisip deasupra căreia plutește sau nu o Fata Morgana. Asta dacă și numai dacă rămâne consecvent în tentativa de a nominaliza un liberal.

Sorin Rosca Stanescu