• Tweet

Trei știri proaspete (a se citi doar cu un ceai calmant în față):

1. Comisia Europeană a decis că tirurile cu mărfuri ucrainene care tranzitează statele membre UE (în special România, Polonia și Ungaria) NU mai pot fi oprite pentru controale vamale. Mai mult, conform acordului accesului liber pentru transportatori ucraineni pe piața europeană, șoferii ucraineni NU mai pot fi sancționați în trafic decât în situația în care comit "abateri grave repetate", incluzând aici conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor.

Practic, un polițist român nu mai poate reține permisul unui șofer ucrainean găsit beat la volanul tirului, decât dacă șoferul a fost depistat de mai multe ori conducând abțiguit. Nu, nu e nici glumă, nici pe departe fake news, asta au decis birocrații de la Bruxelles.

Practic, Comisia Europeană a decis că șoferii ucraineni beneficiază de un regim special în statele membre UE, plasându-i deasupra legilor ce se aplică celorlalți și degrevându-i de controale. Astfel, în tirurile ucrainene ce, teoretic, transportă grâne contaminate, poate fi ascuns și introdus pe teritoriul UE orice, de la țigări la etnobotanice, de la arme la fugari. Noile prevederi au fost implementate cu ocazia prelungirii și actualizării acordului dintre UE și Ucraina privind transportul rutier. Acordul a fost prelungit până la 30 iunie 2025, cu reînnoire tacită pentru o altă perioadă de șase luni.

2. Mii de călători au fost blocați pe aeroportul Otopeni, după ce piloții TAROM au declanșat o grevă mascată, declarându-se inapți pentru zbor. De zeci de ani, compania Tarom, la fel precum majoritatea societăților administrate de statul român, este căpușată de analfabeții trădători ce s-au aciuat la protecția sinecurilor denumite pompos "funcții publice".

Un pilot TAROM câștigă cu 3000-5.000 de euro mai puțin/lună decât orice pilot al unei companii low cost. În situația companiilor de linie, salariile la TAROM sunt și de 10 ori mai mici. Uniformele sunt vechi, avioanele sunt foarte vechi, să spui că serviciile oferite pasagerilor sunt execrabile ar fi un eufemism, prețurile sunt uriașe raportat la calitatea serviciilor, însă, cumva, compania nu a mai produs profit din 2007 încoace.

În schimb, salariile directorilor TAROM sunt de peste 6000 de EURO/lună. Asta pentru o companie care de 17 ani a generat doar pierderi și crize. Nu există NICIUN stat civilizat pe planeta asta care să nu aibă în portofoliu o companie aeriană. Unele state au chiar 4-5 companii diferite, de linie și low cost. De la Air France la KLM, de la American Airlines la Qatar Air sau ITA Airwaves, statul-mamă fie deține 100% din compania aeriană principală a țării, fie deține un pachet de acțiuni la ea.

În România, firmele de stat nu au eșuat pentru că statul e un prost administrator, din contră, statul e cel mai bun administrator când gestionează resursele publice cu bună-credință. În România, companiile de stat (de la Petrom la TAROM, de la RAFO la CFR, de la ALRO la Dacia, de la Electroputere la Tractorul și Romtelecom) au ajuns în faliment sau în pragul falimentului tocmai fiindcă erau FOARTE PROFITABILE, având potențial uriaș de scalare! Tocmai de asta, în loc să fie retehnologizate/modernizate și dezvoltate, au fost devalizate, apoi privatizate sau vândute pe bucăți la fiare vechi.

Fiindcă statul român TREBUIE să fie slab, impotent, îngenuncheat! Statul român NU trebuie să administreze resursele naturale, nici să dețină societăți comerciale competitive. Ce nu e privatizat, clar trebuie prăduit și distrus urgent! Doar astfel România poate fi controlată și spoliată din toate direcțiile. România, unica țară care, nu cu multă vreme în urmă, nu doar că nu mai avea nicio datorie externă, nu doar că devenise o forță autarhică, ci avea de încasat miliarde în urma investițiilor pe care le făcea în alte state în curs de dezvoltare.

Conjurația dintre interesele externe și trădătorii din interior a distrus România! Nu socialismul, nu Ceaușescu, nici măcar privatizările, nu dictatele de la Înaltele Porți, nu poporul român în ansamblul său. EI! Trădătorii! Aceste patibulare personaje pe care securiștii le scot pe scenă, VOI le votați, apoi le permiteți să-și bată joc de voi, de avuția publică, de blestemata noastră țară și de bietul ei popor.

3. În lumea "partenerului nostru strategic", aflăm că "cel mai puternic om din lume" a fost spus unui examen neurologic, în urma căruia s-a constatat că nu are Parkinson. Gata, putem să răsuflăm ușurați! Niciun cuvânt despre Alzheimer sau alte boli neurodegenerative care, în mod normal, nu te-ar încadra în rândul celor apți pentru a te juca în preajma valizei nucleare.

Dincolo de ridicolul de care se umplu politicienii și jurnaliștii ce se comportă ca și cum abia ce au descoperit că Înalt PreaSenilitatea Sa nu are cum să fie "man in charge", o întrebare cât se poate de pertinentă rămâne: CINE DRACULUI MAI CONDUCE AMERICA AZI?

Știu, veți spune "establishmentul", însă, văzând cum arată America azi, sunteți siguri? Scopul establishmentului american a fost, vreme de decenii, acela de a asigura STABILITATEA (cu scopul protejării profitului și conservării puterii), exercitarea puterii indiferent de caducele contexte și efemerele figuri politice ce s-au perindat prin fața camerelor. Vi se pare că America mai are acum ceva în mânecă sau în clin cu conceptul de stabilitate, ori că mai poate reprezenta vreun garant al ceva, orice?

Pe vremuri, dacă America strănuta, se cutremura lumea. Azi, America nici nu mai poate strănuta, căci e în moarte cerebrală (la propriu), conectată la aparate, iar niște nebuni în halate îi mai administrează din vreme în vreme câte o doză de epinefrină și niște electroșocuri, doar pentru a se distra văzând mortul cum tremură. Vă spun asta de multă vreme: cine insistă să rămână alături de America în anii ce vin, va pierde totul.

Împăratul e gol, imperiul s-a prăbușit, a venit momentul pentru izolarea acestui cadavru fetid pe scena internațională, cu scopul de a proteja umanitatea de acest construct putrid, de această lume ce nu mai are puterea de a exporta nimic altceva în afară de războaie, teroare, crize, propagandă lugubră și totalitarism sadea. Pentru orice stat de pe planetă, parteneriatul cu SUA e echivalentul unei sinucideri în masă. Știți vorba lui Kissinger: "A fi dușmanul Americii poate fi periculos, dar a fi prietenul Americii e fatal". Cât de lucid, cât de vaticinar s-a dovedit a fi Kissinger.

Cu siguranță America va renaște cândva, într-o formă sau alta, din cenușă, și își va găsi un loc de cinste la masa noii lumi multipolare, lume ce nu mai reprezintă o înspăimântătoare posibilitate sau o potențială configurație, ci există - un fapt axiomatic -, nu e niciun dubiu cu privire la asta. O țară ce a fost măreață va redeveni măreață, indiferent de vicisitudini (vezi cazul Franței, Japoniei, Germaniei, Chinei și Rusiei). Însă, până atunci, statele de care America se va agăța în calea spre care a pornit acum, cea spre foc și pulbere, sunt condamnate la disoluție eternă. Prăbușirea actualei lumi americane nu mai e o chestiune de "IF", ci de "WHEN".

Iar când dezastrul va deveni evident pentru toți, să vedeți cât ne vom distra noi constatând cum tocmai cei mai cei propagandiști pro-americani de azi ne vor explica doct că albul e negru, că "era dificil să prevezi asta", la fel cum jurnaliștii mainstream media se prefac azi că abia au aflat că Joseph Robinette Biden e mai mult corupt și senil, decât e președinte care exercită puterea, ori la fel cum teroriștii politici și mediatici din anii pandemiei se comportă ca și cum nu tocmai ei ar fi aceia care au comis erorile ce au produs ororile de-acum atestate, confirmate, dovedite, aspecte pe care, la momentul respectiv, tot EI le etichetau drept "conspirații".

Dinu Popescu