Ne învârtim în cerc. 1989-2024

Postat la: 18.12.2024 |

Ne învârtim în cerc. 1989-2024

Revoluțiile din Estul Europei din 1989 au fost "cu voie de la poliție". Toate regimurile erau controlate de către ruși, care astfel nu au avut dificultăți să impună schimbarea. Moscova a ordonat și statele satelit s-au executat. De aceea nu au fost victime. De aceea toți dinozaurii comuniști aflați la putere au murit de moarte bună în patul lor.

Ceaușescu a fost singurul care a fost împușcat. Wouciech Jaruzselski, sângerosul dictator militar al Poloniei a murit în 2014 la Varșovia, la vârsta de 90 de ani. Dictatorul bulgar Todor Jivkov, aflat la putere din 1954 și vinovat de mii de crime a murit de pneumonie la Sofia, în 1998. Fostul președinte cehoslovac Gustav Husak a numit cu mâna lui primul guvern necomunist după 40 de ani. Ca răsplată, Husak a fost lăsat să moară de bătrânețe. Est-germanul Erich Honecker a fost singurul nevoit să își părăsească țara, a murit de cancer în Chile, în 1994.

România a fost o excepție pentru că rușii nu se puteau baza pe nimeni din conducerea de la București. De aceea a fost nevoie de violență și crime pentru schimbarea regimului. Explicația care s-a impus ulterior a fost că în România ar fi fost cel mai represiv regim comunist, deși regimul Ceaușescu era întrecut de regimurile de la Varșovia și Sofia din punct de vedere al brutalității și de cel din R.D. Germană din punct de vedere al controlului total asupra populației.

Cel mai docil regim a fost cel din Ungaria. Pur și simplu în ianuarie 1989 conducerea de la Budapesta a anunțat că renunță la rolul conducător al Partidului Comunist, numit Partidul Socialist al Muncitorilor și că se vor organiza alegeri libere multipartite. Rușii aveau atunci în Ungaria circa 70.000 de soldați și se pare că și arme nucleare, deși Moscova și Budapesta nu au recunoscut niciodată acest lucru. Consilierii ruși de la Ministerul de Interne, care includea și Securitatea au plecat în 1991, odată cu dezmembrarea URSS. Era exclus ca lideri comuniști unguri să strănute sau chiar să respire fără voia Moscovei.

În România Ceaușescu nu se lăsa dus și nici rușii nu aveau oameni în CEPEX, cum se numea conducerea PCR care să îl demită, cum s-a întâmplat în cazurile lui Jivkov și Honecker. În România au murit oameni pentru că Ceaușescu refuza să plece de la putere. El a luat decizia deopotrivă ineptă, dar și ilegală potrivit legislației de atunci, de a folosi armata pentru a menține ordinea publică și de a folosi muniția de război ca mijloc de control al mulțimilor. Cea mai mare parte a victimelor s-a înregistrat însă după înlăturarea lui Ceaușescu de la putere și sunt responsabilitatea celor care au preluat puterea în 22 decembrie 1989.

După 1989 partidele comuniste și-au schimbat denumirea în partide socialiste și în Polonia, Ungaria sau Bulgaria au reușit să revină la putere prin alegeri libere. Singurul partid dispărut peste noapte a fost Partidul Comunist Român. Iliescu, Brucan, Bârlădeanu și ceilalți puciști din 1989 ajunseseră niște marginali în PCR și nu îl puteau controla, așa au decis să îl desființeze. Ei reprezentau aripa kominternistă a partidului, înlăturată pas cu pas de naționaliștii lui Dej și apoi Ceaușescu.

A fost foarte rău ce s-a întâmplat în România în decembrie 1989. Au fost 5.205 victime, dintre care 1.116 morți și 4.089 de răniți, majoritatea în floarea vârstei. Durerea familiilor nu a trecut nici până astăzi, după 35 de ani. Familiile îndoliate nu au avut nici măcar reparația morală de a vedea că criminalii sunt pedepsiți. Pe lângă macabrul omor în masă, o altă nenorocire abătută asupra României a fost prăbușirea statului român peste noapte. Statul este stat, indiferent dacă este comunist sau capitalist.

Atunci s-au furat miliardele pe care le avea România. De exemplu guvernul Petre Roman încălcând legislația în vigoare a transferat un miliard de dolari, echivalentul a circa 10 miliarde dolari în prezent, de la Banca Națională la Banca Română de Comerț Exterior, de unde banii au dispărut rapid. Atunci au fost furați banii din conturile întreprinderilor românești de comerț exterior, operațiune strâns legată de "sinuciderea" lui Marin Ceaușescu în Ambasada României de la Viena pe 28 decembrie 1989.

Tot atunci puciștii au furat și arhiva UM 0110, unitatea de luptă anti KGB din cadrul Securității, permițând trădătorilor de țară să ajungă în fruntea statului. De fapt unitatea avea ca obiect de activitate "contraspionaj țări socialiste" și nu se lupta doar cu KGB, dar și cu servicii la fel de ostile, ca cel din Ungaria sau cu est-germanii de la STASI, dintre care mulți au fost preluați de serviciul vest-german, după cum a dezvăluit publicația Der Spiegel.

Suferințele României își au originea în evenimentele din decembrie 1989. Nu știu când se va termina și când ne vom împăca cu noi înșine. În Franța procesul a durat peste 150 de ani și sporadic mai răbufnește. Revoluția franceză de la 1789 a fost la originea tuturor convulsiilor din secolul XIX, a revoluțiilor din 1830, 1848, a Comunei din Paris din 1870 sau a scandalului Dreyfuss. Regimul lui Petain din timpul războiului a fost în aceeași logică. La fel și gravele dezordini din mai 1968.

George Scarlat

loading...
PUTETI CITI SI...

Ne învârtim în cerc. 1989-2024

Postat la: 18.12.2024 |

0

Revoluțiile din Estul Europei din 1989 au fost "cu voie de la poliție". Toate regimurile erau controlate de către ruși, care astfel nu au avut dificultăți să impună schimbarea. Moscova a ordonat și statele satelit s-au executat. De aceea nu au fost victime. De aceea toți dinozaurii comuniști aflați la putere au murit de moarte bună în patul lor.

Ceaușescu a fost singurul care a fost împușcat. Wouciech Jaruzselski, sângerosul dictator militar al Poloniei a murit în 2014 la Varșovia, la vârsta de 90 de ani. Dictatorul bulgar Todor Jivkov, aflat la putere din 1954 și vinovat de mii de crime a murit de pneumonie la Sofia, în 1998. Fostul președinte cehoslovac Gustav Husak a numit cu mâna lui primul guvern necomunist după 40 de ani. Ca răsplată, Husak a fost lăsat să moară de bătrânețe. Est-germanul Erich Honecker a fost singurul nevoit să își părăsească țara, a murit de cancer în Chile, în 1994.

România a fost o excepție pentru că rușii nu se puteau baza pe nimeni din conducerea de la București. De aceea a fost nevoie de violență și crime pentru schimbarea regimului. Explicația care s-a impus ulterior a fost că în România ar fi fost cel mai represiv regim comunist, deși regimul Ceaușescu era întrecut de regimurile de la Varșovia și Sofia din punct de vedere al brutalității și de cel din R.D. Germană din punct de vedere al controlului total asupra populației.

Cel mai docil regim a fost cel din Ungaria. Pur și simplu în ianuarie 1989 conducerea de la Budapesta a anunțat că renunță la rolul conducător al Partidului Comunist, numit Partidul Socialist al Muncitorilor și că se vor organiza alegeri libere multipartite. Rușii aveau atunci în Ungaria circa 70.000 de soldați și se pare că și arme nucleare, deși Moscova și Budapesta nu au recunoscut niciodată acest lucru. Consilierii ruși de la Ministerul de Interne, care includea și Securitatea au plecat în 1991, odată cu dezmembrarea URSS. Era exclus ca lideri comuniști unguri să strănute sau chiar să respire fără voia Moscovei.

În România Ceaușescu nu se lăsa dus și nici rușii nu aveau oameni în CEPEX, cum se numea conducerea PCR care să îl demită, cum s-a întâmplat în cazurile lui Jivkov și Honecker. În România au murit oameni pentru că Ceaușescu refuza să plece de la putere. El a luat decizia deopotrivă ineptă, dar și ilegală potrivit legislației de atunci, de a folosi armata pentru a menține ordinea publică și de a folosi muniția de război ca mijloc de control al mulțimilor. Cea mai mare parte a victimelor s-a înregistrat însă după înlăturarea lui Ceaușescu de la putere și sunt responsabilitatea celor care au preluat puterea în 22 decembrie 1989.

După 1989 partidele comuniste și-au schimbat denumirea în partide socialiste și în Polonia, Ungaria sau Bulgaria au reușit să revină la putere prin alegeri libere. Singurul partid dispărut peste noapte a fost Partidul Comunist Român. Iliescu, Brucan, Bârlădeanu și ceilalți puciști din 1989 ajunseseră niște marginali în PCR și nu îl puteau controla, așa au decis să îl desființeze. Ei reprezentau aripa kominternistă a partidului, înlăturată pas cu pas de naționaliștii lui Dej și apoi Ceaușescu.

A fost foarte rău ce s-a întâmplat în România în decembrie 1989. Au fost 5.205 victime, dintre care 1.116 morți și 4.089 de răniți, majoritatea în floarea vârstei. Durerea familiilor nu a trecut nici până astăzi, după 35 de ani. Familiile îndoliate nu au avut nici măcar reparația morală de a vedea că criminalii sunt pedepsiți. Pe lângă macabrul omor în masă, o altă nenorocire abătută asupra României a fost prăbușirea statului român peste noapte. Statul este stat, indiferent dacă este comunist sau capitalist.

Atunci s-au furat miliardele pe care le avea România. De exemplu guvernul Petre Roman încălcând legislația în vigoare a transferat un miliard de dolari, echivalentul a circa 10 miliarde dolari în prezent, de la Banca Națională la Banca Română de Comerț Exterior, de unde banii au dispărut rapid. Atunci au fost furați banii din conturile întreprinderilor românești de comerț exterior, operațiune strâns legată de "sinuciderea" lui Marin Ceaușescu în Ambasada României de la Viena pe 28 decembrie 1989.

Tot atunci puciștii au furat și arhiva UM 0110, unitatea de luptă anti KGB din cadrul Securității, permițând trădătorilor de țară să ajungă în fruntea statului. De fapt unitatea avea ca obiect de activitate "contraspionaj țări socialiste" și nu se lupta doar cu KGB, dar și cu servicii la fel de ostile, ca cel din Ungaria sau cu est-germanii de la STASI, dintre care mulți au fost preluați de serviciul vest-german, după cum a dezvăluit publicația Der Spiegel.

Suferințele României își au originea în evenimentele din decembrie 1989. Nu știu când se va termina și când ne vom împăca cu noi înșine. În Franța procesul a durat peste 150 de ani și sporadic mai răbufnește. Revoluția franceză de la 1789 a fost la originea tuturor convulsiilor din secolul XIX, a revoluțiilor din 1830, 1848, a Comunei din Paris din 1870 sau a scandalului Dreyfuss. Regimul lui Petain din timpul războiului a fost în aceeași logică. La fel și gravele dezordini din mai 1968.

George Scarlat

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE