O doină ca un blues al durerii

Postat la: 18.02.2024 | Scris de: ZIUA NEWS

Lumea așa cum o știm noi este un organism viu într-o permanentă schimbare, și reprezintă doar o minusculă parte din istoria pământului.

În afara acestei statistici sau mai exact deasupra ei se află emoția pe care au acumulat-o, au strâns-o oamenii precum recolta unei vieți zbuciumate. Din emoție s-a născut artă. Din durere, din iubire, din tragedii înfiorătoare, din bucurii înălțătoare, din dragoste pentru semeni, din ură pentru semeni, din idealuri pătimașe și iraționale, din dorința de a fi nemuritor omul s-a sprijinit întotdeauna pe cântec.

Dar cu o melodie, cu armonii simple și vorbitoare de gânduri profunde, cu un ritm asociat inimii, o baladă poate exprima același mesaj de la un meridian la altul. Din culturi diferite se poate naște un imn pe care să-l înțeleagă toți oamenii folosindu-se de... un cântec. Un cântec în diferite stiluri, genuri și asta nu e puțin lucru .

De la doina la blues, de la fado la Bouree, de la tango la șansonetă se fac arce peste timp și mări și țări care unesc oameni. În diversitatea lor oamenii se regăsesc până la urmă printr-un lucru atât de simplu: un cântec .

Să mergem spre exemplu în sudul Statelor Unite, pe vremea sclaviei. Cu mainile tăiate până la os de păstăile ce desfac bumbacul delicat și alb, negrii cântă în soarele dogoritor al Louisianei. Cântă de durere un blues și continuă mai pe seară pe prispa din fața colibelor, de la malul apei.

Vor fierbe porumb, vor povesti cum au fost bătuți, câte bice au primit de la stăpânii lor si vor cânta blues.

Peste mii de kilometri, în Delta Dunării din Dobrogea cea mult românească, deținuții politici din vremea comunismului de fier al anilor '50, taie stuful înalt al Peripravei, mâncați de vii, de țânțarii Deltei, cei mari cât vrabia si mulți precum lăcustele. Lișițele zboară razant cu luciul apei iar prizonierii cânta și ei, melodii lăutărești învățate de prin bodegile de mahala.

Muzica lăutărească autentică izvorăște din strigătul durerii adevărate, durere care de fapt are aceeași față, peste tot în lume.

Mike Godoroja

(Acest univers al durerii sublimate în muzică și imagine, este reprezentat in clipul "La Chilia in Port", pe care-l redăm mai jos, unde Mike Godoroja și Marius Mihalache au îmbinat trăirile celor 2 culturi.)

loading...
PUTETI CITI SI...

O doină ca un blues al durerii

Postat la: 18.02.2024 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Lumea așa cum o știm noi este un organism viu într-o permanentă schimbare, și reprezintă doar o minusculă parte din istoria pământului.

În afara acestei statistici sau mai exact deasupra ei se află emoția pe care au acumulat-o, au strâns-o oamenii precum recolta unei vieți zbuciumate. Din emoție s-a născut artă. Din durere, din iubire, din tragedii înfiorătoare, din bucurii înălțătoare, din dragoste pentru semeni, din ură pentru semeni, din idealuri pătimașe și iraționale, din dorința de a fi nemuritor omul s-a sprijinit întotdeauna pe cântec.

Dar cu o melodie, cu armonii simple și vorbitoare de gânduri profunde, cu un ritm asociat inimii, o baladă poate exprima același mesaj de la un meridian la altul. Din culturi diferite se poate naște un imn pe care să-l înțeleagă toți oamenii folosindu-se de... un cântec. Un cântec în diferite stiluri, genuri și asta nu e puțin lucru .

De la doina la blues, de la fado la Bouree, de la tango la șansonetă se fac arce peste timp și mări și țări care unesc oameni. În diversitatea lor oamenii se regăsesc până la urmă printr-un lucru atât de simplu: un cântec .

Să mergem spre exemplu în sudul Statelor Unite, pe vremea sclaviei. Cu mainile tăiate până la os de păstăile ce desfac bumbacul delicat și alb, negrii cântă în soarele dogoritor al Louisianei. Cântă de durere un blues și continuă mai pe seară pe prispa din fața colibelor, de la malul apei.

Vor fierbe porumb, vor povesti cum au fost bătuți, câte bice au primit de la stăpânii lor si vor cânta blues.

Peste mii de kilometri, în Delta Dunării din Dobrogea cea mult românească, deținuții politici din vremea comunismului de fier al anilor '50, taie stuful înalt al Peripravei, mâncați de vii, de țânțarii Deltei, cei mari cât vrabia si mulți precum lăcustele. Lișițele zboară razant cu luciul apei iar prizonierii cânta și ei, melodii lăutărești învățate de prin bodegile de mahala.

Muzica lăutărească autentică izvorăște din strigătul durerii adevărate, durere care de fapt are aceeași față, peste tot în lume.

Mike Godoroja

(Acest univers al durerii sublimate în muzică și imagine, este reprezentat in clipul "La Chilia in Port", pe care-l redăm mai jos, unde Mike Godoroja și Marius Mihalache au îmbinat trăirile celor 2 culturi.)

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE