• Tweet

„Românii interesați de soarta țării pot lua parte la dezbaterea publică având ca temă proiectul Legii apărării naționale a României şi proiectul Legii privind Sistemul național de management integrat al situațiilor de criză. Dezbaterea este organizată joi, 16.05.2024, la Ministerul Apărării Naționale, la ora 10.00, la sediul din Strada Izvor nr. 110 sector 5, punct acces PC3. (...) Participarea persoanelor interesate la ședința publică se va face în limita locurilor disponibile în sală. Accesul în sală se va face în intervalul orar 9.15-9.45. (...) Este strict interzis accesul persoanelor în obiectiv cu dispozitive inteligente personale (dispozitive electronice de înregistrare/ telefoane/ tablete etc.)."

Așadar, MApN organizează pe șest, o dezbatere pe soarta apărării României. În primul rând, modul deficitar de organizare, prin care această dezbatere este sabotată în mod direct și voit, omisiunea personalităților relevante care au condus statul român și care trebuiau să fie invitate în mod obligatoriu, respectiv momentul ales pentru susținerea ei, aruncă dezbaterea în derizoriu ex officio. Mai mult decât atât, faptul că actorii relevanți ignoră în mod absurd „elefanții din încăpere" în ceea ce privește apărarea României adâncește sentimentele de nesiguranță și neîncredere, purtate de poporul român. Iar elefanții din încăpere sunt după cum urmează:

1. Ni se pregătesc decizii care vor aduce repercusiuni grave
Altminteri, partidele politice nu ar fi avut interesul să organizeze o dezbatere care să legitimeze la nivelul conștiinței publice deciziile care vor fi luate. Ar fi luat deciziile pur și simplu, la fel ca și în cazul vaccinului Covid, al poziționării noastre vizavi de problema ucraineană, a politicii green deal sau lgbt, etc. În ciuda acestor presupuse decizii de maximă gravitate care vor fi luate, dezbaterea nu este prezentă DELOC pe canalele mass-media unde partidele politice au acces, adică unde plătesc bani grei. Ar fi avut aceste canale interesul să mediatizeze dezbaterea? În mod categoric, da. Conform tuturor sondajelor serioase de opinie, problema apărării naționale este invariabil în topul priorităților pe care românii le reclamă, deci audiența maximală era garantată. Înțelegem așadar faptul că partidele plătesc canalele media în acest caz pentru ca dezbaterea să NU fie mediatizată. Iar fără acoperire media, această dezbatere nu va fi nici mai mult nici mai puțin decât un simulacru, prin care se vor valida niște decizii total nereprezentative pentru voința colectivă a românilor. Altminteri, nu ar fi existat nici un motiv pentru ca dezbaterea să nu fie mediatizată la nivel public, de altfel acesta este și scopul primordial al posturilor de știri. Statul român propune în schimb o dezbatere care nu poate fi înregistrată/filmată, în cadrul căreia participarea online nu este posibilă, fiind limitată de locurile disponibile dintr-o sală rezervată la mijloc de săptămână. Astfel, aceasta este destinată unui procent total nereprezentativ, de aproximativ 0,001 % dintre români (200 oameni), mai mulți nu pot intra într-o sală.

2. Problema războiului hibrid
La fel cum bine a reclamat și asociația APADOR - CH, statul român trebuie să lămurească și să definească, în mod obligatoriu și de urgență paradigma războiului hibrid, paradigmă în care se pare că ne aflăm de aproape doi ani și jumătate. Amenințările hibride - care nu sunt definite prin lege - permit parlamentului să mobilizeze capacități militare sau nonmilitare, pe teritoriul țării sau în afara țării. Cu alte cuvinte, să ne bage în război. Aceste amenințări trebuie definite prin lege, pentru ca parlamentul să acționeze în consecință, respectiv persoanele private să se poată bucura de o minimă predictibilitate.

3. Intrarea în război fără acordul Parlamentului
Deși Constituția specifică fără echivoc faptul că numai Parlamentul poate declara starea de război, legislația actuală deschide o portiță pentru ca binomul format din președinte - premier să poată să dispună în locul parlamentului implementarea unei astfel de decizii. Acest fapt este foarte grav, în primul rând pentru că oamenii sunt coruptibili, iar insistența lui Iohannis de a ajunge secretar general NATO este probabil cel mai bun argument pentru reglementarea acestei legi în acord cu Constituția. În momentul actual, legislația permite președintelui să dispună orice măsuri necesare pentru, spre exemplu, protecția cetățenilor români din altă țară, Moldova de pildă. Nimic nu ne garantează faptul că un om - fie și președinte - nu negociază viitorul nostru în beneficiu personal.

4. Poziționarea față de războiul din Ucraina
Al patrulea, și probabil cel mai mare elefant din încăpere, este poziționarea României față de războiul din Ucraina. Nu a existat niciun fel de dezbatere publică pe marginea acestui subiect - doar amenzi de la CNA. Apartenența noastră la NATO - invocată de statul român - este un motiv insuficient pentru poziționarea noastră contra Rusiei, țară cu care ne vom învecina și după încheierea conflictului. În afară de toate motivele evidente pentru care poziționarea noastră este eronată - și riscantă - pe care le-am mai expus în repetate rânduri, faptul că alte țări membre NATO au o poziționare mult mai moderată decât noi în ceea ce privește această situație ar trebui să fie un motiv suficient pentru reconsiderarea poziției noastre. Este absurd să aflăm din publicații străine faptul că cel mai mult armament ajunge în Ucraina dinspre România, prin vama Suceava. Este și mai absurd faptul că generalul american Ben Hodges ne cere să contracarăm rachetele rusești care survolează Ucraina de pe teritoriul nostru, și conducătorii noștri să nu aibă nicio reacție. Iar poziționarea lui Ben Hodges a fost preluată și de către Frankfurter Allgemeine Zeitung.

5. Armata obligatorie
Al cincilea elefant din încăpere despre care nimeni nu vrea să vorbească este reintroducerea stagiului militar obligatoriu. În primul rând, „Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. Serviciul militar este obligatoriu pentru barbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege." Deci modul actual de funcționare al statului român este neconstituțional. În al doilea rând, situația geopolitică tensionată din vecinătatea României somează cetățenii la responsabilitate. Faptul că ne bazăm exclusiv pe mercenari și rezerviști în problema apărării este anti-patriotic, rușinos și laș. În al treilea rând, status quo-ul actual este total antiproductiv. Nu este normal să alocăm o bună bucată din PIB apărării, dar să nu avem armată. În scenariul optimist în care nu vom intra în niciun conflict armat, stagiul militar obligatoriu ar avea un alt beneficiu esențial, și anume răspândirea sentimentului de patriotism în rândul tinerilor. În acest moment, patriotismul nu mai există decât la sportivii de performanță care s-au luptat pentru culorile drapelului, respectiv pentru cei mai curajoși și mai cu bună creștere dintre tineri (dar în acest caz doar periodic, în special după câteva șprițuri).

6. Recrutarea selectivă
În ciuda celor expuse mai sus, un alt fapt despre care nimeni nu vrea să vorbească este că recrutarea tuturor tinerilor este în momentul de față o utopie. O bună parte dintre ei nu (mai) sunt capabili să execute câteva flotări sau să alerge un kilometru. Din păcate, ei nu ar fi capabili nici măcar să își transporte armamentul din dotare. De aceea, eu militez pentru recrutarea selectivă a tinerilor. Cei care sunt inapți dpdv fizic pot fi recrutați pentru îndatoriri adiacente, în funcție de nevoile vehiculate de către Statul Major. Nu sunt sigur în care categorie s-ar califica creatorul de conținut Andrei Șelaru - „Șelly" -, cel care a reprezentat generația tânără a României la NATO. Nici nu are importanță. Dar acest eveniment reprezintă o mare rușine pentru noi. Nu neapărat pentru că acest individ nu are nicio calificare pentru a ne reprezenta, iar dacă ar fi avut măcar un dram de bun simț ar fi refuzat politicos invitația, ci pentru că s-a declarat public împotriva armatei obligatorii! Astfel, statul român a girat public un laș care nu vrea să-și apere țara, pe care, din motive pentru mine necunoscute, milioane de copii români îl urmăresc și ascultă. Astfel de situații nu trebuie să se mai întâmple. Românii trebuie să fie conștienți de faptul că apărarea țării este o obligație constituțională, iar acest fapt se poate rezolva parțial prin implementarea recrutării selective.

Încă îmi este neclar ce gândește generația care acum ne conduce, și care a contribuit în mod activ sau pasiv la punerea pe butuci a României dpdv al îndatorării, cedării piețelor, înstrăinării resurselor etc. Pare de neînțeles această pasivitate în ceea ce privește formarea noii generații, care este la pământ din toate punctele de vedere. În afară de câteva vârfuri, majoritatea tinerilor au fost cocoloșiți de părinții lor, au beneficiat de un sistem de educație care este la pământ, respectiv nu au fost stimulați în scopul performanței. Sunt leneși, cred că totul li se cuvine, sunt egoiști. Dar vina este în primul rând a celor care i-au educat. Vom moșteni de la voi o țară înglodată în datorii, în vecinătatea unui conflict major, fără armată, angrenată într-o alianță militară (și nu numai) perdantă. Dacă voi, care ați beneficiat de stagiu militar obligatoriu, nu sunteți în stare să îl implementați pentru copiii voștri, socotiți că ei vor putea să-l implementeze pentru nepoții voștri?

„Adevărul este ca și soarele - poți să nu te uiți la el o vreme, dar nu pleacă nicăieri."

Andrei Gușă