România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR

Postat la: 29.03.2024 |

România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR

România este un sistem feudal, în care clanurile își împart controlul asupra resurselor (afaceri, fluxuri financiare, instituții etc.) în funcție de un sistem de relații de vasalitate.

Accesul la acest sistem, care își trage rădăcinile din PCR, este blocat, nu există ascensoare sociale reale, pentru cei rămași în afara rețelelor de putere există două opțiuni: o formă de neo-iobăgie pe una din feudele existente sau emigrarea, care a fost folosită ca o supapă pentru evacuarea eventualelor presiuni sociale: plecați și nu ne mai deranjați! Un fenomen care capătă avânt din ce în ce mai mult este transferul ereditar al feudelor, conducerea instituțiilor este transmisă din tată-n fiu/ fiică sau la nevoie în cadrul aceleiași familii.

Reformele puse în mișcare de aderarea la Uniunea Europeană au fost abandonate treptat („pas cu pas" cum se spune) și s-a ajuns la un modus vivendi între neo-feudalii din România și imperialii de la Bruxelles. Clasa politică românească știe să aplice cu succes doctrina Pristanda: „Ghiță, Ghiță! Pupă-l în bot și papă tot!"

Structura de putere neo-feudală românească este în realitate șubredă, se bazează pe o înțelegere tacită și reciproc avantajoasă între clanuri, spulberarea acestei păci interne (sau „frăția hoților" cum i se mai spune) nu este în interesul nimănui. De aici și supușenia totală în fața structurilor imperiale de la Bruxelles cu care s-a ajuns la fel la un acord tacit și reciproc avantajos: românii stau cuminți, nu cer și nu vor mai nimic (spațiul Schengen este un acord tehnic, nu o favoare; trebuie să îndeplinești niște condiții, nu să primești un cadou).

Reprezentanții României la UE nu îndrăznesc (și nici nu au dezlegare de la București) nici măcar să miaune la Bruxelles. (La asta se adaugă și calitatea îndoielnică a politicienilor români împinși în Parlamentul European, unii dintre ei puși pe liste aproape împotriva voinței lor și pentru care mersul la Bruxelles este o formă exil, alt efect pervers al sistemului neo-feudal de putere).

Pe scurt: reprezentanții clasei politice românești trimiși la Bruxelles sunt la fel de conservatori ca și în politica internă, nu doresc și nu promovează nici un fel de schimbare, sunt conformiști și caută să se strecoare sub umbrela de protecție a oricui își face pomană cu ei și nu vrea să pună întrebări despre ce se întâmplă cu adevărat la București. Cam așa arată peisajul real al structurilor de putere din spațiul românesc și relațiile sale cu Uniunea Europeană.

George Damian

loading...
PUTETI CITI SI...

România este condusă de un sistem închis format din câteva clanuri ale PCR

Postat la: 29.03.2024 |

0

România este un sistem feudal, în care clanurile își împart controlul asupra resurselor (afaceri, fluxuri financiare, instituții etc.) în funcție de un sistem de relații de vasalitate.

Accesul la acest sistem, care își trage rădăcinile din PCR, este blocat, nu există ascensoare sociale reale, pentru cei rămași în afara rețelelor de putere există două opțiuni: o formă de neo-iobăgie pe una din feudele existente sau emigrarea, care a fost folosită ca o supapă pentru evacuarea eventualelor presiuni sociale: plecați și nu ne mai deranjați! Un fenomen care capătă avânt din ce în ce mai mult este transferul ereditar al feudelor, conducerea instituțiilor este transmisă din tată-n fiu/ fiică sau la nevoie în cadrul aceleiași familii.

Reformele puse în mișcare de aderarea la Uniunea Europeană au fost abandonate treptat („pas cu pas" cum se spune) și s-a ajuns la un modus vivendi între neo-feudalii din România și imperialii de la Bruxelles. Clasa politică românească știe să aplice cu succes doctrina Pristanda: „Ghiță, Ghiță! Pupă-l în bot și papă tot!"

Structura de putere neo-feudală românească este în realitate șubredă, se bazează pe o înțelegere tacită și reciproc avantajoasă între clanuri, spulberarea acestei păci interne (sau „frăția hoților" cum i se mai spune) nu este în interesul nimănui. De aici și supușenia totală în fața structurilor imperiale de la Bruxelles cu care s-a ajuns la fel la un acord tacit și reciproc avantajos: românii stau cuminți, nu cer și nu vor mai nimic (spațiul Schengen este un acord tehnic, nu o favoare; trebuie să îndeplinești niște condiții, nu să primești un cadou).

Reprezentanții României la UE nu îndrăznesc (și nici nu au dezlegare de la București) nici măcar să miaune la Bruxelles. (La asta se adaugă și calitatea îndoielnică a politicienilor români împinși în Parlamentul European, unii dintre ei puși pe liste aproape împotriva voinței lor și pentru care mersul la Bruxelles este o formă exil, alt efect pervers al sistemului neo-feudal de putere).

Pe scurt: reprezentanții clasei politice românești trimiși la Bruxelles sunt la fel de conservatori ca și în politica internă, nu doresc și nu promovează nici un fel de schimbare, sunt conformiști și caută să se strecoare sub umbrela de protecție a oricui își face pomană cu ei și nu vrea să pună întrebări despre ce se întâmplă cu adevărat la București. Cam așa arată peisajul real al structurilor de putere din spațiul românesc și relațiile sale cu Uniunea Europeană.

George Damian

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE